ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 509/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9956 din 29

septembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a

admis acțiunea reclamantei SC E.C.I. SRL cu sediul în București în

contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL cu sediul în București și a

anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2003

la BNP C.A. Brăila.

A dispus evacuarea pârâtei

din imobilul situat în intravilanul comunei Bragadiru Județ Ilfov și

a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 16,65 lei.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 177 din 10

aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii

instanței de fond pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins

ca nefondată acțiunea reclamantei.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în condițiile în care reclamanta nu a

solicitat instanței să se pronunțe asupra

valabilității procurii tribunalul nu poate constata că aceasta

este lovită de nulitate, așa cum a făcut atunci când a examinat

al doilea motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv

lipsa calității de reprezentant al reclamantei la încheierea

acestuia.

Cât timp nu s-a solicitat constatarea

nulității procurii instanța de fond trebuia să examineze numai

dacă consimțământul vânzătoarei reclamante a existat sau nu

în momentul încheierii contractului sau dacă au existat vicii de

consimțământ care să afecteze valabilitatea acestuia.

Împotriva acestei decizii

reclamanta SC E.C.I. SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, casarea

hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Ca o chestiune

prealabilă recurenta a invocat că motivele de recurs au fost depuse

în termen deoarece hotărârea atacată a fost comunicată la o

altă adresă respectiv „strada X” în loc de „strada Y” astfel că

dovada a fost restituită.

S-a precizat că

deși s-a invocat în susținerea cererii o excepție de nulitate

absolută a procurii și a traducerii legalizate și s-a înscris în

fals cu privire la acestea, ambele instanțe nu s-au pronunțat și

au constatat doar că nu s-a formulat o cerere directă de constatare a

nevalabilității procurii pe cale separată încălcându-se

astfel prevederile art. 180 – art. 184 C. proc. civ.

Decizia recurată

cuprinde motive contradictorii în sensul dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ., întrucât în baza acelorași probe și fără a

fi analizate excepțiile lipsei consimțământului și a lipsei

calității de reprezentant al pârâtei la încheierea contractului de

vânzare-cumpărare instanța de apel a schimbat soluția instanței

de fond și a respins acțiunea reclamantei.

Referitor la procura ce a

stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie

2003, aceasta era supralegalizată deși la acea dată România

și Turcia ratificase Convenția de la Haga care prevedea formalitatea

apostilei cu care se făcea dovada că sigiliul și semnătura

notarului, precum și identitatea semnatarului erau autentice.

Invocând art. 304 alin. (1) pct.

4 C. proc. civ. recurenta a susținut că ambele instanțe au

ignorat dispozițiile Legii nr. 453/2005 pct. 8 ce a modificat art. 5 din Legea

nr. 50/1991 atunci când au respins excepția nulității

contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa certificatului de urbanism.

Prin întâmpinare intimata SC

A.R.T. SRL a invocat excepția nulității recursului în temeiul

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. întrucât motivele de recurs

au fost depuse peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. (2) C.

proc. civ. și a învederat faptul că decizia instanței de apel

i-a fost comunicată la sediul ales indicat de recurentă la

instanța de fond.

S-a învederat că

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este

întemeiat deoarece decizia cuprinde motivarea și temeiurile care au condus

la casarea sentinței instanței de fond.

Instanța de apel a

constatat încălcarea principiului disponibilității

părților consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. și a dispus admiterea apelului și schimbarea în tot a

sentinței apelate așa încât nu se poate susține că decizia

recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

Examinând cu prioritate

excepția tardivității recursului declarat de reclamantă se

constată că aceasta nu este întemeiată.

Recurentei i s-a comunicat

decizia instanței de apel la adresa din București strada Y în loc de

strada X unde aceasta își are sediul real, fiind restituită dovada de

comunicare, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 105

alin. (2) C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură.

În acest context, recursul

reclamantei nu este tardiv declarat.

Pe fondul recursului acesta

este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele

considerente:

Reclamanta SC E.C.I. SRL a

solicitat prin acțiune ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL

să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2003 la BNP C.A. Brăila având ca

obiect vânzarea terenului (proprietatea reclamantei) în suprafață de

16.450 mp situat în intravilanul comunei Bragadiru, intabulat în CF și

să se dispună evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu.

S-a susținut că

acest contract a fost semnat în numele reclamantei (recurente) de un

cetațean turc pretins mandatar al societății, în baza unei

procuri emise la 18 august 2003 de Notariatul din Istanbul, dar semnătura

nu îi aparține acestuia, iar textul legalizat al traducerii în limba

română nu corespunde realității.

În acest sens, reclamanta a

formulat cerere de înscriere în fals atât împotriva traducerii legalizate a

procurii emise la 18 august 2003 cât și împotriva semnăturii pretins

a fi efectuată de fostul asociat unic al societății reclamante.

Această cerere a fost

respinsă fără nici o motivare din partea instanței la 25

octombrie 2005.

Separat de aceasta,

instanța de fond a reținut că s-au început cercetările penale

în legătură cu această procură, dar reclamanta nu a dovedit

finalizarea lor.

Acțiunea reclamantei a

fost însă admisă pentru nerespectarea condițiilor de formă

pe care trebuia să le îndeplinească procura, ca act oficial

străin.

Instanța de apel în

baza acelorași probe a admis apelul declarat de pârâtă a schimbat în

tot sentința instanței de fond și a respins ca nefondată

acțiunea reclamantei reținând că nu se putea analiza validitatea

procurii cât timp aceasta nu s-a solicitat în mod expres de reclamantă în

acțiunea formulată.

În contextul reținut

este evident că instanța de apel nu a stabilit situația de fapt

și adevăratele raporturi dintre părți în condițiile în

care reclamanta a solicitat probe în susținerea acțiunii și

anume s-a înscris în fals împotrivei traduceri legalizate a procurii emise la

18 august 2003 de Notariatul din Istambul și a semnăturii care s-a pretins

că ar aparține fostului asociat unic al societății

reclamante.

Pe de altă parte au

fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind

rolul activ al judecătorului, în sensul că deși s-a reținut

că există dosar penal privind infracțiunea de fals și uz de

fals în legătură cu procura ce a stat la baza încheierii contractului

de vânzare-cumpărare, instanța nu a stăruit în aflarea

adevărului și nu a elucidat prin orice mijloc de probă în ce mod

s-au finalizat aceste cercetări.

Așa fiind în raport de

dispozițiile art. 314 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va

admite recursul reclamantei, se va casa decizia recurată și se va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Nu se mai impune examinarea

celorlalte apărări invocate de recurentă, dar urmează ca

instanța să le aibă în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC E.C.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 177

din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Bucureșt, secția a VI-a

comercială.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.