ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului București reclamanta Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie „Piața Universității”, în numele membrilor săi C.G., C.R., N.T.D., ș.a., a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să emită certificatele de revoluționar. În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată, în esență, că a depus mai multe cereri de eliberare a certificatului de revoluționar pentru unii dintre membrii acesteia care nu au fost soluționate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1, art. 3, art. 4 și art. 7-8 din Legea nr. 554/2004 și art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, iar în susținerea cererii reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada personalității juridice a Asociației; dovada efectuării procedurii administrative prealabile; Tabel nominal cu membrii Asociației, alte înscrisuri și memorii. Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei procedurii administrative prealabile, excepția prematurității cererii, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția insuficienței timbrajului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii neîntemeiate, arătând că în raport de procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004 reclamanții nu au depus Certificatele emise potrivit Legii nr. 42/1990 de comisiile competente.

Prin sentința civilă nr. 2513 din 22 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 12469/3/2006 al Tribunalului București, secția a VIII-a, a fost admisă excepția de necompetenței materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 12469/3/2006, iar în susținerea ei reclamanții au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin sentința civilă nr. 2778 din 07 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 12469/3/2006 a fost respinsă excepția inadmisibilității și respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta a formulat o acțiune împotriva refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, iar pe fond, a apreciat că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlu nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obținut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, reclamanta nedovedind că membrii ar fi obținut astfel de titluri.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 726 din 26 februarie 2008 pronunțată dosarul nr. 12.469/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de control judiciar reținând, în esență, că instanța de fond a fost lipsită de rol activ limitându-se la afirmația potrivit căreia reclamanta nu a dovedit că membrii săi ar fi obținut titluri corespunzătoare conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, urmând ca în fond după casare instanța de trimitere să oblige părțile să depună certificatele membrilor săi și orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3338/2/ 2008, iar în susținerea cererii reclamanții au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri, instanța administrând proba cu interogatoriul pârâtului. Prin întâmpinare, pârâta a reiterat excepțiile invocate în primul ciclu procesual și concluziile pe fondul cauzei. 2. Soluția instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 2044 din 15 mai 2009, Curtea de Apel București a respins excepțiile insuficientei timbrări, a inadmisibilității, tardivității, prematurității și a lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că prin cererea ce face obiectul cauzei de față, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei să emită certificatele de revoluționar pentru membrii acesteia.

Referitor la excepția insuficienței timbrajului, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reclamanta timbrând cererea potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, aceasta neformulând vreun capăt de cerere cu privire la daune morale și daune cominatorii. În ceea ce privește excepția lipsei procedurii administrative prealabile, Curtea a constatat-o neîntemeiată în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba despre o cerere prin care se solicită anularea unui act administrativ, fiind vorba despre un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi prevăzute de Legea nr. 341/2004.

Susținerea că reclamanții nu au îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 a fost respinsă, întrucât textul se referă la contestația formulată în situația în care s-a procedat la preschimbare sau, urmare operațiunii de preschimbare, se ajunge la soluția de nepreschimbare a certificatului, or, în cauză reclamanta se plânge de faptul că deși aveau dosarele complete, unii dintre ei din perioada 1990-1997, pârâtul nu a procedat la emiterea unui act administrativ prin care să recunoască membrilor săi statutul de revoluționari.

De asemenea, Curtea a respins excepția de inadmisibilitate, întrucât potrivit art. 5 alin. (3), (4) și (5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezente, legi. S-a reținut că dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie sa conțină documentația prevăzută în H.G.

nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum și avizul reactualizat al unei organizații de revoluționari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezente legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și de către președintele comisie parlamentare menționate la alin. (3). Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Președintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3 alin. (3). Prin urmare, reține instanța de fond, nu se pune problema inadmisibilității acțiunii, pârâta având obligația analizării dosarelor persoanelor care solicită preschimbarea, de a solicita actele prevăzute de lege, de a semna certificatele și de a face propuneri Președintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3) din lege.

Pârâtul a mai invocat excepția de prematuritate, arătând că prin O.G. nr. 1/2008 termenul de preschimbare prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la data de 30 iunie 2009, instanța de fond a considerat că pârâtul are obligația analizei dosarelor în vederea preschimbării până la data de 30 iunie 2009, ceea ce presupune că această analiză trebuie să se deruleze pe toată această perioadă, or din acest punct de vedere, pentru a vorbi de prematuritate, trebuie ca dreptul la acțiune să nu fie actual, adică să fie necesar un anumit termen pentru ca reclamanta să formuleze acțiunea. Or, în condițiile în care pârâtul la acest moment are obligația analizei dosarelor în vederea preschimbării, reclamanta are dreptul să solicite pârâtului să procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă prorogare a termenului preschimbare în situația în care la data de 30 iunie 2009 va fi un număr mare de certificate nepreschimbate.

S-a spus că faptul că legiuitorul a procedat succesiv la prorogarea termenului de preschimbare a certificatelor nu are nici o relevanță în ceea ce privește obligația pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de lege, autoritățile publice având obligația derulării procedurilor administrative cu celeritate și într-un termen rezonabil. Pe de altă parte, pârâtul nu a putut indica care dintre membrii reclamantei nu avea dosarul complet și nu a făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative a încunoștințat reclamanta cu privire la necesitatea completării dosarelor cu noi înscrisuri.

În raport de obiectul cauzei și competențele date prin Legea nr. 341/2004 S.S.P.R., instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că aspectele vizând lipsa certificatului doveditor emis de Comisia Parlamentară sau Comisia pentru Cinstirii Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 fiind un aspect ce ține de fondul cauzei reclamanta, în esență, solicitând să se dispună repunerea membrilor săi în drepturile firești ce decurg din Legea nr. 341/2004, după ce se va constata că dosarele inițiale au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/ 1990. În sfârșit, în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună repunere membrilor săi în drepturile firești ce decurg din Legea nr. 341/2004, invocând faptul că dosarele de revoluționar au fost înaintate atât Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 încă din 26 mai 1994, ulterior, reclamanta revenind cu cereri 20 iunie 1997, la data de 30 octombrie 1997, la data de 20 august 2000, la Comisia Parlamentară de Supraveghere a aplicării Legii nr. 42/1990, la data de 27 martie 2001,

ministrului pentru Problemele Revoluționarilor și Președinției României în anii 2002, 2003, 2004 și 2005 la S.S.P.R. Prin urmare, în cauză ar fi vorba despre mai multe memorii depuse de reclamantă la Președinția României, la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, la S.S.P.R. și la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aceste cereri și memorii fiind depuse la dosarul cauzei, membrii asociației reclamante nebeneficiind de o analiză pe fond a dosarelor acestora de către autoritățile administrative competente, pentru a se stabili dacă îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute de lege în vederea obținerii calității de luptători în Revoluția din Decembrie 1989. Prin aceeași sentință a fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei și a fost obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să procedeze la analiza dosarelor membrilor asociației reclamante prin verificarea documentelor prevăzute la art. 12 alin. (1)-(7) din H.G.

nr. 1412 din 2 septembrie 2004 în vederea eliberării noului tip de certificat. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând să se constate că dosarele inițial au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și să se dispună repunerea membrilor săi în drepturile firești ce decurg din Legea nr. 341/2004, iar în condițiile în care Comisiile respective și-ai încetat activitatea la data de 13 mai 1997, ulterior reclamanta a dovedit că a întreprins multe demersuri pentru obținerea Certificatelor de revoluționar. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesități administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Astfel, în condițiile în care în primul ciclu procesual s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată, pentru motivul că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obținut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, reclamanta nedovedind că membrii săi ar fi obținut astfel de titluri, prin decizia civilă nr. 726 din 26 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 12469/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța de trimitere să oblige părțile să depună certificatele membrilor săi și orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Prin urmare, împrejurarea că titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obținut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990, reclamanta arătând chiar că membrii săi nu au obținut astfel de titluri, deși au depus actele, a fost rezolvată de către instanța de control judiciar, îndrumarea instanței de trimitere fiind aceea de a obliga părțile să depună și orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004. Reclamanta a depus toate înscrisurile prin care a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obținerii certificatelor, astfel încât, există un refuz nejustificat de soluționare a cererilor formulate de reclamantă pentru membrii săi pentru obținerea certificatelor de revoluționar.

Este adevărat că în sistemul Legii nr. 341/2004 există reglementată posibilitatea preschimbării certificatelor de revoluționar eliberate potrivit Legii nr. 42/1990, însă potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat care va avea un format unic, cu elemente de securizare – singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi. Textul se referă la o nouă analiză a dosarelor, iar prevederile art. 12/1 – 12/7 din H.G.

nr. 1412 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc documentele ce trebuie să le conțină dosarele de preschimbare, obligă titularul să aducă probe prin care să dovedească pentru fiecare tip de certificat, specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct, declarații din partea a trei martori recunoscuți ca revoluționari, din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției și faptele deosebite ale celui pentru care sunt date, alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției, alte probe, inclusiv documente utile în susținerea cererii.

Așadar, operațiunea de preschimbare efectuată de către comisia din cadrul S.S.P.R., presupune o nouă analiză a situației de fapt, or, în condițiile în care membrii reclamantei nu au beneficiat de o asemenea analiză, deși au solicitat Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989, fără ca aceste autorități să se pronunțe pe fondul cererilor, înainte de a se desființa, aceștia au dreptul să dovedească faptele în care au fost implicați în victoria Revoluției din Decembrie 1989 și să-și primească drepturile cuvenite.

S-a subliniat că instanța de contencios administrativ nu se poate substitui pârâtului și comisiilor de avizare, care pot ajunge și la concluzia că unele certificate nu pot fi emise, iar solicitantul poate uza de procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât nu poate obliga pârâta, așa cum s-a solicitat, să emită un act administrativ prin care să li se recunoască calitatea de revoluționari, ci a fost admis în parte acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza dosarelor membrilor săi asociației reclamante, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 12/1 – 12/7 din H.G. nr. 1412 din 2 septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței civile nr. 2044 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, considerând-o nelegală și netemeinică deoarece: - a fost soluționată greșit excepția lipsei procedurii prealabile. Reclamanții, chiar dacă au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu au respectat procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 în sensul că toate contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform acestei legi, se adresează Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989 care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

Numai după parcurgerea etapelor prevăzute în Normele metodologice, solicitanții cărora nu li s-au preschimbat certificatele doveditoare sunt îndreptățiți să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești. - greșita soluționare a excepției tardivității depunerii cererii. Cererile de acordare a certificatelor de revoluționar au putut fi adresate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, iar contestațiile s-au putut formula până la 13 noiembrie 1997, astfel că orice cerere depusă după acest termen este tardivă și nu poate fi admisibilă. Se susține că reclamanții au formulat cereri, Comisia le-a respins cererile, iar contestațiile, după reanalizarea dosarelor, au fost respinse.

- greșita soluționare a excepției prematurității cererii pentru că prin O.U.G. nr. 84/2009 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 până la 1 ianuarie 2010; - greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece legislația în vigoare (Legea nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004) nu stabilește în sarcina instituției pârâte eliberarea certificatelor doveditoare pentru dosare incomplete; - greșita soluționare a excepției insuficienței timbrajului raportat la capătul de cerere privind daunele cominatorii pentru că toți reclamanții trebuiau să plătească taxa de timbru. Pe fond, este criticată soluția instanței pentru că Legea nr. 341/2004 interzice acordarea de titluri de revoluționari, abilitarea S.S.P.R.

și C.P.R.D. fiind aceea de preschimbare a certificatelor obținute în temeiul Legii nr. 42/1990, hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea greșită a legii. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Mai întâi, instanța de recurs se va pronunța asupra excepțiilor invocate și vor fi respinse pentru că soluția instanței de fond este legală și temeinică în privința modului de soluționare a acestora.

Excepția lipsei procedurii prealabile. Așa cum chiar recurentul recunoaște, în speță, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită iar procedura reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 nu este incidentă în cauză pentru că se cere îndeplinită numai atunci când se formulează contestație ca urmare a preschimbării dosarului sau când se refuză preschimbarea, or, în speță, reclamanții s-au plâns că dosarele lor nu au fost analizate deși au fost depuse din perioada 1990 - 1997. Excepția tardivității depunerii cererii a fost corect respinsă de instanța de fond deoarece cererile au fost depuse în conformitate cu legislația anterioară Legii nr. 341/2004, dar nu au fost analizate de către organele abilitate.

Reclamanta, în numele membrilor asociați, a formulat numeroase memorii către instituțiile statului, dar acestea au rămas fără răspuns. Excepția prematurității cererii. Este adevărat că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 341/2004, termenul pentru preschimbarea certificatelor a fost prorogat până la 1 ianuarie 2010, dar cererea se bazează pe un refuz al autorității iar acesta nu este legat de termenul din 1 ianuarie 2010. Excepția inadmisibilității acțiunii. Acțiunea reclamantei nu este inadmisibilă pentru că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor este autoritatea publică ce verifică documentația depusă. Excepția insuficienței timbrajului a fost corect respinsă pentru că cererea a fost timbrată conform prevederilor Legii nr. 146/1997.

Și pe fond, soluția instanței este legală și temeinică. Instanța de fond a respectat întocmai dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Cum prin decizia nr. 726 din 26 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi depuse certificatele membrilor săi și orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 și pentru că, chiar în fața instanței de recurs și cu ocazia primei judecăți, s-a susținut că nu au fost eliberate certificate membrilor asociației, instanța, după casare, a solicitat depunerea altor înscrisuri necesare.

Este adevărat că prevederile Legii nr. 341/2004 și Normele metodologice de aplicare a acesteia se referă la preschimbarea certificatelor emise anterior, dar situația reclamantei pentru membrii acesteia, este una atipică. Cererile au fost depuse anterior anului 1997, iar până la desființarea Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și a Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 acestea nu au fost analizate, deși au existat numeroase reveniri ale reclamantei.

Cu toate că recurenta susține contrariul, respectiv că cererile depuse la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 ar fi fost respinse, iar contestațiile făcute pentru reanalizarea dosarelor ar fi avut aceeași soartă, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească acest lucru și, de aceea, soluția instanței de fond de a obliga Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să analizeze dosarele membrilor asociației reclamante este corectă, iar instanța nu poate obliga direct la emiterea certificatului de revoluționar și se impune să se verifice dacă au fost depuse toate înscrisurile cerute de lege. Se impunea cu atât mai mult depunerea acestor înscrisuri, în cazul în care deja cererile inițiale și contestațiile formulate au fost respinse, mai ales că îndrumarea instanței de casare era în acest sens, dar nu s-a făcut o asemenea dovadă.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinței civile nr. 2044 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.