ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la data de 07 mai 2008 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul P.T. a formulat

plângere împotriva refuzului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

de a pune în aplicare dispoziția nr. 1 a Primăriei Corlățel și a dispozițiilor

nr. 17 și 18 ale Prefecturii Mehedinți prin care au fost soluționate notificările

cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 și nr. 1477/M/2001 avizate favorabil

de Primăria Corlățel și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că este nelegal refuzul pârâtei deoarece este persoană îndreptățită

la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., așa cum rezultă din

contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiționale

din 22 mai 1997 și din 13 mai 1997.

Prin sentința nr. 974

din 25 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că acestei instanțe îi revine competența

materială în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere

rangul central al autorității publice chemate în judecată.

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 110 din 26 martie 2009, a respins acțiunea precizată,

formulată de reclamantul P.T. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reținând, în esență, următoarele:

În aplicarea dispozițiilor.

Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Corlățel, județul Mehedinți, a emis:

- pentru notificarea

nr. 1477/M/2001, formulată de persoana îndreptățită C.A.F., dispoziția nr. 18 din

25 februarie 2008, modificată prin dispoziția nr. 81 din 10 iulie 2008 și dispoziția

nr. 127 din 02 octombrie 2008, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii

pentru imobilul moară preluat abuziv de către stat;

- pentru notificarea

nr. 15/E/2001, formulată de reclamantul P.T., dispoziția nr. 17 din 25

februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului preluat

abuziv, compus din construcții și anexe către persoana îndreptățită C.A.F.

Dosarele aferente dispoziției

nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziției nr. 18 din 25 februarie 2008 nu au fost

înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât nu conțineau

toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare

a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, fiind returnate

Prefecturii Județului Mehedinți în vederea completării acestora cu înscrisuri privind

calitatea reclamantului de mandatar al persoanei îndreptățite C.A.F. și, respectiv

calitatea acestuia de persoană îndreptățită.

Prin adresele din 29

aprilie 2008, Prefectura Județului Mehedinți l-a încunoștințat pe reclamant cu privire

la returnarea dosarelor, precum și cu privire la necesitatea completării acestora

cu documente doveditoare.

În ceea ce privește notificarea

nr. 1477/M/2001, formulată de P.T., în calitate de mandatar al numitei C.A.F., Curtea

de apel a reținut că nu a fost depusă nicio procură de reprezentare, nici în dosarul

format la instanță și nici în dosarul administrativ aferent dispoziției nr. 18

din 25 februarie 2008, modificată prin dispoziția nr. 81 din 10 iulie 2008 și dispoziția

nr. 127 din 02 octombrie 2008 emise de Primăria Comunei Corlățel, care au fost înaintate

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește notificarea

nr. 15/E/2001 în soluționarea căreia Primăria Comunei Corlătel a emis dispoziția

nr. 17 din 25 februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului

preluat abuziv, compus din construcții și anexe către persoana îndreptățită C.A.F.,

Curtea de apel a reținut că notificarea a fost formulată de reclamantul P.T. fără

ca acesta să justifice calitatea de persoană îndreptățită, întrucât nu este moștenitor

al autoarei, și fără ca acesta să justifice o eventuală calitate de mandatar al

numitei C.A.F., în viață la data formulării notificării.

În consecință, Curtea

de apel a reținut că refuzul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

de a înregistra dosarele aferente dispoziției nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziției

nr. 18 din 25 februarie 2008 emise de Primăria Comunei Corlățel este justificat

de faptul că acestea nu conțineau toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5

din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate

prin H.G. nr. 1095/2005.

În ceea ce privește susținerea

reclamantului că a formulat notificarea nr. 15/E/2001 pentru persoana îndreptățită

C.A.F., care se afla în întreținerea sa și avea probleme de sănătate, în baza contractului

de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din 02 august 1980 și a actelor adiționale

la acesta în temeiul cărora a dobândind toate drepturile acordate persoanei îndreptățite

în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele preluate abuziv situate în Comuna

Corlățel, precum și drepturile asupra acțiunilor pentru terenul în suprafață de

10 ha aflat în administrarea SC R. SA Rogova, precum și toate drepturile reconstituite

ulterior în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 112/1995, Curtea a reținut că aceasta

nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, din cuprinsul notificării nu rezultă

că a fost formulată de reclamant în calitate de mandatar al persoanei îndreptățite,

iar, pe de altă parte, dreptul reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001 nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză

de întreținere și a actelor adiționale subsecvente.

Împotriva sentinței civile

nr. 110 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., susținând că a fost pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și ale Legii

nr. 10/2001.

Recurentul-reclamant susține

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu încălcarea

dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., întrucât, contrar probatoriului

administrat, a reținut în mod greșit situația de fapt și de drept.

Recurentul-reclamant arată

că nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001

pentru a beneficia în mod direct de drepturile prevăzute de această lege, dar că

este dobânditorul drepturilor cuvenite persoanei îndreptățite (C.A.F.) în baza legilor

speciale: Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001, în baza contractului

de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din 02 august 1980 și a actelor adiționale

la acesta din 13 mai 1997 și din 22 mai 1997.

Mai susține recurentul-reclamant

că este succesorul în drepturi al autoarei C.A.F., decedată la 30 decembrie 1997,

în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, modificat

prin actele adiționale, în cuprinsul cărora se menționează că va dobândi „drepturile

cuvenite acesteia drept despăgubiri acordate prin hotărârea Comisiei pentru Aplicarea

Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în comuna Corlățel, județul Mehedinți,

preluat în proprietatea statului” (actul adițional din 13 mai 1997) și că va dobândi

„toate drepturile ce se cuvin și vor fi reconstituite ulterior, în baza Legii

nr. 18/1991 și, respectiv, Legii nr. 112/1995”, precum și „orice alte drepturi ce

vor fi reconstituite ulterior” (actul adițional din 02 mai 1997).

Se arată că C.A.F. era

persoană interzisă din motive medicale, astfel că P.T. avea interesul legitim de

a formula notificarea nr. 15/E/2001 și notificarea nr. 1477/M/2001 în numele persoanei

îndreptățite (C.A.F.), deoarece urma să dobândească drepturile respective în baza

contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, modificat prin actele

adiționale.

În concluzie, recurentul-reclamant

susține că în mod greșit, contrar probatoriului administrat, instanța de fond nu

a reținut existența refuzului intimatei-pârâte de a primi dosarele privind acordarea

despăgubirilor pentru motivul că P.T. nu are calitatea de persoană îndreptățită

în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituindu-le Prefecturii Județului Mehedinți.

Înalta Curte, analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport și de legislația incidență

în cauză, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

În esență, recurentul-reclamant

contestă refuzul nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

de a pune în aplicare dispoziția nr. 1 a Primăriei Corlățel și a dispozițiilor

nr. 17 și 18 ale Prefecturii Mehedinți prin care au fost soluționate notificările

cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 și nr. 14774/M/2001 avizate favorabil

de Primăria Corlățel și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, și susține că,

în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și a actelor

adiționale, are vocația de a dobândi drepturile cuvenite numitei C.A.F., persoană

interzisă la momentul formulării notificărilor și decedată ulterior la data de 30

decembrie 1997, cu titlu de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către

stat, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995

și Legea nr. 10/2001.

Pentru a răspunde motivelor

de recurs, Înalta Curte va analiza atât calitatea recurentului-reclamant de a formula

în numele și pentru numita C.A.F. notificări în baza Legii nr. 10/2001 pentru acordarea

despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat, cât și vocația recurentului-reclamant

de a dobândi despăgubirile cuvenite numitei C.A.F. pentru imobilele preluate abuziv

de către stat.

Este adevărat că recurentul-reclamant

a încheiat cu numita C.A.F., persoană interzisă, reprezentată de R.A., un contract

suplimentar la contractul de vânzare-cumpărare cu obligația de întreținere prin

care, în schimbul întreținerii, C.A.F. transmite dobânditorului P.T.: „dreptul de

acțiuni pentru suprafața de 10 ha, echivalent arabil aflat în administrarea SC R.

SA Rogova, județul Mehedinți, precum și toate drepturile ce i se cuvin și vor fi

reconstituite ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 și, respectiv Legii nr. 112/1995”

(contract autentificat în 22 mai 1997).

Recurentul-reclamant a

mai încheiat cu numita C.A.F. actul adițional din 13 mi 1997, prin care se menționează

că în schimbul întreținerii i se transmit lui P.T. „drepturile cuvenite drept despăgubiri

acordate prin hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, nr. 1558 din

18 martie 1997, pentru imobilul situat în comuna Corlățel, județul Mehedinți, preluat

în proprietatea statului”.

În baza raporturilor contractuale

menționate:

- P.T. a formulat notificarea

nr. 10930 din 20 septembrie 2005, în calitate de mandatar și moștenitor al numitei

C.A.F., solicitând în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul situat în comuna Corlățel, trecut în proprietatea statului

în baza Decretului nr. 83/1949;

- P.T. a formulat notificarea

nr. 1477/M/2001 în calitate de mandatar al numitei C.A.F., solicitând în temeiul

prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat

în comuna Corlătel, trecut în proprietatea starului în baza Decretului nr. 83/1949;

- P.T. a formulat notificarea

nr. 15/E/2001, solicitând, în temeiul prevederilor art. 36 și urm. și ale art. 9

pct. 2 din Legea nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru mai multe imobile

situate în comuna Corlătel, trecut în proprietatea statului în baza Decretului

nr. 83/1949, imobile care în prezent nu mai există și care au aparținut autoarei

sale, C.A.F.

Prin adresele din 29 aprilie

2008, Instituția Prefectului - Județul Mehedinți a comunicat lui P.T. faptul că

dispoziția nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziția nr. 18 din 25 februarie 2008

prin care au fost soluționate notificarea nr. 15/E/2001, respectiv notificarea

nr. 1477/M/2001, au fost restituite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

pentru faptul că:

- pentru notificarea

nr. 15/E/2001, petentul P.T. nu are calitatea de persoană îndreptățită;

- pentru notificarea

nr. 1477/M/2001, petentul P.T. nu a făcut dovada mandatului acordat pentru a depune

notificarea în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 3 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

Art. 3 alin. „(1) Sunt

îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire

în natură sau, după caz, prin echivalent:

a) persoanele fizice,

proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora;

b) persoanele fizice,

asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate

la data preluării acestora în mod abuziv;

c) persoanele juridice,

proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice după data de 06 martie 1945; îndreptățirea la

măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea

activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi

sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada

06 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data

de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași

persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice

a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989, dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.”

Potrivit art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001:

„(2) De prevederile prezentei

legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.”

Potrivit pct. 16.5. din

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate

prin H.G. nr. 1095/2005:

„16.5. Deciziile/dispozițiile

sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, prevăzute

la pct. 16.1-16.3, vor fi însoțite de următoarele înscrisuri:

a) întreaga documentație

aferentă acestora, respectiv: acte juridice translative de proprietate, care atestă

deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică; acte juridice care

atestă deținerea proprietății de către persoana fizică ori juridică îndreptățită

sau, după caz, ascendentul acesteia, la data preluării abuzive; acte juridice care

permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (în situațiile în care persoana fizică

ori juridică îndreptățită sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire,

dosarul va conține dovada plății acesteia și cuantumul despăgubirii ce trebuie dedusă

potrivit procedurii prevăzute la pct. 22.11); acte juridice care atestă calitatea

de moștenitor;

b) orice înscrisuri care

descriu imobilele, construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau

regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare

depuse de persoana îndreptățită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare

internă, constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor

în temeiul pct. 1.1-1.2 ale Cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv

în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, cu

modificările și completările ulterioare;

c) orice alte înscrisuri

depuse de persoana îndreptățită și orice declarații notariale date de aceasta pe

propria răspundere și declarații notariale date de persoana în viață, care atestă

anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care au contribuit la fundamentarea

deciziei/dispoziției sau, după caz, a ordinului;

d) situația juridică actuală

a imobilului obiect al notificării;

e) orice alte înscrisuri

existente la dosar.”

Din interpretarea dispozițiilor

citate, rezultă că pentru a avea vocație la măsurile reparatorii prevăzute de Legea

nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, persoana care formulează notificarea

trebuie să fie ori proprietarul bunului trecut abuziv în proprietatea statului ori

moștenitorul legal ori testamentar al acesteia sau mandatarul persoanei îndreptățite.

În cauză, recurentul-reclamant

P.T. nu are nici calitatea de proprietar al imobilelor pentru care solicită acordarea

măsurilor reparatorii și nici calitatea de moștenitor legal ori testamentar al persoanei

îndreptățite C.A.F., întrucât calitatea de moștenitor nu poate fi dobândită în baza

unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.

La data încheierii actelor

adiționale la contractul de întreținere, bunurile imobile a căror restituire prin

echivalent o solicită recurentul-reclamant nu erau în patrimoniul beneficiarei întreținerii

și nu au intrat în acel patrimoniu până la data decesului persoanei respective,

astfel că actele juridice respective nu au produs efecte translative de proprietate

în beneficiul debitorului obligației de întreținere.

Este adevărat că recurentului-reclamant

i-a fost conferită calitatea de mandatar al numitei C.A.F., conform procurii cu

caracter general autentificată prin încheierea nr. 196 din 23 martie 2007, însă

Înalta Curte reține că această procură este ulterioară momentului formulării notificărilor

și că este dată pentru reprezentarea în fața instanțelor judecătorești.

Întrucât acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de Titlul VII din Legea nr. 247/2005

este condiționată exclusiv de calitatea de proprietar al bunului sau de moștenitor

al proprietarului, Înalta Curte constată că, în prezent, în condițiile în care persoana

îndreptățită C.A.F. este decedată în prezent, recurentul-reclamant P.T., în baza

contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, nu are vocația legală

de moștenitor pentru a dobândi măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite.

Astfel, refuzul intimatei-pârâte

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispozițiile

menționate în cererea de chemare în judecată nu reprezintă un refuz nejustificat

în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la faptul

că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că P.T. are calitatea de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., în baza

contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiționale

din 22 mai 1997 și din 13 mai 1997.

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.T. împotriva sentinței civile nr. 110 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2009.