ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2010

HOTĂRÂRE
29.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București reclamanta Asociația Revoluționarilor 21 Decembrie

„Piața Universității”, în numele membrilor săi C.G., C.R., N.T.D.,

ș.a., a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor ca prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună obligarea pârâtului să emită certificatele de

revoluționar.

În motivarea în fapt a cererii reclamanta

arată, în esență, că a depus mai multe cereri de eliberare

a certificatului de revoluționar pentru unii dintre membrii acesteia care

nu au fost soluționate.

În drept, cererea a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 1, art. 3, art. 4 și art. 7-8 din Legea nr. 554/2004

și art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, iar în

susținerea cererii reclamanții au depus la dosarul cauzei dovada

personalității juridice a Asociației; dovada efectuării

procedurii administrative prealabile; Tabel nominal cu membrii Asociației,

alte înscrisuri și memorii.

Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul

de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 a invocat excepția necompetenței materiale, excepția lipsei procedurii

administrative prealabile, excepția prematurității cererii,

excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția

inadmisibilității acțiunii, excepția insuficienței

timbrajului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii

neîntemeiate, arătând că în raport de procedura prevăzută

de Legea nr. 341/2004 reclamanții nu au depus Certificatele emise potrivit

Legii nr. 42/1990 de comisiile competente.

Prin sentința civilă nr. 2513

din 22 mai 2006 pronunțată în dosarul nr. 12469/3/2006 al

Tribunalului București, secția a VIII-a, a fost admisă

excepția de necompetenței materială și declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, sub nr. 12469/3/2006, iar în susținerea ei

reclamanții au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 2778

din 07 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 12469/3/2006 a

fost respinsă excepția inadmisibilității și

respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut, în esență, că

în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

având în vedere că reclamanta a formulat o acțiune împotriva

refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, iar pe fond, a

apreciat că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004,

titlu nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obținut

titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 42/1990,

reclamanta nedovedind că membrii ar fi obținut astfel de titluri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, iar prin decizia civilă nr. 726 din 26 februarie 2008

pronunțată dosarul nr. 12.469/3/2006 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă

recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, instanța de control judiciar reținând, în esență,

că instanța de fond a fost lipsită de rol activ limitându-se la

afirmația potrivit căreia reclamanta nu a dovedit că membrii

săi ar fi obținut titluri corespunzătoare conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 42/1990, urmând ca în fond după casare instanța

de trimitere să oblige părțile să depună certificatele

membrilor săi și orice alte înscrisuri necesare în vederea

analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de

dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

În fond după casare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3338/2/ 2008, iar în

susținerea cererii reclamanții au mai depus la dosarul cauzei

înscrisuri, instanța administrând proba cu interogatoriul pârâtului.

Prin întâmpinare, pârâta a reiterat

excepțiile invocate în primul ciclu procesual și concluziile pe

fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 2044

din 15 mai 2009, Curtea de Apel București a respins excepțiile

insuficientei timbrări, a inadmisibilității,

tardivității, prematurității și a lipsei

calității procesuale pasive, cu motivarea că prin cererea ce

face obiectul cauzei de față, reclamanții au solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei

să emită certificatele de revoluționar pentru membrii acesteia.

Referitor la excepția

insuficienței timbrajului, instanța a apreciat-o ca fiind

neîntemeiată, reclamanta timbrând cererea potrivit art. 3 lit. m) din

Legea nr. 146/1997, aceasta neformulând vreun capăt de cerere cu privire

la daune morale și daune cominatorii.

În ceea ce privește excepția

lipsei procedurii administrative prealabile, Curtea a constatat-o neîntemeiată

în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004,

nefiind vorba despre o cerere prin care se solicită anularea unui act

administrativ, fiind vorba despre un refuz nejustificat de acordare a unor

drepturi prevăzute de Legea nr. 341/2004.

Susținerea că reclamanții

nu au îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea

nr. 341/2004 a fost respinsă, întrucât textul se referă la

contestația formulată în situația în care s-a procedat la

preschimbare sau, urmare operațiunii de preschimbare, se ajunge la

soluția de nepreschimbare a certificatului, or, în cauză reclamanta

se plânge de faptul că deși aveau dosarele complete, unii dintre ei

din perioada 1990-1997, pârâtul nu a procedat la emiterea unui act

administrativ prin care să recunoască membrilor săi statutul de

revoluționari.

De asemenea, Curtea a respins

excepția de inadmisibilitate, întrucât potrivit art. 5 alin. (3), (4)

și (5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită

preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul

aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat,

care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document

valabil pentru a beneficia de prevederile prezente, legi.

S-a reținut că dosarele

persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie sa

conțină documentația prevăzută în H.G. nr. 566/1996

pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din

decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie,

precum și avizul reactualizat al unei organizații de

revoluționari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele

eliberate potrivit prezente legi vor fi semnate de către secretarul de

stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din

Decembrie 1989 și de către președintele comisie parlamentare

menționate la alin. (3).

Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare

pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri

Președintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3

alin. (3).

Prin urmare, reține instanța de

fond, nu se pune problema inadmisibilității acțiunii, pârâta

având obligația analizării dosarelor persoanelor care solicită

preschimbarea, de a solicita actele prevăzute de lege, de a semna

certificatele și de a face propuneri Președintelui României pentru

acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3) din lege.

Pârâtul a mai invocat excepția de

prematuritate, arătând că prin O.G. nr. 1/2008 termenul de preschimbare

prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până

la data de 30 iunie 2009, instanța de fond a considerat că pârâtul

are obligația analizei dosarelor în vederea preschimbării până

la data de 30 iunie 2009, ceea ce presupune că această analiză

trebuie să se deruleze pe toată această perioadă, or din acest

punct de vedere, pentru a vorbi de prematuritate, trebuie ca dreptul la

acțiune să nu fie actual, adică să fie necesar un anumit

termen pentru ca reclamanta să formuleze acțiunea.

Or, în condițiile în care pârâtul la

acest moment are obligația analizei dosarelor în vederea

preschimbării, reclamanta are dreptul să solicite pârâtului să

procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă

prorogare a termenului preschimbare în situația în care la data de 30

iunie 2009 va fi un număr mare de certificate nepreschimbate.

S-a spus că faptul că legiuitorul

a procedat succesiv la prorogarea termenului de preschimbare a certificatelor

nu are nici o relevanță în ceea ce privește obligația

pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de

lege, autoritățile publice având obligația derulării procedurilor

administrative cu celeritate și într-un termen rezonabil.

Pe de altă parte, pârâtul nu a putut

indica care dintre membrii reclamantei nu avea dosarul complet și nu a

făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative

a încunoștințat reclamanta cu privire la necesitatea completării

dosarelor cu noi înscrisuri.

În raport de obiectul cauzei și

competențele date prin Legea nr. 341/2004 S.S.P.R., instanța a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive, cu

motivarea că aspectele vizând lipsa certificatului doveditor emis de

Comisia Parlamentară sau Comisia pentru Cinstirii Eroilor Revoluției

din Decembrie 1989 fiind un aspect ce ține de fondul cauzei reclamanta, în

esență, solicitând să se dispună repunerea membrilor

săi în drepturile firești ce decurg din Legea nr. 341/2004, după

ce se va constata că dosarele inițiale au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/ 1990.

În sfârșit, în ceea ce privește

excepția tardivității acțiunii, Curtea a apreciat-o ca fiind

neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată

reclamanta a solicitat să se dispună repunere membrilor săi în

drepturile firești ce decurg din Legea nr. 341/2004, invocând faptul că

dosarele de revoluționar au fost înaintate atât Comisiei Parlamentare

pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea

Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 încă din 26 mai 1994, ulterior,

reclamanta revenind cu cereri 20 iunie 1997, la data de 30 octombrie 1997, la data

de 20 august 2000, la Comisia Parlamentară de Supraveghere a aplicării Legii nr. 42/1990, la data de 27 martie 2001, ministrului pentru Problemele

Revoluționarilor și Președinției României în anii 2002,

2003, 2004 și 2005 la S.S.P.R.

Prin urmare, în cauză ar fi vorba

despre mai multe memorii depuse de reclamantă la Președinția României, la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, la S.S.P.R. și la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aceste cereri și memorii

fiind depuse la dosarul cauzei, membrii asociației reclamante nebeneficiind

de o analiză pe fond a dosarelor acestora de către

autoritățile administrative competente, pentru a se stabili dacă

îndeplinesc sau nu condițiile prevăzute de lege în vederea obținerii

calității de luptători în Revoluția din Decembrie 1989.

Prin aceeași sentință a

fost admisă, în parte, acțiunea reclamantei și a fost obligat

pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor să

procedeze la analiza dosarelor membrilor asociației reclamante prin verificarea

documentelor prevăzute la art. 12 alin. (1)-(7) din H.G. nr. 1412 din 2

septembrie 2004 în vederea eliberării noului tip de certificat.

În motivarea soluției, instanța

de fond a reținut că reclamanta s-a adresat instanței de

contencios administrativ solicitând să se constate că dosarele

inițial au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și să se dispună

repunerea membrilor săi în drepturile firești ce decurg din Legea nr.

341/2004, iar în condițiile în care Comisiile respective și-ai

încetat activitatea la data de 13 mai 1997, ulterior reclamanta a dovedit

că a întreprins multe demersuri pentru obținerea Certificatelor de

revoluționar.

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor

de drept dezlegate, precum și asupra necesități

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Astfel, în condițiile în care în

primul ciclu procesual s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată,

pentru motivul că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004,

titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au

obținut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 42/1990, reclamanta nedovedind că membrii săi ar fi

obținut astfel de titluri, prin decizia civilă nr. 726 din 26

februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 12469/3/2006 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul, casată sentința civilă

recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe, urmând ca instanța de trimitere să oblige

părțile să depună certificatele membrilor săi și

orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii

condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 341/2004.

Prin urmare, împrejurarea că

titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au

obținut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 42/1990, reclamanta arătând chiar că membrii săi nu au

obținut astfel de titluri, deși au depus actele, a fost

rezolvată de către instanța de control judiciar, îndrumarea

instanței de trimitere fiind aceea de a obliga părțile să

depună și orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării

îndeplinirii condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 341/2004.

Reclamanta a depus toate înscrisurile

prin care a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea

obținerii certificatelor, astfel încât, există un refuz nejustificat

de soluționare a cererilor formulate de reclamantă pentru membrii

săi pentru obținerea certificatelor de revoluționar.

Este adevărat că în sistemul

Legii nr. 341/2004 există reglementată posibilitatea

preschimbării certificatelor de revoluționar eliberate potrivit Legii

nr. 42/1990, însă potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004,

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea

certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării

prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat care va avea un

format unic, cu elemente de securizare – singurul document valabil pentru a

beneficia de prevederile prezentei legi.

Textul se referă la o nouă

analiză a dosarelor, iar prevederile art. 12/1 – 12/7 din H.G. nr. 1412

din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

legii recunoștinței față de eroii-martiri și

luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din

decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc documentele ce trebuie să le

conțină dosarele de preschimbare, obligă titularul să

aducă probe prin care să dovedească pentru fiecare tip de

certificat, specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct,

declarații din partea a trei martori recunoscuți ca

revoluționari, din care să rezulte gradul de implicare și

contribuția deosebită la victoria revoluției și faptele

deosebite ale celui pentru care sunt date, alte documente probatorii din care

să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la

victoria revoluției, alte probe, inclusiv documente utile în

susținerea cererii.

Așadar, operațiunea de

preschimbare efectuată de către comisia din cadrul S.S.P.R.,

presupune o nouă analiză a situației de fapt, or, în

condițiile în care membrii reclamantei nu au beneficiat de o asemenea

analiză, deși au solicitat Comisiei Parlamentare pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 cât și Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției

din Decembrie 1989, fără ca aceste autorități să se

pronunțe pe fondul cererilor, înainte de a se desființa, aceștia

au dreptul să dovedească faptele în care au fost implicați în

victoria Revoluției din Decembrie 1989 și să-și

primească drepturile cuvenite.

S-a subliniat că instanța de

contencios administrativ nu se poate substitui pârâtului și comisiilor de

avizare, care pot ajunge și la concluzia că unele certificate nu pot

fi emise, iar solicitantul poate uza de procedura prevăzută de art. 9

alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât nu poate obliga pârâta, așa

cum s-a solicitat, să emită un act administrativ prin care să li

se recunoască calitatea de revoluționari, ci a fost admis în parte

acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza

dosarelor membrilor săi asociației reclamante, prin verificarea

documentelor prevăzute la art. 12/1 – 12/7 din H.G. nr. 1412 din 2

septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.

Împotriva sentinței civile nr. 2044

din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, considerând-o

nelegală și netemeinică deoarece:

- a fost soluționată

greșit excepția lipsei procedurii prealabile.

Reclamanții, chiar dacă au

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, nu au respectat procedura prevăzută de art. 9 alin. (5)

din Legea nr. 341/2004 în sensul că toate contestațiile privind

preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform

acestei legi, se adresează Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor

din Decembrie 1989 care le soluționează potrivit normelor metodologice

stabilite în acest sens.

Numai după parcurgerea etapelor

prevăzute în Normele metodologice, solicitanții cărora nu li

s-au preschimbat certificatele doveditoare sunt îndreptățiți

să se adreseze instanței de judecată pentru valorificarea

dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătorești.

- greșita soluționare a

excepției tardivității depunerii cererii.

Cererile de acordare a certificatelor de

revoluționar au putut fi adresate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990

și Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din Decembrie 1989, iar contestațiile s-au putut formula până la 13

noiembrie 1997, astfel că orice cerere depusă după acest termen

este tardivă și nu poate fi admisibilă.

Se susține că reclamanții

au formulat cereri, Comisia le-a respins cererile, iar contestațiile,

după reanalizarea dosarelor, au fost respinse.

- greșita soluționare a

excepției prematurității cererii pentru că prin O.U.G. nr. 84/2009

a fost prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004

până la 1 ianuarie 2010;

- greșita soluționare a

excepției inadmisibilității acțiunii, deoarece

legislația în vigoare (Legea nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004) nu

stabilește în sarcina instituției pârâte eliberarea certificatelor

doveditoare pentru dosare incomplete;

- greșita soluționare a

excepției insuficienței timbrajului raportat la capătul de

cerere privind daunele cominatorii pentru că toți reclamanții

trebuiau să plătească taxa de timbru.

Pe fond, este criticată soluția

instanței pentru că Legea nr. 341/2004 interzice acordarea de titluri

de revoluționari, abilitarea S.S.P.R. și C.P.R.D. fiind aceea de

preschimbare a certificatelor obținute în temeiul Legii nr. 42/1990,

hotărârea instanței de fond fiind dată cu aplicarea

greșită a legii.

S-a solicitat admiterea recursului,

modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii

reclamanților ca neîntemeiată.

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de

Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru

următoarele considerente:

Mai întâi, instanța de recurs se va

pronunța asupra excepțiilor invocate și vor fi respinse pentru

că soluția instanței de fond este legală și

temeinică în privința modului de soluționare a acestora.

Excepția lipsei procedurii

prealabile.

Așa cum chiar recurentul

recunoaște, în speță, procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită

iar procedura reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 nu

este incidentă în cauză pentru că se cere îndeplinită numai

atunci când se formulează contestație ca urmare a preschimbării

dosarului sau când se refuză preschimbarea, or, în speță,

reclamanții s-au plâns că dosarele lor nu au fost analizate deși

au fost depuse din perioada 1990 - 1997.

Excepția tardivității

depunerii cererii a fost corect respinsă de instanța de fond deoarece

cererile au fost depuse în conformitate cu legislația anterioară

Legii nr. 341/2004, dar nu au fost analizate de către organele abilitate.

Reclamanta, în numele membrilor

asociați, a formulat numeroase memorii către instituțiile

statului, dar acestea au rămas fără răspuns.

Excepția prematurității

cererii.

Este adevărat că potrivit art. 9

alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 341/2004,

termenul pentru preschimbarea certificatelor a fost prorogat până la 1

ianuarie 2010, dar cererea se bazează pe un refuz al autorității

iar acesta nu este legat de termenul din 1 ianuarie 2010.

Excepția inadmisibilității

acțiunii.

Acțiunea reclamantei nu este

inadmisibilă pentru că Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor este autoritatea publică ce verifică

documentația depusă.

Excepția insuficienței

timbrajului a fost corect respinsă pentru că cererea a fost

timbrată conform prevederilor Legii nr. 146/1997.

Și pe fond, soluția

instanței este legală și temeinică.

Instanța de fond a respectat

întocmai dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd

că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii

fondului.

Cum prin decizia nr. 726 din 26 februarie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, a casat sentința instanței

de fond și a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi depuse certificatele

membrilor săi și orice alte înscrisuri necesare în vederea

analizării îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 3 alin. (2)

din Legea nr. 341/2004 și pentru că, chiar în fața

instanței de recurs și cu ocazia primei judecăți, s-a

susținut că nu au fost eliberate certificate membrilor

asociației, instanța, după casare, a solicitat depunerea altor

înscrisuri necesare.

Este adevărat că prevederile

Legii nr. 341/2004 și Normele metodologice de aplicare a acesteia se

referă la preschimbarea certificatelor emise anterior, dar situația

reclamantei pentru membrii acesteia, este una atipică.

Cererile au fost depuse anterior anului

1997, iar până la desființarea Comisiei Parlamentare pentru aplicarea

Legii nr. 42/1990 și a Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluției

din Decembrie 1989 acestea nu au fost analizate, deși au existat numeroase

reveniri ale reclamantei.

Cu toate că recurenta susține

contrariul, respectiv că cererile depuse la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 ar fi fost respinse, iar

contestațiile făcute pentru reanalizarea dosarelor ar fi avut

aceeași soartă, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care

să dovedească acest lucru și, de aceea, soluția

instanței de fond de a obliga Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor să analizeze dosarele membrilor asociației

reclamante este corectă, iar instanța nu poate obliga direct la

emiterea certificatului de revoluționar și se impune să se

verifice dacă au fost depuse toate înscrisurile cerute de lege.

Se impunea cu atât mai mult depunerea

acestor înscrisuri, în cazul în care deja cererile inițiale și

contestațiile formulate au fost respinse, mai ales că îndrumarea

instanței de casare era în acest sens, dar nu s-a făcut o asemenea

dovadă.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312

recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 împotriva sentinței civile nr. 2044 din 15 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-03-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1715/2012
pentru Fapte Deosebite”, depunând toate actele cerute de Legea nr. 341/2004 și art. 12 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ. Deși din adresa din 3 iunie 2009 emisă de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele
ÎCCJ 2012-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1861/2012
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 martie 2010, reclamantul H.I. în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționari
ÎCCJ 2013-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 80/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Com
ÎCCJ 2009-11-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5318/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX- a de contencios administrativ, ș
ÎCCJ 2012-04-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2079/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal la
Sursă