ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3264/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175 din 29 mai 2008 pronunțată

de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 2866/111/2006, s-a respins acțiunea formulată

de reclamanții C.E. și C.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor, având ca obiect pretenții.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor C. proc. pen., de repararea

prejudiciului cauzat de către stat, urmare a unei erori judiciare comise în cursul

procesului penal, beneficiază persoana care a fost condamnată definitiv și care,

în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns

libertatea în mod nelegal, potrivit art. 504 C. proc. pen.,dacă în urma rejudecării

cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare.

În cauză, reclamanții

nu se află în niciuna dintre situațiile enumerate, iar faptul că nu și-au redobândit

un bun în urma demersurilor pe care le-au întreprins, nu îi îndreptățește la acordarea

de despăgubiri, nefiind în prezența vreunei erori judiciare cauzate într-un proces

penal, astfel cum este definită de art. 504 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 47 din

17 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a admis

excepția autorității de lucru judecat, invocată, din oficiu și s-a respins apelul

declarat de apelanții-reclamanți C.E. și C.I., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1201 C.

civ., este putere de lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată

are același obiect și se întemeiază pe aceeași cauză.

Prin sentința civilă

nr. 564 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, respectiv decizia civilă nr. 457

din 20 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, irevocabile, instanțele de judecată

s-au pronunțat în procese având același obiect cu cel de față, între aceleași părți

și având aceeași cauză.

S-a concluzionat, că sunt

întrunite cumulativ cele trei condiții cerute de textul mai sus evocat pentru existența

autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs C.E. și C.I., care, fără să indice vreunul din motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., au arătat că, în mod eronat, Curtea

de Apel susține că în speță operează puterea lucrului judecat față de decizia

nr. 457 din 20 martie 2008 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. 4185/35/2005,

întrucât procesul în acest dosar s-a purtat în contradictoriu cu SC R.E. SRL și

Ministerul Finanțelor Publice București și a avut ca obiect despăgubiri bănești

reprezentând contravaloarea dozatorului sustras abuziv de administratorul SC R.E.

SRL, contravaloarea folosului de care au fost lipsiți de la sustragerea dozatorului

până la zi, precum și „tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale

suferite în cei aproape 11 ani”.

S-a concluzionat, că între

litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4185/35/2005 și prezentul litigiu, nu

există identitate de părți, obiect și cauză.

S-a mai arătat, că în

Dosarul nr. 1872/11/2006 al Curții de Apel Oradea, în care s-a pronunțat decizia

nr. 492/A/2007, a fost chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție pentru nepromovarea recursului în anulare împotriva sentinței penale

nr. 2734 din 15 decembrie 1999 pronunțată de Judecătoria Oradea, a deciziei penale

nr. 85/A/2000 pronunțată de Tribunalul Bihor și a deciziei penale nr. 392/R/2000

a Curții de Apel Oradea, astfel că între litigiul de față și litigiul soluționat

prin decizia civilă nr. 492/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea nu există

identitate de părți și cauză.

Prin decizia civilă

nr. 1032 din 18 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul.

În motivarea deciziei

s-a reținut că în procesul soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 457/R din

20 martie 2008, de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, instanța a fost învestită

de reclamanții C.E. și C.I. cu o acțiune care a avut un capăt de cerere prin care

s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local Oradea, la

acordarea de „despăgubiri în sumă de 2.631.194 RON reprezentând daune create ca

urmare a distrugerii producției, precum și refuzul de a dispune restituirea dozatorului

de către pârâtul M.C.”, urmare a erorilor judiciare comise în procesele în care

au fost părți timp de 6 ani, iar, prin prezenta acțiune, reclamanții C.E. și C.I.

au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român pentru „repararea daunelor morale

suferite, urmare gravei erori judiciare comise cu ocazia judecării furtului calificat

cu consecințe deosebit de grave a utilajului de fabricat răcoritoare”.

De altfel, chiar prin

criticile formulate în prezentul recurs, recurenții-reclamanți arată că prin acțiunea

ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4185/15/2005, în care s-a pronunțat decizia

nr. 457 din 2 martie 2005 de către Curtea de Apel Oradea, s-a solicitat și „tragerea

la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale suferite în cei aproape 11

ani”, iar, așa cum s-a arătat mai sus, acest capăt de cerere a fost soluționat în

contradictoriu cu Statul Român.

S-a constatat că cererea

ce face obiectul prezentului litigiu, între aceleași părți și pentru aceeași cauză

și având același obiect, s-a constituit în capăt de cerere în procesul ce a făcut

obiectul Dosarului nr. 4185/35/2005 al Curții de Apel Oradea, soluționat irevocabil

prin decizia nr. 457/R din 20 martie 2008, astfel că, legal, a constatat instanța

de apel că în speță operează excepția autorității de lucru judecat, excepție de

fond, dirimantă și absolută, ce nu pune în discuție fondul dreptului și poate fi

valorificată înainte de a se dezbate acest fond, iar admiterea ei face inutilă cercetare

în fond a cauzei.

Împotriva acestei decizii

au formulat contestație în anulare contestatorii C.E. și C.I., invocând în drept

dispozițiile art. 319 alin. (1) teza II C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

contestației în anulare contestatorii au expus starea de fapt care a generat litigiul

pe fond cu referiri critice la soluțiile date în cursul cercetărilor penale și au

invocat că instanța de recurs a reținut greșit că în cauza civilă a operat autoritatea

de lucru judecat.

Contestația în anulare

este nefondată.

Hotărârile instanțelor

de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare, între altele, când dezlegarea

dată este de rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul

sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Textul vizează greșeli

de fapt, involuntar, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor,

de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural

și greșelile privind omisiunea cercetării tuturor motivelor de casare invocate.

Se constată că motivul contestației în anulare invocat de către contestatori - greșită

reținerea excepției autorității de lucru judecat – a fost invocat și pe calea recursului

și a fost analizat de către instanța de recurs.

O nouă judecată asupra

incidenței în cauză a excepției autorității de lucru judecat, pe calea contestației

în anulare nu este admisibilă.

Având în vedere aceste

considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. a se respinge

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de contestatorii C.E. și C.I. împotriva deciziei nr. 1032 din

18 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2011.