ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 1314/36/2010, în baza art. 300/2 și art. 160/b C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.D.D. pe o perioadă de 60 zile.

Instanța investită cu soluționarea apelului, prin încheierea menționată, a repus cauza pe rol în vederea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, reținând că se impune menținerea arestării preventive luate față de acesta, fără a se încălca prezumția de nevinovăție, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au intervenit date noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura infracțiunilor pentru care acesta este judecat și din împrejurările concrete în care au fost comise faptele.

B. Î mpotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.D.D. solicitând, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv și apoi condamnat la 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 331 din 4 septembrie 2009 a Tribunalului Constanța pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. b/1) și alin. (3) C. pen., art. 20 rap.

la art. 203 C. pen., reținându-se în esență că, în noaptea de 14/15 martie 2009, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu sora sa F.N., în vârstă de 10 ani, profitând de faptul că aceasta dormea. Astfel cum în mod just a reținut și prima instanța, ÎNALTA CURTE constată că temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe și, mai mult, acesta a fost condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, de necesitatea evitării riscului exercitării de presiuni de către inculpat asupra părții vătămate și a martorilor, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat; totodată, măsura preventivă se justifică în continuare deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile în sensul comiterii unei infracțiuni, confirmată de instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei - durata nedepășind la acest moment procesual 1 an, timp în care au fost parcurse două stadii procesuale. Î n consecință, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Constanța urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.D. împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1314/36/2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2010.