ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2612/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1014/54/2010, Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.P.N. (fiul lui O. și E.). În baza art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, precum și a altor doi inculpați, P.A. și P.C. Curtea a apreciat că în cauză nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.P.N., existând în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat și pentru care a fost condamnat în primă instanță, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen. pentru care este cercetat inculpatul, prejudiciul cauzat, modalitatea de comitere a faptei, statutul său de recidivist, rezonanța acestor activități infracționale în societate, instanța a constatat justificată prezența pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar determina. Pentru aceste considerente, având în vedere și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus menținerea acestei măsuri.

Cu privire la cererea de liberarea provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P.P.N., instanța a reținut caracterul inadmisibil al acesteia întrucât în cauză sunt încălcate dispozițiile art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie neputând fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani; or, maximul de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. este de 20 ani închisoare. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.P.N., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate. S-a susținut că în cauză nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive a inculpatului; acesta este arestat de 2 ani și 8 luni, este bolnav și are o situație familială dificilă.

Recurentul inculpat a precizat că atacă hotărârea cu privire la ambele dispoziții, inclusiv cu privire la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în baza art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 16 martie 2010, Tribunalul Gorj a dispus condamnarea inculpatului P.P.N. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reținut că în perioada mai - septembrie 2007, împreună cu alte persoane, inculpatul a indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale, cauzând un prejudiciu total de 437.434,62 lei. În realizarea acestei activități infracționale, inculpatul s-a folosit de nume și calități mincinoase, de bilete la ordin și file CEC fără acoperire bancară și fără specimen de semnătură. Starea de arest a inculpatului, dispusă în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., a fost menținută pe parcursul procesului penal. Instanța a constatat în mod întemeiat, existența indiciilor care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a examinat pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru ordinea publică constatând în mod justificat că acesta este real și determinat atât de natura și gravitatea faptei pretins comise, cât și de modalitatea concretă de operare, prejudiciul mare cauzat, statutul de recidivist al inculpatului, condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța a apreciat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului P.P.N., situația familială și starea de sănătate a acesteia neconducând la modificarea acestor temeiuri.

Dată fiind complexitatea probatoriilor ce au fost administrate, Înalta Curte constată că în cauză nu a fost depășit termenul rezonabil de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile pronunțării și unei hotărâri de condamnare a acestuia în primă instanță. În consecință, constatând că în cauză nu există temeiuri de revocare a măsurii de arestare preventivă, Înalta Curte va respinge ca nefondată critica formulată prin motivele de recurs cu privire la acest aspect. Cât privește cererea de liberare provizorie formulată de inculpat, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a reținut caracterul inadmisibil al acesteia, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen. referitor la cuantumul pedepsei prevăzut de lege. Pentru aceste motive, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J. Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P.N. împotriva încheierii din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1014/54/2010. Obligă recurentul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2010.