ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 509/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 9956 din 29 septembrie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei SC E.C.I. SRL cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL cu sediul în București și a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 17 octombrie 2003 la BNP C.A. Brăila. A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în intravilanul comunei Bragadiru Județ Ilfov și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 16,65 lei. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 177 din 10 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.

S-a reținut în considerentele deciziei că în condițiile în care reclamanta nu a solicitat instanței să se pronunțe asupra valabilității procurii tribunalul nu poate constata că aceasta este lovită de nulitate, așa cum a făcut atunci când a examinat al doilea motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv lipsa calității de reprezentant al reclamantei la încheierea acestuia. Cât timp nu s-a solicitat constatarea nulității procurii instanța de fond trebuia să examineze numai dacă consimțământul vânzătoarei reclamante a existat sau nu în momentul încheierii contractului sau dacă au existat vicii de consimțământ care să afecteze valabilitatea acestuia. Împotriva acestei decizii reclamanta SC E.C.I.

SRL a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Ca o chestiune prealabilă recurenta a invocat că motivele de recurs au fost depuse în termen deoarece hotărârea atacată a fost comunicată la o altă adresă respectiv „strada X” în loc de „strada Y” astfel că dovada a fost restituită. S-a precizat că deși s-a invocat în susținerea cererii o excepție de nulitate absolută a procurii și a traducerii legalizate și s-a înscris în fals cu privire la acestea, ambele instanțe nu s-au pronunțat și au constatat doar că nu s-a formulat o cerere directă de constatare a nevalabilității procurii pe cale separată încălcându-se astfel prevederile art. 180 – art. 184 C. proc.

civ. Decizia recurată cuprinde motive contradictorii în sensul dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în baza acelorași probe și fără a fi analizate excepțiile lipsei consimțământului și a lipsei calității de reprezentant al pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare instanța de apel a schimbat soluția instanței de fond și a respins acțiunea reclamantei. Referitor la procura ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2003, aceasta era supralegalizată deși la acea dată România și Turcia ratificase Convenția de la Haga care prevedea formalitatea apostilei cu care se făcea dovada că sigiliul și semnătura notarului, precum și identitatea semnatarului erau autentice.

Invocând art. 304 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. recurenta a susținut că ambele instanțe au ignorat dispozițiile Legii nr. 453/2005 pct. 8 ce a modificat art. 5 din Legea nr. 50/1991 atunci când au respins excepția nulității contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsa certificatului de urbanism. Prin întâmpinare intimata SC A.R.T. SRL a invocat excepția nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. întrucât motivele de recurs au fost depuse peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 303 alin. (2) C. proc. civ. și a învederat faptul că decizia instanței de apel i-a fost comunicată la sediul ales indicat de recurentă la instanța de fond. S-a învederat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. nu este întemeiat deoarece decizia cuprinde motivarea și temeiurile care au condus la casarea sentinței instanței de fond. Instanța de apel a constatat încălcarea principiului disponibilității părților consacrat de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și a dispus admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate așa încât nu se poate susține că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de reclamantă se constată că aceasta nu este întemeiată. Recurentei i s-a comunicat decizia instanței de apel la adresa din București strada Y în loc de strada X unde aceasta își are sediul real, fiind restituită dovada de comunicare, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. privind nulitatea actelor de procedură. În acest context, recursul reclamantei nu este tardiv declarat. Pe fondul recursului acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Reclamanta SC E.C.I. SRL a solicitat prin acțiune ca în contradictoriu cu pârâta SC A.R.T. SRL să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 17 octombrie 2003 la BNP C.A. Brăila având ca obiect vânzarea terenului (proprietatea reclamantei) în suprafață de 16.450 mp situat în intravilanul comunei Bragadiru, intabulat în CF și să se dispună evacuarea pârâtei pentru lipsă de titlu. S-a susținut că acest contract a fost semnat în numele reclamantei (recurente) de un cetațean turc pretins mandatar al societății, în baza unei procuri emise la 18 august 2003 de Notariatul din Istanbul, dar semnătura nu îi aparține acestuia, iar textul legalizat al traducerii în limba română nu corespunde realității.

În acest sens, reclamanta a formulat cerere de înscriere în fals atât împotriva traducerii legalizate a procurii emise la 18 august 2003 cât și împotriva semnăturii pretins a fi efectuată de fostul asociat unic al societății reclamante. Această cerere a fost respinsă fără nici o motivare din partea instanței la 25 octombrie 2005. Separat de aceasta, instanța de fond a reținut că s-au început cercetările penale în legătură cu această procură, dar reclamanta nu a dovedit finalizarea lor. Acțiunea reclamantei a fost însă admisă pentru nerespectarea condițiilor de formă pe care trebuia să le îndeplinească procura, ca act oficial străin. Instanța de apel în baza acelorași probe a admis apelul declarat de pârâtă a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins ca nefondată acțiunea reclamantei reținând că nu se putea analiza validitatea procurii cât timp aceasta nu s-a solicitat în mod expres de reclamantă în acțiunea formulată.

În contextul reținut este evident că instanța de apel nu a stabilit situația de fapt și adevăratele raporturi dintre părți în condițiile în care reclamanta a solicitat probe în susținerea acțiunii și anume s-a înscris în fals împotrivei traduceri legalizate a procurii emise la 18 august 2003 de Notariatul din Istambul și a semnăturii care s-a pretins că ar aparține fostului asociat unic al societății reclamante. Pe de altă parte au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, în sensul că deși s-a reținut că există dosar penal privind infracțiunea de fals și uz de fals în legătură cu procura ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, instanța nu a stăruit în aflarea adevărului și nu a elucidat prin orice mijloc de probă în ce mod s-au finalizat aceste cercetări.

Așa fiind în raport de dispozițiile art. 314 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul reclamantei, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Nu se mai impune examinarea celorlalte apărări invocate de recurentă, dar urmează ca instanța să le aibă în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.C.I. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 177 din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Bucureșt, secția a VI-a comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.