ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 766/2017
Asupra
recursului de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1100
din 6 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a
respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 100/C
din 03 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Bihor.
În motivare,
a menținut considerentele sentinței tribunalului, reținând
că reclamantul a formulat o nouă acțiune având același
obiect și cauză cu acțiunea civilă în care a fost
pronunțată sentința civilă nr. 818/C/2012 a Tribunalului
Bihor, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 41/A/2015
a Curții de Apel Oradea, pronunțate în Dosar nr. x/271/2011.
Împotriva
acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, ce face obiectul prezentului
dosar.
În cuprinsul
cererii de recurs, reclamantul a criticat decizia curții de apel pentru
nemotivare, atât în fapt și în drept.
A
susținut că, prin nemotivarea hotărârii, i s-au încălcat
drepturile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
Instanța
de apel a analizat impropriu probatoriul, iar judecătorii nu au respectat
principiul aflării adevărului, prevăzut de art. 22 alin. (1) și
(2) C. proc. civ., au încălcat principiul disponibilității,
principiul egalității în fața justiției, principiul
aflării adevărului judiciar, principiul nemijlocirii, precum și
dreptul la apărare al reclamantului.
Totodată,
instanța de apel a soluționat greșit excepțiile invocate de
B., respectiv excepția netimbrării acțiunii, excepția
necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei
calității procesual pasive a B. privind acordarea de
despăgubiri.
În
același sens, a arătat și că intimatul C. a invocat o serie
de excepții, ce nu au fost motivate, respectiv excepția
prescripției cauzei și excepția autorității de lucru
judecat.
Instanța
de fond a aplicat greșit prevederile art. 430-431 C. proc. civ., care
reglementează autoritatea de lucru judecat și efectele sale.
Recurentul a
susținut că în prezenta cauză nu există identitate de
obiect, cauză și părți.
A mai
arătat și că instanța de judecată nu a respectat
dispozițiile art. 131 C. proc. civ., referitoare la verificarea
competenței și nici pe cele ale art. 238 C. proc. civ., care privesc
estimarea duratei cercetării procesului.
La data de 07
februarie 2017, cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă.
La data de 16
martie 2017 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în
principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de
judecată, iar la data de 30 martie s-a dispus comunicarea raportului
către părțile în litigiu.
La data de 7
aprilie și 10 aprilie 2017 raportul a fost comunicat tuturor
părților, conform dovezilor aflate la filele 207 - 223 și 261 - 266
din dosar.
Recurentul
reclamant A. a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea
recursului, conform celor arătate în scris.
Analizând
cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art.
486 alin. (1) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă,
printre altele, numele, prenumele, domiciliul, reședința, denumirea,
sediul părților, precum și motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,
mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat.
Lipsa acestor
mențiuni este sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al
aceluiași articol.
Conform art. 487
alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăși cererea de
recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5)
aplicabile și în recurs”, adică atunci când termenul pentru
exercitarea căii de atac curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii,
motivarea recursului se va face într-un termen de aceeași durată,
care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
Termenul
pentru declararea și motivarea căii de atac s-a împlinit la data de 13
februarie 2017.
Recurentul
reclamant a formulat critici asupra deciziei recurate doar prin intermediul
motivelor de recurs, aflate la filele 7-20 din dosar, fără alte
completări.
Astfel, în
motivarea recursului, reclamantul a dezvoltat o serie de aspecte teoretice
generale cu privire la dispozițiile codului de procedură civilă
în materia hotărârilor judecătorești, a criticat probele
administrate în cauză, a enumerat principii de drept și a criticat
măsurile luate de instanța de fond, respectiv de Tribunalul Bihor.
De asemenea,
reclamantul a formulat critici asupra modului în care a fost motivată
cererea formulată de intimatul C., prin care s-au invocat o serie de
excepții.
Reclamantul a
enumerat texte C. proc. civ., fără a face vreo critică privind
greșita aplicare a acestora de către instanța de apel.
Chestiunile
pe care recurentul reclamant le supune dezbaterii în calea extraordinară
de atac a recursului nu pot constitui critici de nelegalitate care să
conducă la casarea hotărârii și nu permit instanței de
recurs o cenzurare a deciziei curții de apel, împrejurare ce
echivalează cu nemotivarea recursului.
În
consecință, constatându-se că nu au fost formulate motive de
nelegalitate în condițiile prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C.
proc. civ., cu referire la art. 488 C. proc. civ., că nici motive de casare
care sunt de ordine publică nu pot fi reținute, conform art. 489 alin.
(2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca în conformitate cu art.
493 alin. (5) C. proc. civ., să constate nulitatea căii de atac
exercitate în condiții neprocedurale.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A.
împotriva Deciziei civile nr. 1100/A din data de 6 decembrie 2016 pronunțată
de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎNNUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul
A. împotriva Deciziei civile nr. 1100/A din data de 6 decembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.
Fără
cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 11 mai 2017.