ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2010

HOTĂRÂRE
29.01.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 337/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2010, Curtea de Apel

Craiova, în baza art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen., a menținut

măsura arestării preventive a inculpatei F.N.S., apreciind că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatei,

fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Probele administrate în

cauză, respectiv declarațiile martorului denunțător Ș.G. și martorului M.I.,

înregistrările audio-video, procesele-verbale întocmite de investigator, precum

și procesele-verbale de prindere în flagrant, conferă motive verosimile de a

bănui că inculpata a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimisă în

judecată, respectiv cea prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sensul că în

calitate de avocat, a pretins denunțătorului suma de 10.000 euro, spunând că va

interveni pe lângă judecătorii Tribunalului Dolj și Curții de Apel Craiova

pentru a obține punerea în libertate a inculpatului, aplicarea unei pedepse mai

mici și suspendarea executării în cauza în care acesta avea calitatea de

inculpat, dosar aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

De asemenea, în cauză sunt

indicii că inculpata ar fi pretins suma de 2.000 euro de la denunțător,

afirmând că se află în relații de prietenie cu procurorii din cadrul D.N.A. –

Serviciul Teritorial Craiova și că îi va determina să nu exercite calea de atac

a apelului.

Față de natura și gravitatea

faptei precum și față de împrejurările în care se presupune că s-ar fi săvârșit

infracțiunea, instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpatei ar

prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și

calitatea de avocat a inculpatei la data săvârșirii faptei, precum și multitudinea

actelor materiale.

Având în vedere infracțiunea

pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, respectiv trafic de influență

în forma continuată, prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este îndeplinită și

cealaltă condiție prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pedeapsa

prevăzută fiind închisoarea mai mare de 4 ani.

Împotriva acestei încheieri

în termen legal a declarat recurs inculpata F.N.S., solicitând casarea acesteia

și revocarea măsurii arestării preventive.

Examinând legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Inculpata F.N.S. a fost

trimisă în judecată, în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 224/P/2009

din 18 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Craiova pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art.

6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt s-a reținut că

inculpata – avocat în cadrul Baroului Dolj – la data de 18 decembrie 2009 a

pretins de la martorul denunțător Ș.G. suma de 10.000 euro, din care, 7.000

euro pentru a remite magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și

Tribunalului Dolj pentru a-i determina să dispună punerea în libertate sub

control judiciar și, ulterior, o hotărâre favorabilă denunțătorului în cauza în

care era judecat, iar la data de 5 ianuarie 2010 a pretins, în realizarea

aceleiași rezoluții infracționale, suma de 2.000 euro, afirmând că au influență

asupra magistraților procurori din cadrul D.N.A. – Serviciul Teritorial Craiova

pentru a-i determina să nu declare apel în dosarul denunțătorului, primind

astfel suma de 10.000 euro în două tranșe, ultima tranșă la data de 8 ianuarie

2010 când a fost și prinsă în flagrant.

Arestarea preventivă a

inculpatei a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Potrivit art. 300

1

alin. (1) C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată

în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de

consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea

duratei arestării preventive.

Conform art. 300

1

alin. (3) C. proc. pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată,

arestarea preventivă.

În speță, temeiurile

prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. subzistă și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatei.

Astfel, pedeapsa prevăzută

de lege pentru infracțiunea ce se reține în sarcina inculpatei este închisoarea

mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei

imputate, împrejurările în care se presupune că ar fi fost comisă, calitatea în

care inculpata ar fi săvârșit fapta, ce ar fi impus o cu totul altă conduită,

atitudinea acesteia în raport cu organele judiciare și modalitatea de

înfăptuire a justiției.

Fiind îndeplinite cerințele art.

300

1

alin. (1) și (3) C. proc. pen., prima instanță a dispus în mod

corect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei.

În consecință, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată, iar potrivit art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata F.N.S. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 286/54/2010.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-30
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1729/2010
a pretins de la martorul denunțător Ș.G. suma de 10.000 euro reprezentând onorariu de avocat iar suma de 7.000 euro, pentru a-i remite magistraților din cadrul Curții de Apel Craiova și Tribunalul Dolj spre a-i determina să dispună punerea
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4316/2010
-a respins ca fiind formale, atâta timp cât - din ansamblul probator administrat -rezultă cu prisosință săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați. Relevant în acest sens, în opinia instanței de fond, este dialogul ambiental purtat într
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 371/2014
. 218 din 08 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2941/54/2010, s-a admis recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, s-a casat Încheierea nr. 30 din 31 octombr
ÎCCJ 2012-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2012
acestei sentințe, a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen., inculpatul L.N. criticând sentința primei instanțe numai sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse într-un
ÎCCJ 2013-10-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3155/2013
/2013 din 27 februarie 2013, Tribunalul Dolj a admis propunerea parchetului, dispunând arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 zile până ia data de 27 martie 2013, inclusiv, măsură ce a rămas definitivă prin respingerea prin respinger
Sursă