ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5328/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul I.I., a solicitat în contradictoriu cu

pârâții C.J.P. Hunedoara și Guvernul României anularea ca fiind

neconstituționale a O.U.G. nr. 4/2005 și O.U.G. nr. 19/2007, care încalcă

prevederile art. 126 alin. (6) din Constituția României și anularea H.G. nr. 1315/2001,

1744/2002, 1433/2003, 963/2004 și 1550/2004.

În motivarea

acțiunii reclamantul a susținut că în mod greșit pârâta i-a calculat punctajul

mediu anual prin aplicarea prevederilor actelor normative menționate, acte

normative pe care le apreciază neconstituționale și nelegale, aplicându-se

retroactiv, fapt ce a dus la diminuarea punctajului său mediu anual și ca

urmare și a cuantumului pensiei, deși niciun articol din Legea nr. 19/2000 nu

prevede diminuarea punctajului determinat la data de 1 ianuarie 2001.

În drept

reclamantul a invocat prevederile art. 1, 9 și 10 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr.

138 din 10 decembrie 2007 acțiunea reclamantului a fost respinsă ca

inadmisibilă, întrucât reclamantul a invocat pe calea acțiunii principale doar

neconstituționalitatea actelor normative, neexistând pe rolul instanței un

litigiu în care aceste acte normative să-i stabilească, sau dimpotrivă să-l

lipsească pe reclamant de dreptul la un anumit cuantum al pensiei, un astfel de

litigiu fiind deja soluționat irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25 iunie 2007

pronunțată de

Curtea de Apel Alba Iulia,

iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 660/2007 a

fost admisă

excepția de neconstituționalitate a art. 9 din Legea nr. 554/2004 în măsura în care

permite ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă

ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a

unei dispoziții dintr-o ordonanță.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis

prin

Decizia nr.

3253 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, sentința fiind casată cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În

considerentele acestei decizii s-a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat

pe capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 1315/2001, 1474/2002, 1433/2003,

963/2004 și 1550/2004, astfel că în temeiul

art.

304 pct. 6 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 și art.

28

din Legea nr. 554/2004, se impune casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, prin sentința

nr. 62/F/CA/2009 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă acțiunea

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că primul capăt

de cerere și anume acela prin care s-a solicitat, pe cale principală anularea

ca neconstituționale a O.U.G. nr. 4/2005 și O.U.G. nr. 19/2007 este

inadmisibil, întrucât pe rolul instanței nu se află un litigiu în care aceste ordonanțe

să-i stabilească ori să-i stingă dreptul la un anumit cuantum al pensiei, un

astfel de litigiu fiind deja soluționat irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25

iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Totodată, în ceea ce

privește capătul de cerere referitor la anularea pe calea acțiunii în

contencios administrativ a celorlalte H.G. (nr. 1315/2001, 1474/2002,

1433/2003, 963/2004 și nr. 1550/2004) instanța de fond a constatat că nici acest

capăt de cerere nu poate fi examinat în fond deoarece reclamantul nu a

îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs reclamantul, invocând art. 6 și art. 13 din Convenția pentru

apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în baza cărora

instanța să oblige pârâții să-i recalculeze punctajul mediu anual al pensiei

sale.

Prin întâmpinare, intimata

pârâtă C.J.P. Hunedoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.

Examinând actele și

lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs și din oficiu, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere considerentele ce se

vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit art. 9 din Legea nr.

554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim

prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța

de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.

Prin Decizia nr. 660 din 4

iulie 2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 9 menționat

anterior, sunt neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă

la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea

neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță.

Cu alte cuvinte, instanța în

fața căreia se ridică excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe ori a

unor dispoziții dintr-o ordonanță trebuie să fie, în prealabil sesizată cu cel

puțin un capăt principal de acțiune care să vizeze acordarea de despăgubiri

pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța în discuție, anularea actelor

administrative emise în baza acesteia precum și, după caz, obligarea unei

autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei

anumite operațiuni administrative în temeiul ordonanței respective.

În cauză, în mod corect

prima instanță a observat că reclamantul a invocat, pe cale principală, în

primul capăt de cerere, neconstituționalitatea O.U.G. nr. 4/2005 și a O.U.G. nr.

19/2007 fără ca pe rolul instanței să existe acțiune privind dreptul

reclamantului la un anumit cuantum al pensiei în raport cu actele

administrative a căror neconstituționalitate s-a invocat.

În realitate, un asemenea

litigiu, având ca obiect dreptul reclamantului la un anumit punctaj de pensie a

fost soluționat în mod irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel că

acest capăt de cerere vizând în principal și în mod singular

neconstituționalitatea ordonanțelor arătate, este inadmisibil, cum în mod

corect a apreciat și prima instanță.

Totodată, instanța de fond a

constatat corect că în condițiile în care reclamantul nu a îndeplinit procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004,

cererea sa privind anularea pe calea acțiunii în contencios a H.G. nr. 1315/2001,

1474/2002, 1433/2003, 963/2004 și 1550/2004 nu poate fi examinată pe fond,

având caracter inadmisibil.

Prin urmare, întrucât ambele

capete de cerere formulate de reclamant sunt inadmisibile, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge

recursul ca nefondat și va menține sentința civilă atacată, ca fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul I.I. împotriva sentinței nr. 62/F/ CA din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2009.