ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5914/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 mai 2008 pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul P.T. a formulat plângere împotriva refuzului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispoziția nr. 1 a Primăriei Corlățel și a dispozițiilor nr. 17 și 18 ale Prefecturii Mehedinți prin care au fost soluționate notificările cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 și nr. 1477/M/2001 avizate favorabil de Primăria Corlățel și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este nelegal refuzul pârâtei deoarece este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiționale din 22 mai 1997 și din 13 mai 1997. Prin sentința nr. 974 din 25 iunie 2008, Tribunalul Mehedinți a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând că acestei instanțe îi revine competența materială în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, având în vedere rangul central al autorității publice chemate în judecată. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 110 din 26 martie 2009, a respins acțiunea precizată, formulată de reclamantul P.T.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reținând, în esență, următoarele: În aplicarea dispozițiilor. Legii nr. 10/2001, Primăria Comunei Corlățel, județul Mehedinți, a emis: - pentru notificarea nr. 1477/M/2001, formulată de persoana îndreptățită C.A.F., dispoziția nr. 18 din 25 februarie 2008, modificată prin dispoziția nr. 81 din 10 iulie 2008 și dispoziția nr. 127 din 02 octombrie 2008, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul moară preluat abuziv de către stat; - pentru notificarea nr. 15/E/2001, formulată de reclamantul P.T., dispoziția nr. 17 din 25 februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv, compus din construcții și anexe către persoana îndreptățită C.A.F.

Dosarele aferente dispoziției nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziției nr. 18 din 25 februarie 2008 nu au fost înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întrucât nu conțineau toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, fiind returnate Prefecturii Județului Mehedinți în vederea completării acestora cu înscrisuri privind calitatea reclamantului de mandatar al persoanei îndreptățite C.A.F. și, respectiv calitatea acestuia de persoană îndreptățită. Prin adresele din 29 aprilie 2008, Prefectura Județului Mehedinți l-a încunoștințat pe reclamant cu privire la returnarea dosarelor, precum și cu privire la necesitatea completării acestora cu documente doveditoare.

În ceea ce privește notificarea nr. 1477/M/2001, formulată de P.T., în calitate de mandatar al numitei C.A.F., Curtea de apel a reținut că nu a fost depusă nicio procură de reprezentare, nici în dosarul format la instanță și nici în dosarul administrativ aferent dispoziției nr. 18 din 25 februarie 2008, modificată prin dispoziția nr. 81 din 10 iulie 2008 și dispoziția nr. 127 din 02 octombrie 2008 emise de Primăria Comunei Corlățel, care au fost înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește notificarea nr. 15/E/2001 în soluționarea căreia Primăria Comunei Corlătel a emis dispoziția nr. 17 din 25 februarie 2008, prin care s-a dispus restituirea în echivalent a imobilului preluat abuziv, compus din construcții și anexe către persoana îndreptățită C.A.F., Curtea de apel a reținut că notificarea a fost formulată de reclamantul P.T.

fără ca acesta să justifice calitatea de persoană îndreptățită, întrucât nu este moștenitor al autoarei, și fără ca acesta să justifice o eventuală calitate de mandatar al numitei C.A.F., în viață la data formulării notificării. În consecință, Curtea de apel a reținut că refuzul pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a înregistra dosarele aferente dispoziției nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziției nr. 18 din 25 februarie 2008 emise de Primăria Comunei Corlățel este justificat de faptul că acestea nu conțineau toate înscrisurile/actele prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

În ceea ce privește susținerea reclamantului că a formulat notificarea nr. 15/E/2001 pentru persoana îndreptățită C.A.F., care se afla în întreținerea sa și avea probleme de sănătate, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din 02 august 1980 și a actelor adiționale la acesta în temeiul cărora a dobândind toate drepturile acordate persoanei îndreptățite în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele preluate abuziv situate în Comuna Corlățel, precum și drepturile asupra acțiunilor pentru terenul în suprafață de 10 ha aflat în administrarea SC R. SA Rogova, precum și toate drepturile reconstituite ulterior în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 112/1995, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, din cuprinsul notificării nu rezultă că a fost formulată de reclamant în calitate de mandatar al persoanei îndreptățite, iar, pe de altă parte, dreptul reclamantului la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și a actelor adiționale subsecvente.

Împotriva sentinței civile nr. 110 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., susținând că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001. Recurentul-reclamant susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., întrucât, contrar probatoriului administrat, a reținut în mod greșit situația de fapt și de drept.

Recurentul-reclamant arată că nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001 pentru a beneficia în mod direct de drepturile prevăzute de această lege, dar că este dobânditorul drepturilor cuvenite persoanei îndreptățite (C.A.F.) în baza legilor speciale: Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din 02 august 1980 și a actelor adiționale la acesta din 13 mai 1997 și din 22 mai 1997. Mai susține recurentul-reclamant că este succesorul în drepturi al autoarei C.A.F., decedată la 30 decembrie 1997, în baza aceluiași contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, modificat prin actele adiționale, în cuprinsul cărora se menționează că va dobândi „drepturile cuvenite acesteia drept despăgubiri acordate prin hotărârea Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru imobilul situat în comuna Corlățel, județul Mehedinți, preluat în proprietatea statului” (actul adițional din 13 mai 1997) și că va dobândi „toate drepturile ce se cuvin și vor fi reconstituite ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 și, respectiv, Legii nr. 112/1995”, precum și „orice alte drepturi ce vor fi reconstituite ulterior” (actul adițional din 02 mai 1997). Se arată că C.A.F.

era persoană interzisă din motive medicale, astfel că P.T. avea interesul legitim de a formula notificarea nr. 15/E/2001 și notificarea nr. 1477/M/2001 în numele persoanei îndreptățite (C.A.F.), deoarece urma să dobândească drepturile respective în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, modificat prin actele adiționale. În concluzie, recurentul-reclamant susține că în mod greșit, contrar probatoriului administrat, instanța de fond nu a reținut existența refuzului intimatei-pârâte de a primi dosarele privind acordarea despăgubirilor pentru motivul că P.T. nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, restituindu-le Prefecturii Județului Mehedinți.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport și de legislația incidență în cauză, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În esență, recurentul-reclamant contestă refuzul nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispoziția nr. 1 a Primăriei Corlățel și a dispozițiilor nr. 17 și 18 ale Prefecturii Mehedinți prin care au fost soluționate notificările cu nr. 15/E/2001, nr. 10930 din 20 septembrie 2005 și nr. 14774/M/2001 avizate favorabil de Primăria Corlățel și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, și susține că, în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și a actelor adiționale, are vocația de a dobândi drepturile cuvenite numitei C.A.F., persoană interzisă la momentul formulării notificărilor și decedată ulterior la data de 30 decembrie 1997, cu titlu de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat, astfel cum acestea sunt prevăzute de Legea nr. 18/1990, Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001.

Pentru a răspunde motivelor de recurs, Înalta Curte va analiza atât calitatea recurentului-reclamant de a formula în numele și pentru numita C.A.F. notificări în baza Legii nr. 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv de către stat, cât și vocația recurentului-reclamant de a dobândi despăgubirile cuvenite numitei C.A.F. pentru imobilele preluate abuziv de către stat. Este adevărat că recurentul-reclamant a încheiat cu numita C.A.F., persoană interzisă, reprezentată de R.A., un contract suplimentar la contractul de vânzare-cumpărare cu obligația de întreținere prin care, în schimbul întreținerii, C.A.F.

transmite dobânditorului P.T.: „dreptul de acțiuni pentru suprafața de 10 ha, echivalent arabil aflat în administrarea SC R. SA Rogova, județul Mehedinți, precum și toate drepturile ce i se cuvin și vor fi reconstituite ulterior, în baza Legii nr. 18/1991 și, respectiv Legii nr. 112/1995” (contract autentificat în 22 mai 1997). Recurentul-reclamant a mai încheiat cu numita C.A.F. actul adițional din 13 mi 1997, prin care se menționează că în schimbul întreținerii i se transmit lui P.T. „drepturile cuvenite drept despăgubiri acordate prin hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, nr. 1558 din 18 martie 1997, pentru imobilul situat în comuna Corlățel, județul Mehedinți, preluat în proprietatea statului”.

În baza raporturilor contractuale menționate: - P.T. a formulat notificarea nr. 10930 din 20 septembrie 2005, în calitate de mandatar și moștenitor al numitei C.A.F., solicitând în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în comuna Corlățel, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949; - P.T. a formulat notificarea nr. 1477/M/2001 în calitate de mandatar al numitei C.A.F., solicitând în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în comuna Corlătel, trecut în proprietatea starului în baza Decretului nr. 83/1949; - P.T.

a formulat notificarea nr. 15/E/2001, solicitând, în temeiul prevederilor art. 36 și urm. și ale art. 9 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru mai multe imobile situate în comuna Corlătel, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 83/1949, imobile care în prezent nu mai există și care au aparținut autoarei sale, C.A.F. Prin adresele din 29 aprilie 2008, Instituția Prefectului - Județul Mehedinți a comunicat lui P.T. faptul că dispoziția nr. 17 din 25 februarie 2008 și dispoziția nr. 18 din 25 februarie 2008 prin care au fost soluționate notificarea nr. 15/E/2001, respectiv notificarea nr. 1477/M/2001, au fost restituite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru faptul că: - pentru notificarea nr. 15/E/2001, petentul P.T.

nu are calitatea de persoană îndreptățită; - pentru notificarea nr. 1477/M/2001, petentul P.T. nu a făcut dovada mandatului acordat pentru a depune notificarea în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare: Art. 3 alin. „(1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 06 martie 1945; îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fie fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă, precum și partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989,

dacă și-au reluat activitatea în condițiile legii.” Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: „(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.” Potrivit pct. 16.5. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005: „16.5.

Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, prevăzute la pct. 16.1-16.3, vor fi însoțite de următoarele înscrisuri: a) întreaga documentație aferentă acestora, respectiv: acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică; acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana fizică ori juridică îndreptățită sau, după caz, ascendentul acesteia, la data preluării abuzive; acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (în situațiile în care persoana fizică ori juridică îndreptățită sau, după caz, ascendentul acesteia a încasat o despăgubire, dosarul va conține dovada plății acesteia și cuantumul despăgubirii ce trebuie dedusă potrivit procedurii prevăzute la pct. 22.11); acte juridice care atestă calitatea de moștenitor; b) orice înscrisuri care descriu imobilele, construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptățită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă,

constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor în temeiul pct. 1.1-1.2 ale Cap. III din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G.

nr. 498/2003, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte înscrisuri depuse de persoana îndreptățită și orice declarații notariale date de aceasta pe propria răspundere și declarații notariale date de persoana în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care au contribuit la fundamentarea deciziei/dispoziției sau, după caz, a ordinului; d) situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării; e) orice alte înscrisuri existente la dosar.” Din interpretarea dispozițiilor citate, rezultă că pentru a avea vocație la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, persoana care formulează notificarea trebuie să fie ori proprietarul bunului trecut abuziv în proprietatea statului ori moștenitorul legal ori testamentar al acesteia sau mandatarul persoanei îndreptățite.

În cauză, recurentul-reclamant P.T. nu are nici calitatea de proprietar al imobilelor pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii și nici calitatea de moștenitor legal ori testamentar al persoanei îndreptățite C.A.F., întrucât calitatea de moștenitor nu poate fi dobândită în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. La data încheierii actelor adiționale la contractul de întreținere, bunurile imobile a căror restituire prin echivalent o solicită recurentul-reclamant nu erau în patrimoniul beneficiarei întreținerii și nu au intrat în acel patrimoniu până la data decesului persoanei respective, astfel că actele juridice respective nu au produs efecte translative de proprietate în beneficiul debitorului obligației de întreținere.

Este adevărat că recurentului-reclamant i-a fost conferită calitatea de mandatar al numitei C.A.F., conform procurii cu caracter general autentificată prin încheierea nr. 196 din 23 martie 2007, însă Înalta Curte reține că această procură este ulterioară momentului formulării notificărilor și că este dată pentru reprezentarea în fața instanțelor judecătorești. Întrucât acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este condiționată exclusiv de calitatea de proprietar al bunului sau de moștenitor al proprietarului, Înalta Curte constată că, în prezent, în condițiile în care persoana îndreptățită C.A.F. este decedată în prezent, recurentul-reclamant P.T., în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, nu are vocația legală de moștenitor pentru a dobândi măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptățite.

Astfel, refuzul intimatei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a pune în aplicare dispozițiile menționate în cererea de chemare în judecată nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004. Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile din recurs referitoare la faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut că P.T. are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii cuvenite numitei C.A.F., în baza contractul de vânzare-cumpărare din 02 august 1980, suplimentat cu actele adiționale din 22 mai 1997 și din 13 mai 1997. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.T. împotriva sentinței civile nr. 110 din 26 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2009.