ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2726/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3507 din 11 martie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul L.O. prin care a solicitat radierea mențiunii privind punctul de lucru al societății pârâte SC C.T.A.D. SRL București situat și înregistrat pe terenul proprietatea reclamantului. În motivarea acestei sentințe s-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 25 din Legea nr. 26/1990, în sensul că nu a intervenit o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desființat în tot sau în parte sau modificat contractul de închiriere care a stat la baza înregistrării punctului de lucru cu privire la care se solicită radierea, fapt ce se are în vedere și prin Decizia nr. X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva sentinței comerciale nr. 3507 din 11 martie 2008 a declarat apel reclamantul criticând sentința atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece instanța de fond nu ar fi reținut corect situația de fapt și de drept în sensul că apelantul ar fi închiriat suprafața de teren în discuție către o terță societate pe o durată de 2 ani, respectiv până la 31 decembrie 2001, care la rândul ei a închiriat-o pârâtei doar pe o perioadă de 12 luni respectiv între 1 ianuarie 2000 și 31 decembrie 2000. Cum contractul cu societatea terță nu a mai fost prelungit, ba mai mult și perioada subînchirierii a expirat, consideră că pârâta nu mai deține valabil nici un înscris care să-i justifice mențiunea privitoare la punctul de lucru situat pe terenul proprietatea sa din sectorul 4. În plus, însăși societatea locatoare a fost lichidată, ea nemaiexistând ca persoană juridică, deci este limpede că nu mai poate fi în ființă un contract de închiriere al cărui locator nu mai există.

În consecință, contractul de închiriere nu mai poate fi nici desființat și nici modificat, pentru că acesta nu mai există. Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea de apel a respins apelul ca nefondat, considerând temeinică și legală soluția primei instanțe. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând criticile formulate în fața instanței de apel. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Într-adevăr în mod corect s-a pronunțat instanța de apel având în vedere aplicarea întocmai a dispozițiilor Deciziei nr. X din 20 martie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea în mod unitar a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990.

Astfel prin Decizia nr. X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni în Registrul Comerțului întemeiată pe dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 26/1990 republicată „este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică sau juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în Registrul Comerțului, face dovada existenței unei hotărâri judecătorești anterioare irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în Registrul Comerțului”.

Cum în cauză nu s-a făcut o atare dovadă și cum potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, dispozițiile în acest sens impunându-se a fi respectate în toate cazurile și nu aplicate selectiv, cum se încearcă a se susține în cuprinsul recursului. Pentru toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.O. împotriva deciziei nr. 382 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul L.O. împotriva deciziei nr. 382 din 12 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2009.