ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2010

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 286/54/2010 a

respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpata F.N.S.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză, deși sunt

îndeplinite condițiile pozitive privind liberarea provizorie sub control

judiciar, în sensul că regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea din

prezenta cauză

îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.

, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160

2

alin. (2) C. proc.

pen., întrucât există date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea

adevărului, având în vedere discuțiile purtate de aceasta cu inculpatul M.I.

precum și cu unii din martori, așa cum rezultă din probele administrate în

cauză,

respectiv, declarațiile inculpaților

declarațiile martorilor și procesele

verbale privind redarea unor

convorbiri între inculpată și denunțător.

Totodată,

instanța a apreciat că cererea este și neîntemeiată întrucât temeiurile care au

determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a

inculpatei, probele administrate în cauză justificând presupunerea că inculpata

a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată și că lăsarea în

libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică

avându-se în vedere natura și gravitatea faptei presupusă a fi săvârșită de

inculpată.

Î

mpotriva

acestei încheieri inculpata a declarat, în termen legal, prezentul recurs,

solicitând, prin apărător, casarea acesteia și, pe fond, în rejudecare,

admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum

aceasta a fost formulată, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 160

2

C. proc. pen. și că inculpata nu va putea

influența în nici un fel buna desfășurare a procesului.

Recursul

nu este fondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata F.N.S. a fost trimisă în

judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C.

pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., reținându-se în fapt, că, la 18 decembrie 2009 a pretins de la martorul

denunțător S.G. suma de 10.000 Euro din care 7.000 Euro pentru a-i remite

magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și din cadrul Tribunalului Dolj

spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar și,

ulterior să pronunțe o hotărârea favorabilă denunțătorului în cauza în care era

judecat.

Măsura

arestării preventive a fost luată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, la 9 ianuarie 2010, constatându-se că sunt îndeplinite

cerințele art. 143 și ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Potrivit

art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control

judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că

inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă

sau prin alte asemenea fapte.

Dispoziția

instanței de fond, de a respinge cererea de liberare provizorie sub control

judiciar și de a menține arestarea preventivă, este legală și temeinică,

avându-se în vedere că există date că inculpata va încerca să zădărnicească

aflarea adevărului și că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au

schimbat și justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna

desfășurare a procesului penal.

Înalta

Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatei

prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare

în continuare a procesului penal, avându-se în vedere importanța relațiilor

sociale încălcate, natura și gravitatea faptei, și, nu în ultimul rând, faptul

că infracțiunea pentru care este cercetată este sancționată de lege cu pedeapsa

închisorii mai mare de 4 ani.

Recursul

declarat învederându-se, așadar nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva

încheierii din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 286/54/2010.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 12 februarie 2010.