ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 327/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4666/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâții – reclamanți reconvenționali. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată completată, formulată de reclamantul G.B., cât și în parte cererea reconvențională formulată de pârâți. A fost dispusă eliberarea de către pârâții reclamanți reconvenționali a podului de deasupra apartamentului reclamanților înscris în C.F. 3736 Cisnădie și lăsarea în liberă posesie și folosință și eliberarea de către pârâții reconvenționali a pivnițelor și a antreurilor acestora înscrise în C.F. nr. 44539 Cisnădie.

Au fost respinse celelalte capete de cerere din acțiunea principală și cererea reconvențională. Reclamantul G.B.I. a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond și Tribunalul Sibiu prin decizia nr. 838/2008 a respins recursul acestuia. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 76 din 19 februarie 2009 a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 838/2008 a Tribunalului Sibiu și recurentul a fost obligat să plătească intimaților P.C. și P.M. 660 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs. Această hotărâre este irevocabilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.B.

pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs enumeră diferite situații de fapt referitoare la obiectul inițial al cererii cu care a fost sesizată instanța, respectiv „sistare indiviziune și nu revendicare și că procesul a suferit mai multe termene de judecată, tergiversarea fiind nejustificată”. Mai arată că pe parcursul procesului a fost schimbat obiectul cauzei din ieșire din indiviziune în partaj succesoral, revendicare și că cererea reconvențională formulată în cauză a fost respinsă ca tardivă. Susține recurentul că întreg procesul reprezintă un „scenariu” creat de judecătorul cauzei, că i s-au încălcat accesul la justiție, drepturile și libertățile din CEDO.

Recursul este inadmisibil fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile. Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. În conformitate cu prevederile art. 299 C. proc. civ. coroborate cu art. dispozițiile art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul G.B. împotriva deciziei nr. 76 din 19 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2010 .