ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2010

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 286/54/2010 a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata F.N.S. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză, deși sunt îndeplinite condițiile pozitive privind liberarea provizorie sub control judiciar, în sensul că regimul sancționator prevăzut pentru infracțiunea din prezenta cauză îndeplinește condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. , nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 alin. (2) C. proc.

pen., întrucât există date că inculpata ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, având în vedere discuțiile purtate de aceasta cu inculpatul M.I. precum și cu unii din martori, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv, declarațiile inculpaților declarațiile martorilor și procesele verbale privind redarea unor convorbiri între inculpată și denunțător. Totodată, instanța a apreciat că cererea este și neîntemeiată întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatei, probele administrate în cauză justificând presupunerea că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în judecată și că lăsarea în libertate a inculpatei ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică avându-se în vedere natura și gravitatea faptei presupusă a fi săvârșită de inculpată.

Î mpotriva acestei încheieri inculpata a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea acesteia și, pe fond, în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum aceasta a fost formulată, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 160 2 C. proc. pen. și că inculpata nu va putea influența în nici un fel buna desfășurare a procesului. Recursul nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpata F.N.S. a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt, că, la 18 decembrie 2009 a pretins de la martorul denunțător S.G.

suma de 10.000 Euro din care 7.000 Euro pentru a-i remite magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și din cadrul Tribunalului Dolj spre a-i determina să dispună punerea în libertate sub control judiciar și, ulterior să pronunțe o hotărârea favorabilă denunțătorului în cauza în care era judecat. Măsura arestării preventive a fost luată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la 9 ianuarie 2010, constatându-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Potrivit art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Dispoziția instanței de fond, de a respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar și de a menține arestarea preventivă, este legală și temeinică, avându-se în vedere că există date că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului și că temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat și justifică, în continuare, privarea sa de libertate, pentru buna desfășurare a procesului penal. Înalta Curte apreciază, în raport cu cele expuse, că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, avându-se în vedere importanța relațiilor sociale încălcate, natura și gravitatea faptei, și, nu în ultimul rând, faptul că infracțiunea pentru care este cercetată este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Recursul declarat învederându-se, așadar nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE R espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.N.S. împotriva încheierii din 5 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 286/54/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2010.