ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 4666/2008

pronunțată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă excepția prescripției invocată

de pârâții – reclamanți reconvenționali.

A fost admisă în parte cererea de

chemare în judecată completată, formulată de reclamantul G.B., cât și în parte

cererea reconvențională formulată de pârâți.

A fost dispusă eliberarea de către

pârâții reclamanți reconvenționali a podului de deasupra apartamentului

reclamanților înscris în C.F. 3736 Cisnădie și lăsarea în liberă posesie și folosință

și eliberarea de către pârâții reconvenționali a pivnițelor și a antreurilor

acestora înscrise în C.F. nr. 44539 Cisnădie.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională.

Reclamantul G.B.I. a declarat recurs

împotriva sentinței instanței de fond și Tribunalul Sibiu prin decizia nr.

838/2008 a respins recursul acestuia.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia civilă nr. 76 din 19 februarie 2009 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 838/2008 a Tribunalului Sibiu

și recurentul a fost obligat să plătească intimaților P.C. și P.M. 660 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Această hotărâre este irevocabilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul G.B. pe care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs

enumeră diferite situații de fapt referitoare la obiectul inițial al cererii cu

care a fost sesizată instanța, respectiv „sistare indiviziune și nu revendicare

și că procesul a suferit mai multe termene de judecată, tergiversarea fiind

nejustificată”.

Mai arată că pe parcursul procesului

a fost schimbat obiectul cauzei din ieșire din indiviziune în partaj

succesoral, revendicare și că cererea reconvențională formulată în cauză a fost

respinsă ca tardivă.

Susține recurentul că întreg

procesul reprezintă un „scenariu” creat de judecătorul cauzei, că i s-au

încălcat accesul la justiție, drepturile și libertățile din CEDO.

Recursul este inadmisibil fiind

declarat împotriva unei hotărâri irevocabile.

Împotriva hotărârii judecătorești se

pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la

care nu se poate deroga.

În conformitate cu prevederile art.

299 C. proc. civ. coroborate cu art. dispozițiile art. 377 C. proc. civ., pot

fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele

date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională,

în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu

recurs.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

Hotărârea recurată este irevocabilă,

pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei

este inadmisibil și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 76 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 ianuarie 2010

.