ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 iulie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul B.E. , în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Guvernul României, și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis de M inistrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale , în ceea ce-1 privește pe reclamant, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele solicitate în cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele: Actul juridic dedus judecății îl reprezintă Ordinul nr. 444/2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin care s-a dispus desființarea funcției publice de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța, astfel că reclamantului i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea sa din funcția publică de conducere la data expirării termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009. Ordinul a fost emis în temeiul art. III, alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Pentru a fi dispusă măsura suspendării efectelor unui act administrativ a cărui legalitate se contestă, Legea nr. 554/2004 cere a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute la art. 14, alin. (1), referitoare la existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care ar putea fi prevenită prin suspendarea executării actului contestat. Tot legea contenciosului administrativ definește, la art. 2, alin. (1), lit. t) cazul bine justificat ca fiind cel în care „împrejurări legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Reține prima instanță că această îndoială serioasă rezidă, în cauză, din antamarea, de către Curtea Constituțională, în exercitarea controlului de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, a neconcordanței modului de redactarea a acestei legi cu exigențele de tehnică legislativă impuse de Legea nr. 24/2000. Cum în legea ce a format obiectul controlului de constituționalitate s-a prevăzut, la art. III alin. (4), „desființarea funcțiilor publice, funcțiilor publice specifice, precum și a posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de ordonator de credite, cu excepția funcțiilor publice cu statut special și a funcțiilor publice de prefect, precum și înlocuirea primelor funcții cu funcții nou înființate de director al serviciului public deconcentrat”, prima instanță observă reluarea acestor dispoziții în cuprinsul art. III din O.U.G.

nr. 37/2009. De asemenea, se arată în considerentele încheierii atacate, deficiențele reținute de Curtea Constituțională în legătură cu acest text de lege, redactat într-o manieră ce excede caracterului accesibil și previzibil al unei norme juridice, sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat în prezenta cauză, act ce a fost emis tocmai în aplicarea dispozițiilor art. III, alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, fapt pentru care se reține că este îndeplinită cerința existenței unui caz bine justificat în ceea ce privește Ordinul nr. 444/2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Paguba iminentă, rezultată ca efect al aplicării actului administrativ contestat, astfel cum a fost definită de art. 2, alin. (1), lit. ș), înseamnă „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.

Or, arată prima instanță, înlocuindu-l pe reclamant din funcția publică de conducere, de inspector șef-inspector de muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare I, în funcția publică de execuție, în cea de inspector de muncă clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1, s-a creat în patrimoniul acestuia un prejudiciu material, rezultat din diferențele salariale existente între cele două funcții publice. Împotriva încheierii din 15 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal., considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs recurentul aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că prin Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009, conform cărora funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial Constanța s-a desființat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

De asemenea, recurentul a menționat că instanța de fond a admis greșit cererea de suspendare care a rămas fără obiect deoarece, la solicitarea reclamantului, prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 713 din 22 mai 2009, a fost modificat raportul de serviciu al intimatului-reclamant prin mutarea definitivă pe funcția publică de execuție de inspector, clasa 1, grad profesional superior , treapta de salarizare 1. Se susține și faptul că în mod eronat prima instanță a constatat ca fiind îndeplinite cele două condiții necesare pentru suspendarea actului administrativ contestat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 444 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant în perioada soluționării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. De altfel, nici recurentul nu a arătat motivele de nelegalitate a hotărârii în ceea ce privește modul de aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de către prima instanță, formulând numai apărări privind legalitatea Ordinului nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis în aplicarea O.U.G.

nr. 37/2009. Asemenea apărări nu pot fi examinate în procedura judiciară reglementată de dispozițiile legale susmenționate pentru judecarea cererii de suspendare a executării, întrucât se referă la fondul pricinii asupra căruia este competentă a se pronunța instanța sesizată cu acțiunea pentru anularea actului administrativ. În altă ordine, instanța de recurs constată corecte aprecierile instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cele referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, cu atât mai mult cu cât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

Cum actul administrativ în discuție a fost emis tocmai pentru a asigura punerea în executare a unei norme cu putere de lege, respectiv a ordonanței anterior menționate declarată neconstituțională, este evident că cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, corect au fost apreciate ca fiind îndeplinite.

Susținerea recurentului privind lipsa de obiect a cererii de suspendare ca efect al mutării reclamantului pe o altă funcție prin Ordinul nr. 713 din 22 mai 2009 va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât recursul administrativ a fost formulat pentru contestarea măsurii de încetare a raporturilor de serviciu din funcția publică de conducere, dispusă prin Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009. În consecință, modificarea raporturilor de serviciu prin mutarea într-o funcție publică de execuție, dispusă printr-un ordin ulterior celui contestat nu lipsește de obiect cererea de anulare a acestuia și implicit, cererea de suspendare a executării efectelor sale, deoarece se referă la un alt raport juridic și anume, raportul de serviciu pentru funcția publică de conducere ocupată de intimatul - reclamant.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că nu există motive de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.