ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3079/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin Încheierea de ședință din 31 august

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 3576/104/2009, în baza art. 300

2

și art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului G.C.

Instanța învestită cu

soluționarea apelului cauzei a reținut că se impune menținerea arestării

preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat deoarece, în continuare, probele conferă

motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este

cercetat, acesta fiind deja găsit vinovat în primă instanță pentru toate

faptele de care a fost acuzat.

Totodată, instanța de

apel a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura

și gravitatea faptei săvârșite, iar lăsarea inculpatului în libertate ar crea

un sentiment de nesiguranță, de insecuritate în rândul membrilor societății.

B. Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul G.C., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece are probleme

familiale de rezolvat și nu există date certe că lăsarea sa în libertate

prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 180 alin. (1) și (2) C. pen.

și art. 174 alin. (1) C. pen., reținându-se, în esență că, în noaptea de 31 mai

2009 a pătruns fără drept în domiciliul părții vătămate C.M. pe care l-a lovit

cu o bară în zona capului, provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul

acesteia, lovind-o totodată și pe partea vătămată P.M., fapte pentru care a

fost condamnat în fond la o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că, astfel

cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Craiova, temeiurile care au

determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptei și de

împrejurările în care a fost comisă, de importanța valorilor sociale lezate,

precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei

reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest

gen de fapte, în mod corect, instanța de apel a apreciat în mod corect că sunt

probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în

sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o amenințare efectivă

pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat sau încetat.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului

preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod

abstract, ci ținând cont de circumstanțele și complexitatea cauzei. În cauză,

recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 2 iunie 2009, astfel că

durata detenției provizorii, de circa 1 an și 2 luni până la acest moment, nu

poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența

europeană și națională, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru

aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Craiova urmează a fi respins ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Încheierii de ședință

din 31 august 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 3576/104/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2010.