ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4647/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 786 din 25 ianuarie 2007 Judecătoria Iași a respins cererea formulată de reclamanta G.T. în temeiul Legii fondului funciar. Împotriva sentinței a declarat recurs Comisia Municipală Iași de fond funciar. Prin încheierea din 18 mai 2007, în baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 soluționarea recursului a fost suspendată până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a ordinului Prefectului nr. 394/1999. Recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii de suspendare a fost respins ca inadmisibil prin decizia civilă nr. 412 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta G.T., care, prin decizia civilă nr. 553 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași a fost respins ca inadmisibil.

Reclamanta G.T. a formulat o cale de atac neprecizată împotriva acestei din urmă decizii. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la termenul de la 11 februarie 2009 judecarea căii de atac a fost suspendată conform prevederilor art. 155 1 C. proc. civ., întrucât G.T. nu a precizat obiectul căii de atac. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, fixându-se termen pentru astăzi 22 septembrie 2010. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. perimarea se poate constata și din oficiu. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării recursului , în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 11 februarie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării căii de atac. Cum dosarul a fost lăsat în nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată calea de atac formulată de G.T. împotriva deciziei nr. 553 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2010.