ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1.Tribunalul

Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 184

din

7 iulie 2008, a condamnat pe inculpatul M.C. (fiul lui S. și E.) pentru

săvârșirea a două infracțiuni concurente de viol, în forma calificată prevăzută

de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și (3) C. pen. – prin schimbarea

încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunile prevăzute

de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen. în art. 33 lit. a) C. pen. / respingerea

cererii inculpatului prin apărător de reținere a vinovăției penale sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. cu art. 33 lit. a) C.

pen. – la pedepse de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 3 ani,

dispunându-se în final prin contopire, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin.

(1) lit. b) și art. 35 C. pen., aplicarea pedepsei principale rezultante de 10

ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară).

Conform

art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata exercitării pedepsei principale,

i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În

temeiul art. 350 alin. (1), art. 300

2

și art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. i-a fost computat din pedeapsa

inculpatului timpul reținerii/arestării preventive de la 5 martie 2009 la zi.

În

conformitate cu dispozițiile art. 15 și urm. C. proc. pen. s-a luat act că

persoana vătămată C.M. în vârstă de 13 ani și 6 luni prin reprezentantul legal

M.E. mama acesteia, nu s-a constatat parte civilă, în cauză.

În

baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700

lei din care 200 lei onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul M.

J.L.C., cheltuieli judiciare

statului.

Hotărând rezolvarea acțiunii

penale prin condamnare potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.,

instanța a reținut că învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea

în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 166/P/2009 din 24 martie 2009

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, constând în aceea că perioada

septembrie-octombrie 2008, de două ori, la interval de 2-3 săptămâni, prin

constrângere a întreținut relații sexuale normale cu minora C.M. în vârstă de

13 ani și 6 luni, nepoata acestuia, fiica surorii sale exista ca atare și au

fost săvârșite cu vinovăție de inculpat - realizând elementele constitutive a

două infracțiuni concurente calificate de viol prevăzute de art. 197 alin. (1),

(2) lit. b)

1

și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. -

în următoarele împrejurări:

În ziua de 5 martie 2009 M.E.

a sesizat organele de poliție că fiica sa minoră C.M. în vârstă de 13 ani a

fost violată de fratele său, inculpatul M.C. / partea vătămată C.M. provine

dintr-o familie în care sunt 8 frați și surori cu posibilități materiale

precare /urmare acestei situații partea vătămată, fratele său C.I.C., zis D. în

vârstă de 14 ani și sora sa C.E.D., în vârstă de 12 ani locuiau de peste 1 an

la domiciliul bunicii materne M.E. și al inculpatului, unchiul acestora.

În seara zilei de 20

septembrie 2008, M.E., a mers la o nuntă în sat la familia M., pentru a ajuta

la pregătiri, acasă rămânând partea vătămată C.M. și sora sa C.E.D.

Între timp a sosit

în domiciliu inculpatul M.C. în stare de ebrietate care a hotărât să profite de

situația amintită pentru a întreține relații sexuale cu nepoata sa, C.M.

În realizarea

acestei rezoluțiuni infracționale și pentru a o îndepărta de sora sa mai mică E.D.

inculpatul

i-a

cerut părții vătămate

să meargă în curte pentru a închide păsările / aceasta a încercat să se

eschiveze, motivând că

păsările au fost deja

închise, dar inculpatul folosind un ton ridicat și amenințări a reușit să o

determine

sa iasă din casă, după care a mers după ea / iar în continuare profitând de

întuneric, prin amenințări a condus partea vătămată pe malul unui pârâu din

apropiere și a întreținut prin constrângere raport sexual cu aceasta.

Lipsa celor doi din casă a determinat-o pe minora C.E.D. în vârstă de 12

ani să iasă în curtea gospodăriei și să-i caute, percepând auditiv abuzul

sexual la care a fost supusă sora sa de către inculpat / mama minorei a luat

cunoștință de cele întâmplate, dar nu a dat crezare relatărilor minorelor având

în vedere gradul de rudenie apropiată cu inculpatul, fratele acesteia.

După circa 2-3 săptămâni,inculpatul

M.C., în stare de ebrietate aflat din nou singur în domiciliu cu partea

vătămată și fratele mai mare Ion Constantin le-a cerut să meargă pe deal pentru

a aduce caii care se aflau la pășunat.

După

o perioadă de timp inculpatul i-a întâmpinat într-o zonă în care se afla o casă

izolată și nelocuită aparținând martorului S.V., a băgat caii în curte și

pentru a rămâne singur cu partea vătămată i-a cerut martorului C.I.C. să meargă

acasă să aducă un sac pentru a culege nuci.

Inculpatul prin constrângere

a obligat partea vătămată să-l urmeze în interiorul locuinței amintite, i-a

rupt pantalonii, cu care era îmbrăcată, și a întreținut raport sexual cu

aceasta.

M.E. având cunoștință de

relatările anterioare ale minorei - atunci când l-a văzut pe fiul său venind

acasă care i-a spus că inculpatul a rămas singur cu partea vătămată, a plecat

imediat spre casa respectivă, luând cu ea și pe cealaltă minoră C.E.D.

Ajungând în acel loc, a găsit ușa închisă la cameră, inculpatul stătea

pe pat, iar minora se afla în picioare având pantalonii rupți / între inculpat

și sora sa a avut loc un conflict verbal întrucât partea vătămată i-a relatat că

unchiul său a întreținut raport sexual prin constrângere cu acesta, dovada în

acest sens fiind obiectele de îmbrăcăminte rupte, astfel că a luat o pereche de

pantaloni din casa respectivă pentru a ajunge în domiciliu /conflictul între

inculpat și membrii familiei a continuat și la domiciliul lor, acesta încercând

să-l lovească pe C.I.C. și reproșându-i faptul că a spus mamei sale că el a

rămas singur cu partea vătămată la casa martorului S.V. / amenințat de sora sa,

mama părții vătămate că-l va denunța la organele de poliție, inculpatul a

afirmat că se spânzură și  i-a dat 30 lei RON pentru a cumpăra o coroană / la

rugămințile bunicii minorei în favoarea inculpatului, fiul acesteia, mama

părții vătămate nu a sesizat nici de această dată cele întâmplate.

Ulterior aflându-se în comunitatea sătească de faptele amintite, tatăl

părții vătămate care era

plecat la muncă în altă localitate a luat cunoștință de cele întâmplate

și l-a denunțat pe inculpat.

Partea

vătămată a fost condusă la Serviciul de Medicină Legală Gorj la data de 05

martie 2009, unde s-a constatat o deflorare veche a cărei dată nu poate fi

precizată.

Audiat

în timpul urmăririi penale în legătură cu cele două acuzații de viol inculpatul

a declarat că în seara zilei de 20 septembrie 2008 și în cursul lunii octombrie

2008 - la interval de 2-3 săptămâni când a fost localizată cea de-a doua faptă

– era în stare de ebrietate și nu-și amintește cele întâmplate / a depus în

apărare o convorbire telefonică înregistrată personal avută cu minorul C.I.C. care

îi relata că ar fi surprins anterior partea vătămată și tatăl lor în poziții

indecente / ascultat nemijlocit de procuror martorul C.I.C. a infirmat veridicitatea

împrejurării de fapt amintite declarând că a făcut afirmațiile respective la

amenințările inculpatului.

Audiați

și alți martori din sat, respectiv M.C., P.L.E. și M.M., aceștia au declarat că

se discuta în comunitate despre faptul că inculpatul și-a violat nepoata.

Relevante

în dovedirea vinovăției inculpatului - a considerat instanța de judecată sunt

declarațiile părți vătămate, ale mamei acesteia și martorului S.V.,

astfel:

-

martora M.E. a relatat că cele două fiice ale sale E.D. si M., după comiterea

primei fapte i-au mărturisit cele întâmplate, astfel că ulterior

l-a surprins pe inculpat în casa

lui

S.V. cu victima, care avea

pantalonii

rupți și s-a plâns că a fost violată din nou de unchiul acesteia;

-

victima C.M. în vârstă de 13 ani la momentul săvârșirii activității

infracționale a declarat constant la urmărirea penală și cercetarea

judecătorească că a fost constrânsă de inculpat să întrețină relații intime cu

acesta, iar cel de-al doilea raport sexual pentru a-i înfrânge opoziția

manifestă a fost lovită și i s-au rupt pantalonii fiind nevoită astfel să

împrumute obiecte de îmbrăcăminte din locuința martorului;

- în consens cu relatările amintite martorul S.V., a declarat că i-a

lipsit din casă o pereche de pantaloni în perioada indicată de partea vătămată

și mama acesteia.

În

baza probelor în acuzare sus-menționate instanța a considerat că există

temeiuri de fapt suficiente și necesare pentru a reține vinovăția penală a

inculpatului în legătură cu învinuirile deduse judecății prin rechizitoriu privind

săvârșirea împotriva nepoatei acestuia în vârstă de numai 13 ani, în perioada

septembrie-octombrie 2008 a două infracțiuni concurente calificate de viol

prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate al căror

cuantum a fost stabilit la minimul legal special de 10 ani închisoare instanța

a indicat drept criterii relevante în conformitate cu prevederile art. 72 și 52

C. pen., lipsa de antecedente penale a inculpatului și conduita bună în

societate a acestuia.

inculpatul M.C.

Parchetul prin motivele scrise, a criticat sentința pentru netemeinicie susținând

că pedepsele stabilite de instanța de fond la minimul

special prevăzut de lege, sunt prea mici raportat la

pericolul social

concret ridicat și persistența infracțională a inculpatului care a abuzat

sexual repetat de nepoata sa la interval de 2-3 săptămâni având ulterior o

atitudine procesuală nesinceră / oral, în cadrul dezbaterilor procurorul de

ședință a susținut suplimentar și motivul de nelegalitate constând în

încălcarea dreptului la apărare al inculpatului cu ocazia discutării cererii de

schimbare a încadrării juridice a faptelor potrivit art. 334 C. proc. pen. prin

aceea că nu i s-a atras în mod expres atenția – nefiind consemnat în practicarea

hotărârii – asupra posibilității privind lăsarea mai la urmă ori amânarea

cauzei pentru pregătirea apărării sub aspectul amintit / la același moment

procesual a fost criticată sentința și cu privire la conținutul pedepselor accesorie

/

complementară aplicate inculpatului, în

sensul că se impunea interzicerea și a

drepturilor părintești și de a fi

tutore ori curator prevăzute de art. 64 lit

.

d)

și e) C. pen.

Inculpatul prin apărător a criticat sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie susținând că

încadrarea juridică corectă a faptelor ilicite este aceea de

raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen. – în care sens se

impune schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen. din infracțiunile

de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. - i

ar

pedepsele

stabilite în fond sunt greșit individualizate, respectiv prea mari în raport cu

criteriile legale în acest sens prevăzute prin art. 72 C. pen. / inclusiv prin

nereținerea în favoarea sa

de circumstanțe atenuante judiciare – cu

consecințele prevăzute de art. 76 C. pen. – întrucât

nu are antecedente penale, a avut o

conduită relativ sinceră în

cursul procesului și o comportare bună în familie și societate; cu ocazia

ultimului cuvânt – separat de apărător/în considerarea declarației făcute la

cercetarea judecătorească prin care a arătat că „nu recunoaște să fi comis

fapta pentru care sunt acuzat” – inculpatul personal cu ocazia ultimului cuvânt

a cerut achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., pe motivul că „am aflat de la victimă în luna august 2008 – că

aceasta a întreținut relații intime cu tatăl său”.

Curtea

de Apel Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 2388 din 19 noiembrie 2008

în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelul declarat de parchet, a desființat sentința iar în rejudecare a majorat cuantumul

pedepselor principale de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare și a

modificat conținutul pedepselor complementară / accesorie prin interzicerea și

a drepturilor părintești și a drepturilor de a fi tutore și curator prevăzute

de art. 64 lit. d) și e) C. pen. astfel că în final s-a aplicat inculpatului,

pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare - și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) și e) C. pen. [ca

pedepse complementară și accesorie].

A

fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din

pedeapsă detenția în continuare la zi, conform art. 383 C. proc. pen.

Apelul

inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la

plata sumei de 250 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat

din fondul M.J.L.C. – cheltuieli judiciare statului.

Decizând

astfel Curtea a verificat sentința atacată pe baza materialului aflat la dosar,

în raport cu motivele invocate cât și din oficiu – potrivit art. 371 alin. (2) C.

proc. pen. – constatând următoarele:

- schimbarea

încadrării juridice a faptelor / respingerea cererii inculpatului pentru

reținerea vinovăției penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii mai ușoare de

act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., au fost

făcute cu respectarea dispozițiilor art. 334 și 302 C. proc. pen. / examinarea

viciului de procedură amintit sancționat cu nulitatea relativă fiind și

inadmisibilă întrucât nu a fost cerută de pretinsul titular al vătămării /

inculpatul în speță / în termenul prevăzut  de art. 197 alin. (4) teza I C.

proc. pen.;

- cererea inculpatului

pentru achitare în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. este nefondată, probele administrate pe parcursul procesului penal

(plângerea, declarațiile părții vătămate, rapoartele de constatare

medico-legală, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto,

declarații martori) confirmând indubitabil întreținerea de către acesta prin

constrângere morală și fizică a două raporturi sexuale normale cu fiica minoră

în vârstă de 13 ani a surorii acestuia (nepoata sa) la datele și împrejurările

indicate de victimă și reținute ca atare prin sentința atacată / apărarea

inculpatului în cursul cercetării judecătorești la instanțele de fond și apel,

în sensul că nu a avut niciodată raport sexual cu partea vătămată, este în

contradicție chiar cu

declarațiile inițiale

făcute de acesta în condițiile art. 70 alin. (3) C. proc. pen. în prezența

apărătorului

(filele 14, 15 d.u.p.),

în care a recunoscut circumstanțiat – cu acordul victimei cum a pretins

nesincer inculpatul - că a întreținut, de două ori, la interval de 2 - 3

săptămâni, raport sexual cu partea vătămată, precum și cele

ulterioare pe parcursul urmăririi penale (filele

57 și 60), în care a mărturisit de asemenea

că a întreținut de două ori,

raport sexual cu partea vătămată [„însă era în stare de ebrietate, astfel că nu

își amintește dacă a amenințat-o pe aceasta”];

- faptele comise de inculpat

constând în aceea că în perioada septembrie – octombrie 2008 de două ori, la

interval de 2-3 săptămâni, prin constrângere a întreținut relații sexuale

normale cu minora C.M. în vârstă de 13 ani și 6 luni, nepoata acestuia care

locuia și se gospodărea de peste 1 an de zile împreună cu inculpatul și bunica

acestuia sunt dovedite separat de mărturisirea acestuia la urmărirea penală și

cu declarațiile constante ale părții vătămate – care a arătat că a fost

constrânsă de inculpat să întrețină relații sexuale normale cu acesta –

declarațiile martorei M.E. mama acesteia în coroborare cu cele ale martorilor S.V.,

C.I., C.E. – care a arătat că i-a surprins pe cei doi la locuința martorului S.V.,

victima având pantalonii rupți ocazie cu care i-a povestit cele întâmplate / a

constatat lipsa perechii de pantaloni îmbrăcată ulterior de victimă / a văzut-o

pe victimă cu pantalonii rupți după săvârșirea ultimei fapte – și actele

medico-legale realizând elementele constitutive ale infracțiunilor concurente

prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b)

1

și (3) C. pen. cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [și nicidecum ale infracțiunii mai ușoare

prevăzută de art. 198 C. pen. - astfel cum a cerut apărătorul inculpatului ce

implică consimțământul minorei la întreținerea raporturilor sexuale, ceea ce nu

este cazul în speță, dată fiind constrângerea acesteia];

- în

concordanță cu prevederile art. 72 C. pen. natura și gravitatea infracțiunilor,

urmările acestora, vârsta minorei de numai 13 ani și 6 luni, relațiile apropiate

de rudenie dintre părți se impune majorarea pedepselor stabilite de prima

instanță și totodată;

- interzicerea

ca pedeapsă complementară și accesorie și a drepturilor părintești și de a fi

tutore și curator prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. (alături de acelea

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. stabilite de prima

instanță).

în termen declarat de inculpat împotriva deciziei amintite, reiterând criticile

de netemeinicie și nelegalitate din apel circumscrise cazurilor de casare

prevăzute de art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b)

1

C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare .

Potrivit

dispozițiile art. 63 alin. (2) C. pen. probele nu au o valoare dinainte

stabilită, iar conform art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului

organul de urmărire penală sau instanța de judecată sunt obligate să lămurească

pe bază de probe cauza sub

toate aspectele.

În consecință, mijloacele de probă prevăzute de lege pot fi administrate

pe tot parcursul

procesului

penal legea nefăcând distincție în ce privește valoarea lor probantă

după cum au fost administrate în faza urmăririi

penale sau a judecății / neexistând astfel temei pentru a se crea o ordine de

preferință între declarațiile succesive date de inculpat, instanța fiind

îndreptățită să le rețină pe cele care apreciază că exprimă adevărul în cauza, prin

coroborare cu celelalte probe

administrate; simpla modificare a declarațiilor date, fără ca această

modificare să fie

temeinic

motivată, cu date, elemente împrejurări de natură să formeze

convingerea că exprimă adevărul și

că relatările anterioare nu exprimă realitatea

– nu poate

produce efectul de a înlătura declarația retractată

întrucât aceasta ar însemna a lipsi de eficiență probe administrate în mod

legal, fiind încălcat astfel

principiul

aflării adevărului.

În

consecință, pentru aceste considerente, în mod just instanța

de fond a

înlăturat declarațiile date

de inculpat la instanța de judecată și a reținut, parțial,

declarațiile date de inculpat la

urmărirea penală, în care a recunoscut că a avut

de două ori raport sexual cu partea

vătămată, la interval de 2-3 săptămâni / precum și în

ce privește susținerea acestuia că

ar fi avut acordul părții vătămate pentru a avea

raporturi sexuale, apărare aflată în

contradicție cu celelalte probe administrate, atestând constrângerea morală și

fizică în ambele situații, element material caracteristic al infracțiunii de

viol.

Astfel, din declarațiile constante ale părții vătămate, rezultă că

aceasta nu

a fost de acord să întrețină

raporturi sexuale cu inculpatul, iar martora M.E. (mama victimei) a relatat că i-a

surprins pe cei doi la locuința

martorului S.V., partea vătămată având pantalonii rupți și cu această

ocazie i s-a plâns că inculpatul a

dus-o în acel loc împotrivirii voinței sale,

amenințând-o cu moartea și astfel a

avut raport sexual, faptă care s-a mai

petrecut și anterior, cu aproximativ 3 săptămâni în urmă.

Depoziția acestei

martore este întărită și de declarația martorului S.V., care a confirmat că din

locuința sa a lipsit o pereche de pantaloni, ai soției sale iar bunica părții

vătămate i-a relatat că acești pantaloni au fost luați de partea vătămată

întrucât ai acesteia erau rupți de către inculpat, cu ocazia săvârșirii faptei

de viol.

Vinovăția

inculpatului este dovedită și cu declarațiile martorilor indirecți C.I. și C.E.,

care cunosc din relatările părții vătămate că a fost obligată de două ori să

întrețină raport sexual cu inculpatul împotriva voinței sale, martora C.E. declarând

că a văzut-o pe partea vătămată

cu

pantalonii rupți imediat după săvârșirea faptei.

Pentru

aceste considerente, întrucât probatoriul administrat nu confirmă apărarea

inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord să întrețină cu

el raporturi sexuale - din probele administrate rezultând că acesta a exercitat

amenințări și acte de violență asupra părții vătămate pentru a-i înfrânge

rezistența - în mod just instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbare

a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen.,

criticile formulate de inculpat sub acest aspect

nefiind fondate.

De asemenea, având în vedere că partea vătămată este rudă apropiată și membru

de familie cu inculpatul în înțelesul legii penale prevăzute de art. 149 alin.

(1) și art. 149

1

C. pen. - respectiv este nepoata de soră a

inculpatului, iar la data săvârșirii faptelor locuiau și se gospodărea împreună

cu acesta aspect recunoscut și de inculpat - în mod corect instanța de fond a

schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen. (două fapte),

în art. 197

alin.

(1), alin. (2), lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. (două fapte), săvârșite

și asupra unui membru de familie.

Pentru argumentele arătate

în decizie – a căror repetare se apreciază a nu fi necesară – majorarea în apel

a pedepselor principale / modificarea conținutului pedepselor complementare și

accesorie este de asemenea justificată.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2009 la 16 februarie

2010.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va fi obligat inculpatul-recurent

la plata sumei de 400 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 19

noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2009 la

16 februarie 2010.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2010.