ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2612/2010

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 17 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1014/54/2010, Curtea de

Apel Craiova a respins ca inadmisibilă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul

P.P.N.

(fiul lui O. și E.).

În baza art. 300

2

și art. 160

b

C.

proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului,

precum și a altor doi inculpați, P.A. și P.C.

Curtea a apreciat că în cauză nu s-au modificat temeiurile

avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P.P.N.,

existând în continuare indicii temeinice din care rezultă presupunerea

rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este judecat și pentru

care a fost condamnat în primă instanță, infracțiune pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen.

pentru care este cercetat inculpatul, prejudiciul cauzat, modalitatea de

comitere a faptei, statutul său de recidivist, rezonanța acestor activități

infracționale în societate, instanța a constatat justificată prezența

pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a

inculpatului l-ar determina.

Pentru aceste considerente, având în vedere și că temeiurile

care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus menținerea

acestei măsuri.

Cu privire la cererea de liberarea provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul P.P.N., instanța a reținut caracterul

inadmisibil al acesteia întrucât în cauză sunt încălcate dispozițiile art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie neputând fi acordată în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai

mare de 18 ani; or, maximul de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. este de 20 ani

închisoare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen

legal, inculpatul P.P.N., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și

judecarea sa în stare de libertate. S-a susținut că în cauză nu au apărut

temeiuri noi care să justifice menținerea arestării preventive a inculpatului;

acesta este arestat de 2 ani și 8 luni, este bolnav și are o situație familială

dificilă.

Recurentul inculpat a precizat că atacă hotărârea cu privire

la ambele dispoziții, inclusiv cu privire la respingerea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar.

Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs

invocate, precum și din oficiu, în baza art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 16 martie 2010, Tribunalul

Gorj a dispus condamnarea inculpatului P.P.N. la pedeapsa de 10 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a, b) C. pen. pe timp de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art.

41 - 42 C. pen., art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen.

S-a reținut că în perioada mai - septembrie 2007, împreună

cu alte persoane, inculpatul a indus în eroare reprezentanții mai multor

societăți comerciale, cauzând un prejudiciu total de 437.434,62 lei.

În realizarea acestei activități infracționale, inculpatul

s-a folosit de nume și calități mincinoase, de bilete la ordin și file CEC fără

acoperire bancară și fără specimen de semnătură.

Starea de arest a inculpatului, dispusă în temeiul art. 148 lit.

f) C. proc. pen., a fost menținută pe parcursul procesului penal.

Instanța a constatat în mod întemeiat, existența indiciilor

care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și pentru care legea prevede

o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Totodată, Curtea de Apel Craiova a examinat pericolul

concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta-o pentru

ordinea publică constatând în mod justificat că acesta este real și determinat

atât de natura și gravitatea faptei pretins comise, cât și de modalitatea

concretă de operare, prejudiciul mare cauzat, statutul de recidivist al

inculpatului, condamnat anterior pentru săvârșirea de infracțiuni de același

gen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că

instanța a apreciat în mod corect că temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului P.P.N., situația familială și starea de sănătate a

acesteia neconducând la modificarea acestor temeiuri.

Dată fiind complexitatea probatoriilor ce au fost

administrate, Înalta Curte constată că în cauză nu a fost depășit termenul

rezonabil de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile pronunțării și

unei hotărâri de condamnare a acestuia în primă instanță.

În consecință, constatând că în cauză nu există temeiuri de

revocare a măsurii de arestare preventivă, Înalta Curte va respinge ca

nefondată critica formulată prin motivele de recurs cu privire la acest aspect.

Cât privește cererea de liberare provizorie formulată de inculpat,

Înalta Curte constată că în mod corect instanța a reținut caracterul

inadmisibil al acesteia, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cerute de

dispozițiile art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. referitor la

cuantumul pedepsei prevăzut de lege.

Pentru aceste motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.P.N.

împotriva încheierii din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 1014/54/2010.

Obligă recurentul inculpat la 200

lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2010.