ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4442/2007

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările

dosarului constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 18 iunie 2004, pe rolul Tribunalului

Mehedinți, sub nr. 3605/2004, reclamanții P.L.

și P.V.

au solicitat în contradictoriu cu

Prefectura Mehedinți si Primăria comunei

Ciresu ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună restituirea in

natura sau

prin echivalent bănesc, a imobilelor situate în comuna Ciresu

( construcții, terenuri, obiecte de gospodărie) proprietatea autorilor B.I. și B.E.

In motivarea acțiunii

întemeiate pe Legea 10/2001 și H.G. nr.

498

din 18 aprilie 2003, reclamanții au susținut că, în perioada 1951-1955, P.L.

si autorii săi au fost deportați in Bărăgan, iar cu aceasta ocazie le-au

fost preluate abuziv doua case și anexe

gospodărești, precum si un conac si o casa

de locuit, împreuna cu toate

bunurile mobile. S-a mai arătat că prin decizia nr. 41/2003, Primăria comunei

Ciresu a respins notificarea adresată în termen

legal cu motivarea ca, imobilele nu se găsesc in proprietatea sau

administrarea

acesteia.

Tribunalul

Mehedinți, prin sentința nr. 492 din 12 mai 2005 a respins

acțiunea formulata de P.V., a admis in parte

acțiunea formulata de

reclamanta P.L.

fata de pârâta Primăria comunei Cireșu. Totodată a

fost respinsă

acțiunea fata de Prefectura județului Mehedinți anulându-se decizia nr. 41/2003.

Pentru

a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, din întreg materialul

probator că reclamanta P.L.

este îndreptățită la masuri reparatorii

prin echivalent dintre cele prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, la alegerea acesteia, in limita sumei de 61.358.500 lei.

Curtea de Apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 955 din 12

decembrie 2006 a respins apelul declarat de reclamanții P.L. și

P.V.,

reținându-se următoarele:

-

P.V.

nu are calitate procesuala activa, întrucât imobilul in

litigiu provine de la autorii reclamantei;

-

potrivit

Legii nr. 247/2005 Tirului VII Cap. II,

V ș

i urm., ale cărei dispoziții

sunt de imediata aplicare,

instanța, nu mai are competenta prerogativa de a stabili

și individualiza cuantumul și natura despăgubirilor,

a masurilor reparatorii, întinderea lor sau modalitatea de acordare a acestora;

Instanța

are atributul in aceasta faza procesuala a cauzelor începute in

temeiul Legii nr.

10/2001 nemodificata și aflate pe rol sub imperiul noii Legi nr. 247/2005 de a

stabili calitatea de persoana îndreptățită, de a analiza dreptul de

proprietate si daca este sau nu persoana îndreptățită

la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent;

-

prin

cererea introductivă, reclamanții au solicitat numai masuri reparatorii

prin echivalent atât pentru construcțiile

demolate cat si pentru terenuri -nesolicitând restituirea in natura a vreunui

teren;

-

nu s-a făcut dovada

preluării abuzive a tuturor bunurilor solicitate.

Î

mpotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs

reclamanta P.L.

, prin care a solicitat casarea celor două hotărâri și pe fond

admiterea

plângerii formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001.

Î

n motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ.,

recurenta a susținut că hotărârile

instanțelor de fond și apel sunt lipsite de temei

legal, fiind date cu încălcarea Legii nr. 10/2001,

prin interpretarea greșită a textului

de lege corespunzător situației de

fapt.

Astfel, recurenta este nemulțumită de faptul că nu i s-a oferit, ca

măsură

reparatorie,

teren în compensare atâta vreme cât în administrarea Primăriei Cireșu

există asemenea terenuri disponibile.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate,

Curtea constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Înalta

Curte observă că recurenta-reclamantă a ridicat în recurs o problemă nouă,

solicitând instanței ca măsură reparatorie, teren în compensare motivat de

faptul că în

administrarea Primăriei Cireșu există asemenea terenuri disponibile.

Or,

aceste verificări sunt incompatibile cu structura recursului, și totodată

inadmisibile având în

vedere că nu au formulat motiv de apel.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă, cu privire

interpretarea greșită a

textului de lege corespunzător situației de fapt, prin care a

invocat dispozițiile

pct. 9 din art. 304 C. proc. civ. în susținerea căii de atac potrivit

căruia modificarea sau casarea unor hotărâri

se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu aplicarea sau încălcarea greșită a legii, nu poate fi primită deoarece

in speță această ipoteză nu se regăsește pentru a atrage casarea hotărârii.

Cealaltă critică nu poate fi analizată deoarece pct. 10 al art. 304 C.

proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005, anterior pronunțării

hotărârii atacate.

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, în

limitele în

care au putut fi

analizate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. și să dispună respingerea

recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.L.

împotriva deciziei nr. 955

din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția c

ivilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.