ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 818/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 18 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova, prin rechizitoriul nr. 224/P/2009 a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei F.N.S. (fiica lui A. și E.), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I. pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 257 C. pen., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de judecătorul S.A.

pentru infracțiunea prev. de art. 254 combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000 și față de inculpata F.N.S. pentru fapta prevăzută de art. 26 C. pen., rap. La art. 254 C. pen., combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că la 18 decembrie 2009 inculpata F.N.S. a pretins de la martorul Ș.G. suma de 10.000 euro, reprezentând onorariu și 7000 euro, pentru a-i remite magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și Tribunalul Dolj, spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar și, ulterior să pronunțe o hotărâre favorabilă denunțătorului în cauza în care acesta este judecat. În realizarea aceleiași rezoluții infracționale la data de 5 ianuarie 2010, aceeași inculpată a pretins suma de 2000 euro, afirmând că are influență asupra magistraților procurori din cadrul D.N.A.

pentru a-i determina să nu declare apel în dosarul denunțătorului, primind suma de 10.000 euro în două tranșe, respectiv 3.000 euro la data de 12 decembrie 2009 și 7.000 euro la 8 ianuarie 2010 dată la care inculpata a fost prinsă în flagrant. La data de 19 februarie 2010, apărătorul inculpatei a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatei, susținând că principalele probe au fost deja administrate și nu se poate aprecia că inculpata ar putea influența adevărul; că nu se va zădărnici cercetarea judecătorească prin influențarea părților, a martorilor ori altcineva, sau distrugerea mijloacelor de probă (interceptări și înregistrări audio – video de natură tehnică și deci nu pot fi schimbate).

Prin încheierea pronunțată la data de 19 februarie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S. Împotriva acestei încheieri, inculpata a formulat recurs, solicitând casarea încheierii atacate și admiterea cererii de liberare sub control judiciar, motivată de faptul că nu mai există indicii verosimile pentru menținerea măsurii arestării, susținându-se că, inculpata a fost instigată la săvârșirea faptelor, că nu a avut o aplicare instinctivă, iar sumele cerute sunt în fapt pentru realizarea mandatului de avocat. Recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat, rezultă din actele și lucrările dosarului că inculpata F.N.S.

a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt, că, în data de 18 decembrie 2009 a pretins martorului denunțător Ș.G., suma de 10.000 euro, din care suma de 7.000 euro pentru a-i remite magistraților din cadrul Tribunalului Dolj și Curții de Apel Craiova spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar și, ulterior, să pronunțe o hotărâre favorabilă denunțătorului în cauza în care acesta este judecat. În raport de situația de fapt expusă, instanța a luat împotriva inculpatei F.N.S., măsura arestării preventive, constatând îndeplinite cerințele art. 143 și cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen. Liberarea provizorie - potrivit disp. art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Or, având în vedere pericolul concret pentru ordinea publică, creat prin lăsarea în libertate a inculpatei, natura și gravitatea faptei cât și pericolul social al acesteia, determinat de atitudinea și conduita acesteia, dar și declarațiile date ale inculpatei și martorilor, precum și înregistrarea convorbirilor dintre inculpată și denunțător, că aceasta ar fi încercat zădărnicirea aflării adevărului, în raport de disp.

art. 136 alin. (8) C. proc. pen.; corect instanța de fond a respins cererea inculpatei de liberare sub control judiciar, menținând măsura arestării, ca legală și temeinică. Ca atare, Înalta Curte constatând recursul nefondat în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 286/54/2010. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 martie 2010.