ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 623/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.

Prin încheierea de ședință din 29

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. 1314/36/2010, în baza art.

300/2 și art.

160/b C. proc. pen., s-a

menținut măsura arestării preventive a

inculpatului B.D.D. pe o perioadă

de 60 zile.

Instanța investită cu soluționarea

apelului, prin încheierea menționată, a repus cauza pe rol în vederea punerii

în discuție a schimbării încadrării juridice dată faptelor pentru care

inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, reținând

că se impune menținerea arestării preventive luate față de acesta, fără a se

încălca

prezumția de nevinovăție, întrucât

temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat și nici nu au

intervenit date noi care să justifice revocarea sa iar lăsarea în libertate a

inculpatului prezintă pericol pentru

ordinea publică, pericol ce rezultă

din natura infracțiunilor pentru care acesta este judecat și din împrejurările

concrete în care au fost comise faptele.

B.

Î

mpotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul B.D.D. solicitând, prin intermediul apărătorului

desemnat din oficiu,

revocarea măsurii arestării preventive deoarece nu

există date că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând

încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare

de arest preventiv și apoi condamnat la 6 ani închisoare prin sentința penală

nr. 331 din 4 septembrie 2009 a Tribunalului Constanța pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. b/1) și

alin. (3) C. pen., art. 20 rap. la art. 203 C. pen., reținându-se în esență că,

în noaptea de 14/15 martie 2009, a încercat să întrețină raporturi sexuale cu

sora sa F.N., în vârstă de 10 ani, profitând de faptul că aceasta dormea.

Astfel cum în mod just a reținut și prima

instanța, ÎNALTA CURTE constată că temeiurile care au determinat luarea și

ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat

să existe și, mai

mult, acesta a fost

condamnat de instanța de fond. Față de gravitatea faptei, de împrejurările și

modalitatea în care a fost comisă, de

necesitatea

evitării riscului exercitării de presiuni de către inculpat asupra

părții

vătămate și a martorilor, în mod corect, instanța de apel a apreciat că sunt

probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în

sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea

publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau

încetat; totodată, măsura preventivă se justifică în continuare deoarece a fost

luată pe baza presupunerii rezonabile în sensul comiterii unei infracțiuni,

confirmată de instanța de fond și nu tinde să reprezinte o executare anticipată

a pedepsei - durata nedepășind la acest moment procesual 1 an, timp în care au

fost parcurse două stadii procesuale.

Î

n consecință, recursul declarat de inculpat

împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel Constanța urmează a fi

respins ca

nefondat, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat

va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.D.D.

împotriva încheierii de ședință din 29 ianuarie

2010 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1314/36/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 17 februarie 2010.