ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4442/2007

Asupra recursului de față; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2004, pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. 3605/2004, reclamanții P.L. și P.V. au solicitat în contradictoriu cu Prefectura Mehedinți si Primăria comunei Ciresu ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună restituirea in natura sau prin echivalent bănesc, a imobilelor situate în comuna Ciresu ( construcții, terenuri, obiecte de gospodărie) proprietatea autorilor B.I. și B.E. In motivarea acțiunii întemeiate pe Legea 10/2001 și H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003, reclamanții au susținut că, în perioada 1951-1955, P.L. si autorii săi au fost deportați in Bărăgan, iar cu aceasta ocazie le-au fost preluate abuziv doua case și anexe gospodărești, precum si un conac si o casa de locuit, împreuna cu toate bunurile mobile.

S-a mai arătat că prin decizia nr. 41/2003, Primăria comunei Ciresu a respins notificarea adresată în termen legal cu motivarea ca, imobilele nu se găsesc in proprietatea sau administrarea acesteia. Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 492 din 12 mai 2005 a respins acțiunea formulata de P.V., a admis in parte acțiunea formulata de reclamanta P.L. fata de pârâta Primăria comunei Cireșu. Totodată a fost respinsă acțiunea fata de Prefectura județului Mehedinți anulându-se decizia nr. 41/2003. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, din întreg materialul probator că reclamanta P.L. este îndreptățită la masuri reparatorii prin echivalent dintre cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la alegerea acesteia, in limita sumei de 61.358.500 lei.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 955 din 12 decembrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanții P.L. și P.V., reținându-se următoarele: - P.V.

nu are calitate procesuala activa, întrucât imobilul in litigiu provine de la autorii reclamantei; - potrivit Legii nr. 247/2005 Tirului VII Cap. II, V ș i urm., ale cărei dispoziții sunt de imediata aplicare, instanța, nu mai are competenta prerogativa de a stabili și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor, a masurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora; Instanța are atributul in aceasta faza procesuala a cauzelor începute in temeiul Legii nr. 10/2001 nemodificata și aflate pe rol sub imperiul noii Legi nr. 247/2005 de a stabili calitatea de persoana îndreptățită, de a analiza dreptul de proprietate si daca este sau nu persoana îndreptățită la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent; - prin cererea introductivă, reclamanții au solicitat numai masuri reparatorii prin echivalent atât pentru construcțiile demolate cat si pentru terenuri -nesolicitând restituirea in natura a vreunui teren; - nu s-a făcut dovada preluării abuzive a tuturor bunurilor solicitate.

Î mpotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.L. , prin care a solicitat casarea celor două hotărâri și pe fond admiterea plângerii formulată în temeiul Legii nr. 10/2001. Î n motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârile instanțelor de fond și apel sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea Legii nr. 10/2001, prin interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt. Astfel, recurenta este nemulțumită de faptul că nu i s-a oferit, ca măsură reparatorie, teren în compensare atâta vreme cât în administrarea Primăriei Cireșu există asemenea terenuri disponibile. Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă a ridicat în recurs o problemă nouă, solicitând instanței ca măsură reparatorie, teren în compensare motivat de faptul că în administrarea Primăriei Cireșu există asemenea terenuri disponibile. Or, aceste verificări sunt incompatibile cu structura recursului, și totodată inadmisibile având în vedere că nu au formulat motiv de apel. Al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă, cu privire interpretarea greșită a textului de lege corespunzător situației de fapt, prin care a invocat dispozițiile pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. în susținerea căii de atac potrivit căruia modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea sau încălcarea greșită a legii, nu poate fi primită deoarece in speță această ipoteză nu se regăsește pentru a atrage casarea hotărârii.

Cealaltă critică nu poate fi analizată deoarece pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005, anterior pronunțării hotărârii atacate. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în limitele în care au putut fi analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 955 din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția c ivilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.