ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2010

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința nr. 178/C din 4 iunie

2008, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,

invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.

A admis acțiunea precizată,

formulată de reclamantul F.D. în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei

Chișlaz și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.

A constatat că reclamantul este

îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în cuantum de 80.344

lei pentru imobilul cu nr. top 107 și 108 Sărsig, înscris în C.F. 95 Sărsig,

compus din casă cu anexe și teren în suprafață de 1441 mp.

A anulat dispoziția nr. 112 din 17

noiembrie 2006, emisă de Primarul comunei Chișlaz.

A obligat Statul Român, prin

Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata sumei de 80.344 lei în favoarea

reclamantului.

A respins acțiunea în contradictoriu

cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că, prin notificarea transmisă Primăriei comunei Chișlaz, reclamantul a

solicitat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul compus din

casă și teren, ce a aparținut antecesorului său.

Imobilul a fost preluat de la F.G.,

tatăl reclamantului, care, prin sentința nr. 1649/1949 a Tribunalului Militar

Cluj, a fost condamnat la 6 ani temniță grea și confiscarea averii pentru

infracțiuni de natură politică.

Cum reclamantul a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită, Statul Român a fost obligat la plata

despăgubirilor bănești.

Prin decizia nr. 9 din 27 ianuarie

2009, Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, a admis apelul declarat de

Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea împotriva pârâtei

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor și a obligat pârâții la plata

sumei de 80.334 lei cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 și

Legii nr. 10/2001.

Instanța de apel a constatat, în

esență, că a fost investită cu analizarea calității procesuale pasive a

Statului Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și că Statul Român are

calitate procesuală pasivă, deoarece a întârziat plata indemnizațiilor cuvenite

foștilor proprietari, Fondul Proprietatea nefiind funcțional.

Calitate procesuală pasivă are și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are atribuții în

materia despăgubirii foștilor proprietari.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de D.G.F.P. Bihor și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a

arătat, în esență, că decizia este nelegală, deoarece Statul Român nu are

calitate procesuală pasivă în cadrul unei contestații întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recurenta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a invocat, la rândul său, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a arătat că decizia atacată este nelegală, deoarece nu se cunoaște care

sunt pretențiile reclamantului împotriva Comisiei Centrale și care a fost

modalitatea de introducere a sa în cauză.

A mai arătat că nu are calitate

procesuală pasivă și că cererea față de această pârâtă este prematură.

Criticile formulate permit

încadrarea recursurilor în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și

sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Cadrul procesual, în limitele căruia

are loc judecata unei cauze civile și se stabilesc normele de drept aplicabile,

este stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Judecata în alte limite decât cele

arătate prin cererea de chemare în judecată, în baza unor alte temeiuri de

drept decât cele aplicabile raportului juridic dedus judecății și în

contradictoriu cu alte persoane decât cele chemate în judecată nu se poate face

decât cu încălcarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

În cauză, instanțele de judecată au

fost sesizate cu o contestație, formulată de reclamantul F.D. în contradictoriu

cu Primarul comunei Chișlaz și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr.

10/2001, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, prin care s-a solicitat

anularea dispoziției de respingere a notificării și obligarea Primarului să

emită o nouă dispoziție, prin care să-i fie recunoscută calitatea de persoană

îndreptățită și „să fie fixate despăgubiri”.

La termenul din 20 mai 2007,

reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune, prin care a arătat că

solicită obligarea Primarului să emită o nouă dispoziție, prin care să i se

recunoască calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsuri

reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001.

La același termen de judecată,

Tribunalul Bihor a pus în vedere reclamantului să formuleze precizare de

acțiune față de Statul Român, dispoziție căreia reclamantul s-a conformat la

data de 4 iunie 2007.

La 5 decembrie 2007, reclamantul a

lăsat la aprecierea instanței soluționarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de Ministerul Economiei și

Finanțelor, iar instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Introducerea în cauză a acestei

pârâte nu a fost solicitată nici de reclamant și nici de vreunul din pârâți,

iar instanța nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a dispus introducerea

în cauză a Comisiei Centrale.

Tribunalul Bihor nu a motivat în drept

hotărârea, limitându-se să invoce la modul general dispozițiile art. 10 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, iar Curtea de Apel Oradea, invocând

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a reținut că Statul Român

are calitate procesuală, pentru că a întârziat plata despăgubirilor și Fondul

„Proprietatea” nu este funcțional.

Se constată, așadar, că atât prima

instanță, cât și instanța de apel au încălcat principiul disponibilității și au

judecat cererea reclamantului în alte limite decât cele stabilite prin cererea

de chemare în judecată, atât în ceea ce privește obiectul și cauza, dar și în

ceea ce privește persoanele între care s-a născut raportul juridic dedus

judecății.

Astfel, cererea nu a fost

soluționată ca o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 26 din Legea nr.

10/2001, ci ca o acțiune de drept comun, iar pârâții au fost introduși din

oficiu în proces – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor – sau în

urma dispoziției instanței – Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, ambele hotărâri au fost

pronunțate cu încălcarea principiului disponibilității și în alte limite decât

cele stabilite prin cererea de chemare în judecată, ceea ce este de natură a

atrage incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ.

Față de cele expuse mai sus, se vor

admite recursurile declarate de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se vor casa

ambele hotărâri, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare în fond la Tribunalul Bihor.

La rejudecare se vor avea în vedere

limitele sesizării instanței cu privire la obiectul cererii de chemare în

judecată, normele juridice aplicabile raportului juridic dedus judecății și se

va analiza calitatea procesuală a pârâților în funcție de persoanele care au

drepturi și obligații în cadrul raportului juridic creat între notificator și

persoana notificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Casează decizia nr. 9/A din 27

ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă, și sentința nr.

178/C din 4 iunie 2008 a Tribunalului Bihor, secția civilă.

Trimite cauza spre judecare

Tribunalului Bihor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18

februarie 2010.