ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4485/2010

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8362/97/2008, reclamantul B.V.

a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara - Deva solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată: - să efectueze calculul corect al pensiei în temeiul art. 20, 77 și 78 din Legea nr. 19/2000, prin împărțirea punctajului total obținut la 20 de ani, rezultând o pensie de 2.014,73 RON, pe care este îndreptățit să o primească începând cu 01 iulie 2005; să plătească suma de 19.000 RON cu titlu de restanță la pensie plus dobânda practicată de Banca Națională a României; să efectueze calculul pensiei în temeiul art. 10, 11, 12, 16 și 65 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, în cazul în care pârâta refuză calculul pensiei astfel cum s-a solicitat la pct. 1; la restituirea sumelor de bani din urmă, raportat la o pensie de 4.044,72 RON lunar, la cursul de schimb RON/dolar comunicat de Banca Națională a României la data de 08 noiembrie 1986. În motivarea acțiunii reclamantul a susținut în esență că pensia care i se cuvine de drept conform Legii nr. 19/2000 nu s-a putut și nu se poate calcula până când se va lua o hotărâre de către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a obliga angajatorul la eliberarea adeverinței cu salariul brut individual pe perioada 21 februarie 1952-01 iulie 1955, salariul brut din statele de plată, luat neoficial, fiind de 550 RON pe lună.

A mai susținut reclamantul că O.U.G. nr. 19/2007 nu a rezolvat în totalitate problema referitoare la punctajul anual ci la punctajul mediu anual, iar în ceea ce privește perioada 01 august 1958-01 august 1959, perioadă ce a reprezentant pensie de boală din armată, se judecă la Tribunalul București, în aceste condiții petentul a susținut că se vede obligat să conteste deciziile de pensie comunicate de Casa de Pensii Hunedoara. În ceea ce privește reactualizarea pensiilor, a arătat reclamantul că deși în luna octombrie 2008 a fost majorat punctul de pensie cu 12 procente, în realitate punctajul anual nu a crescut, iar în luna noiembrie nu a primit pensie majorată. Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 159 din Legea nr. 19/2000.

Prin întâmpinare Casa Județeană de Pensii a invocat excepția autorității de lucru judecat, constând în sentința civilă nr. 299/LM/2007 pronunțată în dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 9215/97/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 743/2008 a Curții de Apel Alba-Iulia. S-a mai invocat faptul că prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1180/97/2007, petentul a contestat decizia nr. 45127 din 27 noiembrie 2006, solicitând recalcularea pensiei în baza Legii nr. 19/2000 și împărțirea punctajului realizat la 20 de ani. Acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 715/LM/2007 iar recursul s-a respins prin decizia civilă nr. 744 din 04 septembrie 2008 pronunțată de către Curtea de Apel Alba-Iulia.

Un alt dosar prin care reclamantul a contestat decizia nr. 45127 din 08 noiembrie 1986 emisă la 22 aprilie 2006, sub aspectul valorificării perioadei de stagiu militar, precum și ale adeverințelor prezentate, a fost soluționat prin respingerea acțiunii reclamantului prin sentința civilă nr. 530/LM/2006 a Tribunalului Hunedoara, acest dosar fiind în prezent pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia (Dosar nr. 120/97/2006). Raportat la cele precizate pârâta a susținut că există identitate de părți, obiect și cauză fiind incidente dispozițiile ait. 1201 C. civ. În ceea ce privește precizările de acțiune depuse de reclamant la termenul din 25 iunie 2009 s-a arătat că acestea sunt prescrise în totalitate raportat la art. 187 din Legea nr. 19/2000 și ale Decretului nr. 167/1958.

Prin sentința civilă nr. 1318/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 8362/97/2008, s-a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut excepția autorității de lucru judecat conform art. 1201 C. civ. prin prisma sentințelor civile nr. 530/LM/2006, 299/LM/2007 și 715/LM/2007 ale Tribunalului Hunedoara, în ceea ce privește cererile de utilizare la stabilirea pensiei a unui stagiu de 30 ani în loc de 20 ani și al nevalorificării stagiului militar și al unor adeverințe, cât și excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000 și ale Decretului nr. 167/1958, pentru sumele de bani pretinse pentru anii 1986-2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.V., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată începând cu dosarele: 10620/2004, 9215/97/2006, 5469/2006, 120/97/2007, 2034/97/2008, 1470/97/2008 și 8362/97/2008, 5476/2006, 1180/97/2007. În expunerea de motive arată că intimata nu a respectat prevederile Legilor nr. 19/2000 și 3/1977 la calculul pensiei sale, sens în care precizează că s-a și adresat Curții Europene a Drepturilor Omului. Susține apoi că urmare a unui calcul greșit al pensiei, Q.P. i-a reținut ilegal în intervalul decembrie 1999-decembrie 2002 suma de 6.500.000 RON, întrucât ar 11 trebuit să aibă o pensie de 11.872.000 RON la 01 iulie 2005. Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin întâmpinare, intimata Q.P. Hunedoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Curtea a apreciat recursul de față ca nefondat, și l-a respins în temeiul art. 312 C. proc. civ. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele: Instanța de fond, în motivarea hotărârii, a reținut incidența a 2 excepții, cea a autorității de lucru judecat și prescripția dreptului material la acțiune, care au făcut de prisos judecarea în fond a pricinii.

Din motivele de recurs expuse de recurent nu reiese a se aduce vreo critică hotărârii atacate în această privință, acesta referindu-se doar la greșita calculare a pensiei, cu ignorarea legilor în vigoare, în intervalul decembrie 1999-decembrie 2005. Insă față de obiectul acțiunii introductive de instanță și soluția pronunțată de instanța de fond, s-a apreciat că aceasta este legală și temeinică, prin corecta reținere a celor 2 excepții. Recurentul a mai criticat calculul pensiei, cu tot ceea ce implică el (punctaj mediu anual, cuantum, dispoziții legale aplicabile, etc.), nevalorificarea de adeverințe, utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 ani și nu de 20 ani, aspecte ce au fost soluționate prin finalizarea Dosarelor nr. 120/97/2006, 9215/97/2006 și 1180/97/2007, toate ale Tribunalului Hunedoara, așa încât dispozițiile art. 1201 C. civ.

sunt pe deplin aplicabile în speță. De asemenea, și excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost corect soluționată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și cele ale art. 187 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că pretențiile bănești solicitate în cauză vizează ca an de debut anul 1986 și până în 2005, iar acțiunea a fost introdusă la instanță abia la 28 noiembrie 2008, deci perioada vizată depășește cu mult cei 3 ani anteriori promovării acțiunii, deci nu sunt respectate dispozițiile legale anterior menționate. Cu privire la solicitarea recurentului de a i se acorda cheltuielile de judecată efectuate în mai multe dosare enumerate, nici această cerere nu a fost privită ca admisibilă, fiind vorba de un petit nou formulat în recurs, iar nefăcând obiectul judecății instanței de fond, nu poate face nici obiectul de analiză al instanței de control judiciar.

Față de aceste aspecte, soluția instanței de fond se privește a fi legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate. Împotriva deciziei civile nr. 1272/2009 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs numitul B.V., susținând greșita respingere a contestației sale privind calculul pensiei prin majorarea punctului de pensie mediu anual de 50% conform O.U.G. nr. 100/2008. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce succed: Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

În conformitate cu art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Așa cum asemenea drept este unic epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunțată de o instanță de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei civile nr. 1272 din 03 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba lulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.