ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2496/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

A. Prin Încheierea de

ședință din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4164/83/P/2009, în baza art. 300

2

și art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpatului P.M.

Instanța învestită cu

soluționarea apelului cauzei a reținut că se impune menținerea arestării

preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat

această măsură nu s-au modificat iar lăsarea în libertate a acestora prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și

gravitatea faptelor.

În concret, instanța

de apel a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat

de natura și gravitatea faptei presupus a fi săvârșită de inculpat, indiciile

temeinice fiind consolidate de soluția de condamnare a primei instanțe, iar

menținerea măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a se

asigura desfășurarea normală a procesului penal.

B. Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul P.M., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu există date

certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică sau că

poate influența judecarea cauzei.

Examinând încheierea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost

trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b

1

) și alin. (3), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se, în esență că, în noaptea de

8/9 septembrie 2009, profitând de imposibilitatea de a se apăra a persoanei

vătămate H.A., în vârstă de 6 ani, nepoata acestuia, a întreținut un act sexual

cu aceasta și pentru care a fost condamnat în fond la o pedeapsă de 12 ani

închisoare.

Înalta Curte constată

că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel Oradea, temeiurile care

au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptei și de

împrejurările în care a fost comisă, de importanța valorilor sociale lezate,

precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții

ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de

fapte, în mod corect, instanța de apel a apreciat în mod corect că sunt probe

certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o amenințare efectivă pentru

ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat sau încetat.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului

preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod

abstract, ci ținând cont de circumstanțele și complexitatea cauzei. În cauză,

recurentul - inculpat a fost arestat preventiv la data de 9 septembrie 2009,

astfel că durata detenției provizorii, de circa 10 luni până la acest moment,

nu poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența

europeană și națională, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru

aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel Oradea urmează a fi respins ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva Încheierii de ședință

din 08 iunie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în Dosarul nr. 4164/83/P/2009.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2010.