ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 592/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1.Tribunalul Dolj, secția penală, prin sentința penală nr. 184 din 7 iulie 2008, a condamnat pe inculpatul M.C. (fiul lui S. și E.) pentru săvârșirea a două infracțiuni concurente de viol, în forma calificată prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și (3) C. pen. – prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. (1) – (3) C. pen. în art. 33 lit. a) C. pen. / respingerea cererii inculpatului prin apărător de reținere a vinovăției penale sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. cu art. 33 lit. a) C. pen.

– la pedepse de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 3 ani, dispunându-se în final prin contopire, potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., aplicarea pedepsei principale rezultante de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsă complementară). Conform art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata exercitării pedepsei principale, i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. ca pedeapsă accesorie. În temeiul art. 350 alin. (1), art. 300 2 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen. a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. i-a fost computat din pedeapsa inculpatului timpul reținerii/arestării preventive de la 5 martie 2009 la zi. În conformitate cu dispozițiile art. 15 și urm. C. proc. pen. s-a luat act că persoana vătămată C.M. în vârstă de 13 ani și 6 luni prin reprezentantul legal M.E. mama acesteia, nu s-a constatat parte civilă, în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.700 lei din care 200 lei onorariu apărătorului din oficiu avansat din fondul M. J.L.C., cheltuieli judiciare statului. Hotărând rezolvarea acțiunii penale prin condamnare potrivit dispozițiilor art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., instanța a reținut că învinuirile referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul nr. 166/P/2009 din 24 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, constând în aceea că perioada septembrie-octombrie 2008, de două ori, la interval de 2-3 săptămâni, prin constrângere a întreținut relații sexuale normale cu minora C.M. în vârstă de 13 ani și 6 luni, nepoata acestuia, fiica surorii sale exista ca atare și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat - realizând elementele constitutive a două infracțiuni concurente calificate de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - în următoarele împrejurări: În ziua de 5 martie 2009 M.E.

a sesizat organele de poliție că fiica sa minoră C.M. în vârstă de 13 ani a fost violată de fratele său, inculpatul M.C. / partea vătămată C.M. provine dintr-o familie în care sunt 8 frați și surori cu posibilități materiale precare /urmare acestei situații partea vătămată, fratele său C.I.C., zis D. în vârstă de 14 ani și sora sa C.E.D., în vârstă de 12 ani locuiau de peste 1 an la domiciliul bunicii materne M.E. și al inculpatului, unchiul acestora. În seara zilei de 20 septembrie 2008, M.E., a mers la o nuntă în sat la familia M., pentru a ajuta la pregătiri, acasă rămânând partea vătămată C.M. și sora sa C.E.D. Între timp a sosit în domiciliu inculpatul M.C. în stare de ebrietate care a hotărât să profite de situația amintită pentru a întreține relații sexuale cu nepoata sa, C.M.

În realizarea acestei rezoluțiuni infracționale și pentru a o îndepărta de sora sa mai mică E.D. inculpatul i-a cerut părții vătămate să meargă în curte pentru a închide păsările / aceasta a încercat să se eschiveze, motivând că păsările au fost deja închise, dar inculpatul folosind un ton ridicat și amenințări a reușit să o determine sa iasă din casă, după care a mers după ea / iar în continuare profitând de întuneric, prin amenințări a condus partea vătămată pe malul unui pârâu din apropiere și a întreținut prin constrângere raport sexual cu aceasta. Lipsa celor doi din casă a determinat-o pe minora C.E.D. în vârstă de 12 ani să iasă în curtea gospodăriei și să-i caute, percepând auditiv abuzul sexual la care a fost supusă sora sa de către inculpat / mama minorei a luat cunoștință de cele întâmplate, dar nu a dat crezare relatărilor minorelor având în vedere gradul de rudenie apropiată cu inculpatul, fratele acesteia.

După circa 2-3 săptămâni,inculpatul M.C., în stare de ebrietate aflat din nou singur în domiciliu cu partea vătămată și fratele mai mare Ion Constantin le-a cerut să meargă pe deal pentru a aduce caii care se aflau la pășunat. După o perioadă de timp inculpatul i-a întâmpinat într-o zonă în care se afla o casă izolată și nelocuită aparținând martorului S.V., a băgat caii în curte și pentru a rămâne singur cu partea vătămată i-a cerut martorului C.I.C. să meargă acasă să aducă un sac pentru a culege nuci. Inculpatul prin constrângere a obligat partea vătămată să-l urmeze în interiorul locuinței amintite, i-a rupt pantalonii, cu care era îmbrăcată, și a întreținut raport sexual cu aceasta. M.E.

având cunoștință de relatările anterioare ale minorei - atunci când l-a văzut pe fiul său venind acasă care i-a spus că inculpatul a rămas singur cu partea vătămată, a plecat imediat spre casa respectivă, luând cu ea și pe cealaltă minoră C.E.D. Ajungând în acel loc, a găsit ușa închisă la cameră, inculpatul stătea pe pat, iar minora se afla în picioare având pantalonii rupți / între inculpat și sora sa a avut loc un conflict verbal întrucât partea vătămată i-a relatat că unchiul său a întreținut raport sexual prin constrângere cu acesta, dovada în acest sens fiind obiectele de îmbrăcăminte rupte, astfel că a luat o pereche de pantaloni din casa respectivă pentru a ajunge în domiciliu /conflictul între inculpat și membrii familiei a continuat și la domiciliul lor, acesta încercând să-l lovească pe C.I.C.

și reproșându-i faptul că a spus mamei sale că el a rămas singur cu partea vătămată la casa martorului S.V. / amenințat de sora sa, mama părții vătămate că-l va denunța la organele de poliție, inculpatul a afirmat că se spânzură și i-a dat 30 lei RON pentru a cumpăra o coroană / la rugămințile bunicii minorei în favoarea inculpatului, fiul acesteia, mama părții vătămate nu a sesizat nici de această dată cele întâmplate. Ulterior aflându-se în comunitatea sătească de faptele amintite, tatăl părții vătămate care era plecat la muncă în altă localitate a luat cunoștință de cele întâmplate și l-a denunțat pe inculpat. Partea vătămată a fost condusă la Serviciul de Medicină Legală Gorj la data de 05 martie 2009, unde s-a constatat o deflorare veche a cărei dată nu poate fi precizată.

Audiat în timpul urmăririi penale în legătură cu cele două acuzații de viol inculpatul a declarat că în seara zilei de 20 septembrie 2008 și în cursul lunii octombrie 2008 - la interval de 2-3 săptămâni când a fost localizată cea de-a doua faptă – era în stare de ebrietate și nu-și amintește cele întâmplate / a depus în apărare o convorbire telefonică înregistrată personal avută cu minorul C.I.C. care îi relata că ar fi surprins anterior partea vătămată și tatăl lor în poziții indecente / ascultat nemijlocit de procuror martorul C.I.C. a infirmat veridicitatea împrejurării de fapt amintite declarând că a făcut afirmațiile respective la amenințările inculpatului. Audiați și alți martori din sat, respectiv M.C., P.L.E.

și M.M., aceștia au declarat că se discuta în comunitate despre faptul că inculpatul și-a violat nepoata. Relevante în dovedirea vinovăției inculpatului - a considerat instanța de judecată sunt declarațiile părți vătămate, ale mamei acesteia și martorului S.V., astfel: - martora M.E. a relatat că cele două fiice ale sale E.D. si M., după comiterea primei fapte i-au mărturisit cele întâmplate, astfel că ulterior l-a surprins pe inculpat în casa lui S.V. cu victima, care avea pantalonii rupți și s-a plâns că a fost violată din nou de unchiul acesteia; - victima C.M.

în vârstă de 13 ani la momentul săvârșirii activității infracționale a declarat constant la urmărirea penală și cercetarea judecătorească că a fost constrânsă de inculpat să întrețină relații intime cu acesta, iar cel de-al doilea raport sexual pentru a-i înfrânge opoziția manifestă a fost lovită și i s-au rupt pantalonii fiind nevoită astfel să împrumute obiecte de îmbrăcăminte din locuința martorului; - în consens cu relatările amintite martorul S.V., a declarat că i-a lipsit din casă o pereche de pantaloni în perioada indicată de partea vătămată și mama acesteia.

În baza probelor în acuzare sus-menționate instanța a considerat că există temeiuri de fapt suficiente și necesare pentru a reține vinovăția penală a inculpatului în legătură cu învinuirile deduse judecății prin rechizitoriu privind săvârșirea împotriva nepoatei acestuia în vârstă de numai 13 ani, în perioada septembrie-octombrie 2008 a două infracțiuni concurente calificate de viol prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate al căror cuantum a fost stabilit la minimul legal special de 10 ani închisoare instanța a indicat drept criterii relevante în conformitate cu prevederile art. 72 și 52 C. pen., lipsa de antecedente penale a inculpatului și conduita bună în societate a acestuia.

2. În cauză au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul M.C. Parchetul prin motivele scrise, a criticat sentința pentru netemeinicie susținând că pedepsele stabilite de instanța de fond la minimul special prevăzut de lege, sunt prea mici raportat la pericolul social concret ridicat și persistența infracțională a inculpatului care a abuzat sexual repetat de nepoata sa la interval de 2-3 săptămâni având ulterior o atitudine procesuală nesinceră / oral, în cadrul dezbaterilor procurorul de ședință a susținut suplimentar și motivul de nelegalitate constând în încălcarea dreptului la apărare al inculpatului cu ocazia discutării cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor potrivit art. 334 C. proc.

pen. prin aceea că nu i s-a atras în mod expres atenția – nefiind consemnat în practicarea hotărârii – asupra posibilității privind lăsarea mai la urmă ori amânarea cauzei pentru pregătirea apărării sub aspectul amintit / la același moment procesual a fost criticată sentința și cu privire la conținutul pedepselor accesorie / complementară aplicate inculpatului, în sensul că se impunea interzicerea și a drepturilor părintești și de a fi tutore ori curator prevăzute de art. 64 lit . d) și e) C. pen. Inculpatul prin apărător a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că încadrarea juridică corectă a faptelor ilicite este aceea de raport sexual cu o minoră prevăzută de art. 198 C. pen.

– în care sens se impune schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen. din infracțiunile de viol prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. - i ar pedepsele stabilite în fond sunt greșit individualizate, respectiv prea mari în raport cu criteriile legale în acest sens prevăzute prin art. 72 C. pen. / inclusiv prin nereținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare – cu consecințele prevăzute de art. 76 C. pen. – întrucât nu are antecedente penale, a avut o conduită relativ sinceră în cursul procesului și o comportare bună în familie și societate; cu ocazia ultimului cuvânt – separat de apărător/în considerarea declarației făcute la cercetarea judecătorească prin care a arătat că „nu recunoaște să fi comis fapta pentru care sunt acuzat” – inculpatul personal cu ocazia ultimului cuvânt a cerut achitarea în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., pe motivul că „am aflat de la victimă în luna august 2008 – că aceasta a întreținut relații intime cu tatăl său”. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 2388 din 19 noiembrie 2008 în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința iar în rejudecare a majorat cuantumul pedepselor principale de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare și a modificat conținutul pedepselor complementară / accesorie prin interzicerea și a drepturilor părintești și a drepturilor de a fi tutore și curator prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. astfel că în final s-a aplicat inculpatului, pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare - și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b), d) și e) C. pen.

[ca pedepse complementară și accesorie]. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din pedeapsă detenția în continuare la zi, conform art. 383 C. proc. pen. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind obligat acesta potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 250 lei, din care 200 lei onorariu apărător din oficiu avansat din fondul M.J.L.C. – cheltuieli judiciare statului. Decizând astfel Curtea a verificat sentința atacată pe baza materialului aflat la dosar, în raport cu motivele invocate cât și din oficiu – potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

– constatând următoarele: - schimbarea încadrării juridice a faptelor / respingerea cererii inculpatului pentru reținerea vinovăției penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii mai ușoare de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., au fost făcute cu respectarea dispozițiilor art. 334 și 302 C. proc. pen. / examinarea viciului de procedură amintit sancționat cu nulitatea relativă fiind și inadmisibilă întrucât nu a fost cerută de pretinsul titular al vătămării / inculpatul în speță / în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) teza I C. proc. pen.; - cererea inculpatului pentru achitare în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

este nefondată, probele administrate pe parcursul procesului penal (plângerea, declarațiile părții vătămate, rapoartele de constatare medico-legală, proces verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, declarații martori) confirmând indubitabil întreținerea de către acesta prin constrângere morală și fizică a două raporturi sexuale normale cu fiica minoră în vârstă de 13 ani a surorii acestuia (nepoata sa) la datele și împrejurările indicate de victimă și reținute ca atare prin sentința atacată / apărarea inculpatului în cursul cercetării judecătorești la instanțele de fond și apel, în sensul că nu a avut niciodată raport sexual cu partea vătămată, este în contradicție chiar cu declarațiile inițiale făcute de acesta în condițiile art. 70 alin. (3) C. proc.

pen. în prezența apărătorului (filele 14, 15 d.u.p.), în care a recunoscut circumstanțiat – cu acordul victimei cum a pretins nesincer inculpatul - că a întreținut, de două ori, la interval de 2 - 3 săptămâni, raport sexual cu partea vătămată, precum și cele ulterioare pe parcursul urmăririi penale (filele 57 și 60), în care a mărturisit de asemenea că a întreținut de două ori, raport sexual cu partea vătămată [„însă era în stare de ebrietate, astfel că nu își amintește dacă a amenințat-o pe aceasta”]; - faptele comise de inculpat constând în aceea că în perioada septembrie – octombrie 2008 de două ori, la interval de 2-3 săptămâni, prin constrângere a întreținut relații sexuale normale cu minora C.M.

în vârstă de 13 ani și 6 luni, nepoata acestuia care locuia și se gospodărea de peste 1 an de zile împreună cu inculpatul și bunica acestuia sunt dovedite separat de mărturisirea acestuia la urmărirea penală și cu declarațiile constante ale părții vătămate – care a arătat că a fost constrânsă de inculpat să întrețină relații sexuale normale cu acesta – declarațiile martorei M.E. mama acesteia în coroborare cu cele ale martorilor S.V., C.I., C.E. – care a arătat că i-a surprins pe cei doi la locuința martorului S.V., victima având pantalonii rupți ocazie cu care i-a povestit cele întâmplate / a constatat lipsa perechii de pantaloni îmbrăcată ulterior de victimă / a văzut-o pe victimă cu pantalonii rupți după săvârșirea ultimei fapte – și actele medico-legale realizând elementele constitutive ale infracțiunilor concurente prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) 1 și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. [și nicidecum ale infracțiunii mai ușoare prevăzută de art. 198 C. pen. - astfel cum a cerut apărătorul inculpatului ce implică consimțământul minorei la întreținerea raporturilor sexuale, ceea ce nu este cazul în speță, dată fiind constrângerea acesteia]; - în concordanță cu prevederile art. 72 C. pen. natura și gravitatea infracțiunilor, urmările acestora, vârsta minorei de numai 13 ani și 6 luni, relațiile apropiate de rudenie dintre părți se impune majorarea pedepselor stabilite de prima instanță și totodată; - interzicerea ca pedeapsă complementară și accesorie și a drepturilor părintești și de a fi tutore și curator prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

(alături de acelea prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen. stabilite de prima instanță). 3. Recursul în termen declarat de inculpat împotriva deciziei amintite, reiterând criticile de netemeinicie și nelegalitate din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) 1 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare . Potrivit dispozițiile art. 63 alin. (2) C. pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar conform art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală sau instanța de judecată sunt obligate să lămurească pe bază de probe cauza sub toate aspectele.

În consecință, mijloacele de probă prevăzute de lege pot fi administrate pe tot parcursul procesului penal legea nefăcând distincție în ce privește valoarea lor probantă după cum au fost administrate în faza urmăririi penale sau a judecății / neexistând astfel temei pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile succesive date de inculpat, instanța fiind îndreptățită să le rețină pe cele care apreciază că exprimă adevărul în cauza, prin coroborare cu celelalte probe administrate; simpla modificare a declarațiilor date, fără ca această modificare să fie temeinic motivată, cu date, elemente împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că relatările anterioare nu exprimă realitatea – nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată întrucât aceasta ar însemna a lipsi de eficiență probe administrate în mod legal, fiind încălcat astfel principiul aflării adevărului.

În consecință, pentru aceste considerente, în mod just instanța de fond a înlăturat declarațiile date de inculpat la instanța de judecată și a reținut, parțial, declarațiile date de inculpat la urmărirea penală, în care a recunoscut că a avut de două ori raport sexual cu partea vătămată, la interval de 2-3 săptămâni / precum și în ce privește susținerea acestuia că ar fi avut acordul părții vătămate pentru a avea raporturi sexuale, apărare aflată în contradicție cu celelalte probe administrate, atestând constrângerea morală și fizică în ambele situații, element material caracteristic al infracțiunii de viol. Astfel, din declarațiile constante ale părții vătămate, rezultă că aceasta nu a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu inculpatul, iar martora M.E.

(mama victimei) a relatat că i-a surprins pe cei doi la locuința martorului S.V., partea vătămată având pantalonii rupți și cu această ocazie i s-a plâns că inculpatul a dus-o în acel loc împotrivirii voinței sale, amenințând-o cu moartea și astfel a avut raport sexual, faptă care s-a mai petrecut și anterior, cu aproximativ 3 săptămâni în urmă. Depoziția acestei martore este întărită și de declarația martorului S.V., care a confirmat că din locuința sa a lipsit o pereche de pantaloni, ai soției sale iar bunica părții vătămate i-a relatat că acești pantaloni au fost luați de partea vătămată întrucât ai acesteia erau rupți de către inculpat, cu ocazia săvârșirii faptei de viol. Vinovăția inculpatului este dovedită și cu declarațiile martorilor indirecți C.I.

și C.E., care cunosc din relatările părții vătămate că a fost obligată de două ori să întrețină raport sexual cu inculpatul împotriva voinței sale, martora C.E. declarând că a văzut-o pe partea vătămată cu pantalonii rupți imediat după săvârșirea faptei. Pentru aceste considerente, întrucât probatoriul administrat nu confirmă apărarea inculpatului, în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord să întrețină cu el raporturi sexuale - din probele administrate rezultând că acesta a exercitat amenințări și acte de violență asupra părții vătămate pentru a-i înfrânge rezistența - în mod just instanța de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen., criticile formulate de inculpat sub acest aspect nefiind fondate.

De asemenea, având în vedere că partea vătămată este rudă apropiată și membru de familie cu inculpatul în înțelesul legii penale prevăzute de art. 149 alin. (1) și art. 149 1 C. pen. - respectiv este nepoata de soră a inculpatului, iar la data săvârșirii faptelor locuiau și se gospodărea împreună cu acesta aspect recunoscut și de inculpat - în mod corect instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (două fapte), în art. 197 alin. (1), alin. (2), lit. b) 1 și alin. (3) C. pen. (două fapte), săvârșite și asupra unui membru de familie. Pentru argumentele arătate în decizie – a căror repetare se apreciază a nu fi necesară – majorarea în apel a pedepselor principale / modificarea conținutului pedepselor complementare și accesorie este de asemenea justificată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2009 la 16 februarie 2010. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 5 martie 2009 la 16 februarie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.