ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4647/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4647/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 786 din 25
ianuarie 2007 Judecătoria Iași a respins cererea formulată de reclamanta G.T.
în temeiul Legii fondului funciar.
Împotriva sentinței a declarat recurs
Comisia Municipală Iași de fond funciar.
Prin încheierea din 18 mai 2007, în
baza dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 soluționarea recursului a fost
suspendată până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a ordinului
Prefectului nr. 394/1999.
Recursul declarat de reclamantă
împotriva încheierii de suspendare a fost respins ca inadmisibil prin decizia
civilă nr. 412 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs reclamanta G.T., care, prin decizia civilă nr. 553 din 5 decembrie 2007
a Curții de Apel Iași a fost respins ca inadmisibil.
Reclamanta G.T. a formulat o cale de
atac neprecizată împotriva acestei din urmă decizii.
Pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, la termenul de la 11 februarie 2009 judecarea căii de atac a fost
suspendată conform prevederilor art. 155
1
C. proc. civ., întrucât G.T.
nu a precizat obiectul căii de atac. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol din
oficiu, fixându-se termen pentru astăzi 22 septembrie 2010.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.
civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și
orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform
art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata și din oficiu.
Altfel spus,
perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se
fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație
cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop,
deși aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speță,
unde, după suspendarea judecării
recursului
, în
temeiul art. 155
1
C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 11
februarie 2009, părțile au lăsat să treacă un interval de timp peste cel
prevăzut de lege, de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură în
vederea reluării judecării căii de atac.
Cum dosarul a fost lăsat în
nelucrare mai mult de un an din culpa părților, conform art. 248 alin. (1) și art.
252 alin. (1) C. proc. civ. urmează a se constata perimarea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată calea de atac formulată
de G.T. împotriva deciziei nr. 553 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel Iași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 septembrie 2010.