ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele

A.

Prin încheierea de ședință din 26

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 35/36/2010, în baza art.

300/2 și art. 160/b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului D.S., respingând totodată cererea de înlocuire a măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Instanța investită cu soluționarea apelului a

reținut că se impune

menținerea arestării preventive luate față de

inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa

iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea

publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care acesta este

trimis în judecată și din împrejurările concrete în care au fost comise

faptele.

B. Î

mpotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul D.S. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din

oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există

date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

pentru ordinea publică.

Examinând

încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de

arest preventiv și

apoi condamnat prin sentința penală nr. 466 din 21

decembrie 2009 a Tribunalului Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - reținându-se,

în esență,

că, în data de 15 august 2009, a

introdus pe teritoriul României cea. 1 kg.

de heroină, iar apoi, în

aceeași zi, a fost prins în flagrant în timp ce vindea colaboratorului sub

acoperire aceste droguri.

Astfel

cum în mod just a reținut Curtea de Apel Constanța, temeiurile care au

determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii

arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai

mult,

acesta a fost condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea

faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă (inculpatul a

introdus în țară și a comercializat o cantitate mare de droguri de mare risc -

1 Kg heroină - dar, în realitate, intenționa să comercializeze o cantitate și

mai mare, de cea. 4 Kg heroină, potrivit

înțelegerii

cu colaboratorul sub acoperire), în mod corect, instanța de

apel a

apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C.

proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol

pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat sau încetat.

În

consecință, pentru aceleași considerente, recursul declarat de inculpat

împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel

Constanța urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.

împotriva

încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 35/36/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 februarie 2010.