ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2689/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar 4577/2/2010, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S. ca nefondată.

S-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei F.N.S., în prezent deținută în Penitenciarul T.

Pe fondul cauzei, s-a acordat termen de judecată la data de 6 august 2010, Sala I.T. (P 55), ora 12:00, pentru când inculpata F.N.S. va fi citată la locul de detenție, cu date de stare civilă, ca în precedent, inculpatul M.I. luând termen în cunoștință și se vor cita martorii neaudiați.

Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpată.

S-a arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că este arestată de 6 luni, că are un copil mic, eventual înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de către inculpata F.N.S., constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 224/P/2009 din 18 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei F.N.S. avocat în cadrul Baroului Dolj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, prin același rechizitoriu, s-a dispus și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.I.  pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., precum și neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător S.A., pentru fapta prev. de art. 254 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut că la data de 8 decembrie 2009, inculpata F.N.S. a pretins de la martorul denunțător Ș.G. suma de 10.000 euro reprezentând onorariu iar 7.000 euro, pentru a-i remite magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și Tribunalul Dolj spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar și, ulterior, să pronunțe o hotărâre favorabilă denunțătorului în cauza în care era judecat.

La data de 5 ianuarie 2010, a mai pretins, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, suma de 2.000 euro, afirmând că are influență asupra magistraților procurori din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova pentru a-i determina să nu declare apel în dosarul denunțătorului, primind suma de 10.000 euro în două tranșe, respectiv 3.000 euro la data de 12 decembrie 2009 și 7.000 euro la data de 8 ianuarie 2010, când a fost prinsă în flagrant.

Instanța de fond a constatat cu deplin temei că, în cauză, deși sunt îndeplinite condițiile pozitive privind liberarea sa provizorie sub control judiciar în sensul că regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea din prezenta cauză îndeplinește condițiile prev, de art 160

2

alin. (1) C. proc. pen., nu sunt îndeplinite condițiile prev, de art 160

2

alin. (2) C. proc. pen., întrucât există date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere discuțiile purtate de aceasta cu inculpatul M.I. precum și cu unii din martori, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor și procesele verbale privind redarea unor convorbiri între inculpată și denunțător.

De asemenea, instanța a apreciat corect că cererea este neîntemeiată întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, probele administrate în cauză justificând presupunerea rezonabilă că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată, una de amploare, cu implicarea unor sume semnificative și cu depistarea flagrantă a celei în cauză.

Așadar lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere natura și gravitatea faptei, presupusă a fi săvârșită de inculpată, fiind astfel îndeplinite disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., privind scopul măsurii arestării preventive.

Având în vedere considerentele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata F.N.S.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva Încheierii din 23 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 4577/2/2010 (1324/2010).

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2010.