ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2560/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M.V.și Consiliul Local al comunei Corlățel împotriva deciziei nr. 76 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-reclamant M.V., personal, recurentul-pârât Consiliul Local al comunei Corlățel, reprezentat de avocat C.S.M., intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de consilier V.C.S., lipsind intimatul Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți. Procedura completă. Cu privire la taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate de recurentul-reclamant pentru fond, apel și recurs curtea dispune în temeiul art. 75 C.proc.civ.

scutirea. Recurentul-reclamant M.V.solicită admiterea recursului său așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise, iar cu privire la recursul Consiliului Local al comunei Corlățel solicită respingerea. Avocat C.S.M. solicită admiterea recursului Consiliului Local al comunei Corlățel și respingerea recursului formulat de reclamantul M.V.cu cheltuieli. Consilier juridic V.C.S.solicită respingerea recursului reclamantului M.V.și admiterea recursului Consiliului Local al comunei Corlățel. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 13 ianuarie 2000 la Judecătoria Vânju Mare reclamantul M.V.a chemat în judecată pe pârâții Primăria Corlățel și Prefectura Județului Mehedinți cerând să fie obligați să-i plătească suma de 300.000.000 lei reprezentând despăgubiri.

În motivare a arătat că în perioada anterioară anului 1989 i s-a luat abuziv averea (o serie de imobile) și i-a fost distrusă pentru a se construi un bloc de locuințe; nu a primit nici o despăgubire. Prin sentința civilă nr. 478 din 15 martie 2000 Judecătoria Vânju Mare și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți. Prin sentința civilă nr. 175 din 26 octombrie 2000 s-a admis în parte acțiunea, au fost obligate pârâtele să despăgubească pe reclamant cu suma de 111.069.855 lei și cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că imobilele menționate de reclamant în acțiune și care proveneau de la tatăl său au fost demolate de primărie și pe locul respectiv s-a ridicat un bloc de locuințe.

Imobilele respective nu au fost expropriate, fiind preluate abuziv, fără despăgubiri. Despăgubirile au fost calculate conform raportului de expertiză întocmit în cauză. Împotriva acestei hotărâri reclamantul M.V.și pârâtul Ministerul Finanțelor Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți – au formulat apeluri. Reclamantul M.V.a criticat soluția instanței de fond arătând că este prea mic cuantumul despăgubirilor raportat la puterea de cumpărare a monedei naționale. Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți în numele Statului Român și al Ministerului Finanțelor a criticat sentința arătând că atâta timp cât imobilele în cauză nu au fost expropriate sau naționalizate Statul Român nu are calitate procesuală pasivă și că acțiunea este prescrisă, fiind o acțiune în pretenții.

Prin decizia nr. 76 din 25 aprilie 2001 a fost respins apelul declarat de reclamantul M.V.și s-a admis apelul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că: în ce privește apelul lui M.V.valoarea despăgubirilor s-a stabilit prin raportul de expertiză la care nu a făcut obiecțiuni, iar în privința suprafeței de 0,10 ha instanța a reținut că reclamantul a făcut cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991. În privința apelului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Mehedinți, a fost admis cu motivarea că din materialul probator reiese că imobilele nu au intrat în proprietatea statului prin expropriere sau naționalizare, ci au fost demolate abuziv de Primăria Corlățel, căreia îi revine răspunerea pentru prejudiciul cauzat reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtul Consiliul Local Corlățel și reclamantul M.V. I. Consiliul Local Corlățel, fără a indica vreun motiv de casare și care ar putea fi considerat că intră sub incidența art.304 pct. 9 și 10 C.proc.civ., critică hotărârea în esență pentru că M.V.și-a demolat singur imobilul ce l-a deținut ca moștenire de la tatăl său însușindu-și în totalitate elementele construibile rezultate; Consiliul Local Corlățel nu deține nici un document din care să rezulte că i s-a impus demolarea;blocul de locuințe sociale s-a construit pe terenul ce a aparținut fostei Cooperative Agricole de Producție Corlățel în perioada anilor 1978 – 1980 iar suprafața din intravilanul localității s-a reconstituit în întregime atât pentru reclamant cât și pentru tatăl său.

II. În recursul său, fără să indice vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C.proc.civ., M.V.reia criticile formulate în apel, acestea putând fi încadrate la art. 304 pct. 10 C. proc.civ. Recursurile sunt fondate și urmează a fi admise, în limitele și pentru considerentele ce vor urma. Instanțele de fond și de apel au pronunțat hotărâri fără a stabili clar situația de fapt și fără a administra suficiente probe. Astfel, nu s-a stabilit în baza unui material probator solid existența titlului, cine are calitatea procesuală pasivă, cum au fost preluate imobilele și de către cine. Nu s-a clarificat obiectul și cauza acțiunii, nu s-a stabilit cu exactitate dacă există și în sarcina cui obligația despăgubirilor, cuantumul acestora cât și dacă reclamantul mai este sau nu în termen să le ceară ori dreptul material la acțiune s-a prescris.

Așa fiind, în temeiul art. 315 (1) C.proc.civ. se impune casarea tuturor hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Vânju Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursurile declarate de reclamantul M.V.și pârâtul Consiliul Local al Comunei Corlățel împotriva deciziei 76 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. Casează decizia recurată, sentința nr. 175 din 26 octombrie 2001 a Tribunalului Mehedinți și sentința 478 din 15 martie 2000 a Judecătoriei Vînju Mare și trimite cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.