ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2009,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul B.E.

, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale

și

Guvernul

României, și a dispus suspendarea executării

Ordinului

nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis de M

inistrul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale

,

în ceea ce-1

privește pe reclamant, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

prezentei cauze.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cerințele solicitate în

cuprinsul art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele:

Actul juridic

dedus judecății îl reprezintă Ordinul nr. 444/2009 emis de Ministrul

Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, prin care s-a dispus desființarea funcției

publice

de

inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Constanța, astfel că

reclamantului i-a încetat raportul de serviciu

prin eliberarea sa din funcția publică de conducere la data expirării

termenului de preaviz, respectiv 25 mai 2009.

Ordinul a fost emis în temeiul art.

III, alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice.

Pentru a fi dispusă măsura suspendării

efectelor unui act administrativ a cărui legalitate se contestă, Legea nr. 554/2004

cere a fi îndeplinite cumulativ condițiile

prevăzute

la art. 14,

alin. (1),

referitoare la existența unui caz bine justificat

și iminența

producerii unei pagube

care ar putea fi prevenită prin suspendarea executării actului

contestat.

Tot legea

contenciosului administrativ definește, la art. 2,

alin. (1),

lit. t) cazul bine

justificat

ca fiind cel în care „împrejurări legate de starea de fapt și de drept sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

Reține prima instanță că această

îndoială serioasă rezidă, în cauză, din antamarea, de către Curtea

Constituțională, în exercitarea controlului de constituționalitate asupra legii

de modificare și completare a Legii nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, a neconcordanței modului de redactarea a acestei legi

cu exigențele de tehnică legislativă impuse de Legea nr. 24/2000.

Cum în legea ce a format obiectul

controlului de constituționalitate s-a prevăzut, la art. III alin. (4),

„desființarea funcțiilor publice, funcțiilor publice specifice, precum și a

posturilor încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de ordonator

de credite, cu excepția funcțiilor publice cu statut special și a funcțiilor

publice de prefect, precum și înlocuirea primelor funcții cu funcții nou

înființate de director al serviciului public deconcentrat”, prima instanță

observă reluarea acestor dispoziții în cuprinsul art. III din O.U.G. nr.

37/2009.

De asemenea, se arată în

considerentele încheierii atacate, deficiențele reținute de Curtea

Constituțională în legătură cu acest text de lege, redactat într-o manieră ce

excede caracterului accesibil și previzibil al unei norme juridice, sunt de

natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ

contestat în prezenta cauză, act ce a fost emis tocmai în aplicarea

dispozițiilor art. III, alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, fapt pentru care se

reține că este îndeplinită cerința existenței unui caz bine justificat în ceea

ce privește Ordinul nr. 444/2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Paguba iminentă, rezultată ca efect

al aplicării actului administrativ contestat, astfel cum a fost definită de

art. 2, alin. (1), lit. ș), înseamnă „prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a

unui serviciu public”.

Or, arată prima instanță, înlocuindu-l

pe reclamant din funcția publică de conducere, de inspector șef-inspector de

muncă clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare I, în funcția

publică de execuție, în cea de inspector de muncă clasa I, grad profesional

superior, treapta de salarizare 1, s-a creat în patrimoniul acestuia un

prejudiciu material, rezultat din diferențele salariale existente între cele

două funcții publice.

Împotriva încheierii din 15 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal., considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs recurentul aduce, în esență, următoarele critici

sentinței recurate.

Recurentul

a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere că prin Ordinul nr. 444 din

23 aprilie 2009 au fost executate prevederile imperative ale O.U.G. nr. 37/2009,

conform cărora funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Teritorial

Constanța s-a desființat în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare

a acestui act normativ.

De

asemenea, recurentul a menționat că instanța de fond a admis greșit cererea de

suspendare care a rămas fără obiect deoarece, la solicitarea reclamantului,

prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale nr. 713 din 22

mai 2009, a fost modificat raportul de serviciu al intimatului-reclamant prin

mutarea definitivă pe funcția publică de execuție de inspector, clasa 1, grad

profesional superior , treapta de salarizare 1.

Se

susține și faptul că în mod eronat prima instanță a constatat ca fiind

îndeplinite cele două condiții necesare pentru suspendarea actului

administrativ contestat, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei

pagube iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării

Ordinului nr. 444 din 23 aprilie 2009 formulată de intimatul-reclamant în

perioada soluționării recursului administrativ prealabil a fost admisă prin

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora, până la pronunțarea instanței de fond, se poate dispune

suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente.

De altfel, nici recurentul nu a arătat motivele

de nelegalitate a hotărârii în ceea ce privește modul de aplicare a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de către prima

instanță, formulând numai apărări privind legalitatea Ordinului nr. 444 din 23

aprilie 2009 emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009.

Asemenea apărări nu pot fi examinate în

procedura judiciară reglementată de dispozițiile legale susmenționate pentru

judecarea cererii de suspendare a executării, întrucât se referă la fondul

pricinii asupra căruia este competentă a se pronunța instanța sesizată cu

acțiunea pentru anularea actului administrativ.

În altă ordine, instanța de recurs

constată corecte aprecierile instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea

condițiilor cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

respectiv cele referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă, cu atât

mai mult cu cât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

Cum actul administrativ în discuție a

fost emis tocmai pentru a asigura punerea în executare a unei norme cu putere

de lege, respectiv a ordonanței anterior menționate declarată

neconstituțională, este evident că cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, corect au fost apreciate ca fiind îndeplinite.

Susținerea recurentului privind lipsa de

obiect a cererii de suspendare ca efect al mutării reclamantului pe o altă

funcție prin Ordinul nr. 713 din 22 mai 2009 va fi respinsă ca neîntemeiată,

întrucât recursul administrativ a fost formulat pentru contestarea măsurii de

încetare a raporturilor de serviciu din funcția publică de conducere, dispusă prin

Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009.

În consecință, modificarea raporturilor

de serviciu prin mutarea într-o funcție publică de execuție, dispusă printr-un

ordin ulterior celui contestat nu lipsește de obiect cererea de anulare a

acestuia și implicit, cererea de suspendare a executării efectelor sale,

deoarece se referă la un alt raport juridic și anume, raportul de serviciu

pentru funcția publică de conducere ocupată de intimatul - reclamant.

Pentru considerentele expuse, constatând

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și că nu există motive

de modificare sau de casare a acesteia, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25

februarie 2010.