ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.01.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 72/2012

HOTĂRÂRE
11.01.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 72/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1674/104/2010

pe rolul Tribunalului Olt, SC B.S. SRL

a

formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 504 din 4 mai

2010, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosar nr. 10272/311/2009, arătând că

decizia pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât secția civilă

nu era competentă material să soluționeze cauza care ar fi revenit, conform art.

2 alin. (l) lit. d). C. proc. civ., secției comerciale și de contencios

administrativ a tribunalului, iar respingerea recursului este eronată, actele

de executare contestate neavând nicio bază legală.

Prin precizarea din 1 iunie 2010,

contestatoarea a solicitat trimiterea dosarului la secția comercială și de

contencios administrativ, invocând competența materială a acesteia, precizări

reiterate și la data de 16 iunie 2010, precum și la data de 23 august 2010.

Prin decizia civilă nr. 818 din 30

august 2010, Tribunalul Olt

a

respins contestația în anulare, reținând că, în speță, motivarea

recursului a privit două aspecte,respectiv,

excepția de necompetență

materială a Judecătoriei Slatina, susținându-se

că litigiul era unul administrativ fiscal, așa încât competența revenea

tribunalului în primă instanță și nu unul civil, iar pe fond s-a susținut că

somația și titlul executoriu sunt nelegale și netemeinice, decizia pronunțată

de instanța de recurs motivând in extenso argumentele pentru care nu au fost

reținute criticile formulate de recurentă, situație fată de care

nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 318 C.

proc. civ.

Tribunalul a mai reținut că, deși din

motivare rezultă că ar fi

vizate și

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind

pronunțarea

unei hotărâri cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la

competență, acest motiv a fost invocat prin

cererea

de recurs, fiind respins cu o motivare amplă și corectă, astfel

încât nu

mai poate face obiectul prezentei contestații în anulare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs contestatoarea SC B.S. SRL

considerând-o

ca fiind nelegală.

Prin decizia civilă nr. 1199 din 8

noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie,

a

respins, ca inadmisibil, recursul contestatoarei, reținând că hotărârea

recurată are caracter irevocabil, astfel încât nu este susceptibilă de a face

obiectul unei asemenea căi de atac.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs contestatoarea SC

arătând că în mod

greșit s-a apreciat ca inadmisibil

recursul

declarat împotriva deciziei civile nr. 818 din 30 august 2010 a Tribunalului

Olt, întrucât, în realitate, calea de atac declarată împotriva acestei hotărâri

a fost aceea a contestației în anulare, iar greșeala de calificare juridică

aparținând contestatoarei trebuia remediată de către instanța de judecată,

singura răspunzătoare de calitatea actului de justiție.

Recurenta-contestatoare a reiterat

susținerile privind competența materială a Tribunalului Olt, în dosarul nr.

10272/311/2009, având ca obiect contestație la

executare, în care s-a

pronunțat decizia civilă nr. 504 din 04 mai 2010,

iar pe fond a arătat că nu îi revenea obligația de a plăti impozit pe profit

conform art. 13 din Legea nr. 571/2003.

Recursul este inadmisibil, pentru următoarele

argumente:

Căile de atac reprezintă mijloace sau

remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a

respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care

nu se poate deroga,

deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze

care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de

atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul

conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (l) C. proc.

civ., „hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile

prevăzute de lege, hotărârile

altor organe jurisdicționale sunt supuse

recursului”, iar potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 din același cod, „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în

recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea

textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile

definitive date tară drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul

declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o

asemenea hotărâre nefiind

susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi

de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este

unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă nr. l 199 din

08 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, împotriva căreia

recurenta-contestatoare a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie

prin care s-a soluționat recursul formulat împotriva deciziei nr. 818 din 30

august 2010 a Tribunalului Olt pronunțată în dosarul nr. l674/104/2010.

Potrivit considerentelor anterior

expuse, hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, iar recursul

declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de SC B.S. SRL împotriva deciziei nr. l 199 din 8 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2012
Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4282 din 7 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Slatina, a fost admisă excepția de tardivitate a contestației la executare f
ÎCCJ 2012-06-27
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3248/2012
/63/2009, anterior pronunțării sentinței nr. 1381 din 26 octombrie 2010,prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Craiova. După citarea sa în calitate de pârâtă, comisia recurentă a depus întâmpinare,pr
ÎCCJ 2012-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 931/2012
ția poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să
ÎCCJ 2012-02-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2012
referitoare la competența materială de soluționare a litigiului comercial, respectiv tribunalul. Cauza a fost înregistrată sub nr. 1644/54/2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, fiind repartizat Secției I Civilă și pentru cauze cu minori și
ÎCCJ 2012-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2012
Asupra recursului de față, după deliberare, constată următoarele: Prin decizia comercială nr. 98722 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a fost respins, ca nefundat, apelul declarat de reclamanta SC T. SRL în
Sursă