ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 410/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele A. Prin încheierea de ședință din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 35/36/2010, în baza art. 300/2 și art. 160/b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului D.S., respingând totodată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Instanța investită cu soluționarea apelului a reținut că se impune menținerea arestării preventive luate față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit temeiuri noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunii pentru care acesta este trimis în judecată și din împrejurările concrete în care au fost comise faptele.

B. Î mpotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D.S. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv și apoi condamnat prin sentința penală nr. 466 din 21 decembrie 2009 a Tribunalului Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - reținându-se, în esență, că, în data de 15 august 2009, a introdus pe teritoriul României cea.

1 kg. de heroină, iar apoi, în aceeași zi, a fost prins în flagrant în timp ce vindea colaboratorului sub acoperire aceste droguri. Astfel cum în mod just a reținut Curtea de Apel Constanța, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă (inculpatul a introdus în țară și a comercializat o cantitate mare de droguri de mare risc - 1 Kg heroină - dar, în realitate, intenționa să comercializeze o cantitate și mai mare, de cea. 4 Kg heroină, potrivit înțelegerii cu colaboratorul sub acoperire), în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat. În consecință, pentru aceleași considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Constanța urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva încheierii de ședință din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 35/36/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.