ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5915/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 76/LM din 19 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 3368/97/2006 a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul B.N. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara,

având ca obiect recalcularea pensiei reclamantului stabilită de pârâtă prin decizia

nr. 138957/2006, recalcularea drepturilor începând cu anul 1995, conform adeverinței,

și plata de daune morale, reținându-se, în esență, că reclamantul este titularul

unei pensii pentru munca depusă și limită de vârstă, conform deciziei nr.

138957 din 20 octombrie 1995, emisă de pârâtă în baza Legii nr. 3/1977 și că pârâta

a aplicat corect, cu ocazia recalculării pensiei acestuia, potrivit H.G. nr. 1550/2004

și O.G. nr. 4/2005, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 4/2005, cu ocazia recalculării

pensiei fiind valorificate și sporurile evidențiate în adeverință.

Referitor la modul determinare

al punctajelor lunare, a punctului anual și al punctajului mediu anual, s-a reținut

că pârâta a respectat dispozițiile art. 77-78 din Legea nr. 19/2000 iar valorificarea

salariilor realizate de reclamant s-a făcut cu aplicarea art. 164 din aceeași lege.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul B.N., arătând că soluția instanței de fond se întemeiază

pe interpretarea eronată a prevederilor O.U.G. nr. 4/2005 și art. 77-78 și art.

164 din Legea nr. 19/2000.

Prin decizia civilă

nr. 274 din 22 februarie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte

de muncă și asigurări sociale, a constatat perimat recursul reclamantului, reținând

că la termenul de judecată din 10 martie 2008 s-a dispus, în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, până la soluționarea

irevocabilă a altei cauze, care formează obiectul dosarului nr. 3373/97/2007, apreciindu-se

că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluția care va fi pronunțată în acel dosar.

La data de 27

ianuarie 2010, instanța a repus cauza pe rol, ocazie cu care s-a pus în discuție

perimarea recursului, dat fiind faptul că Dosarul nr. 3373/97/2007, care a stat

la baza suspendării cauzei, a fost soluționat irevocabil la data de 3 noiembrie

2008, dată de la care a început să curgă termenul de 1 an prevăzut de art. 248

C. proc. civ.

Întrucât în termenul de

1 an de la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 3373/97/2007, prin decizia civilă

nr. 1026 din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, nici reclamantul și nici

pârâta, nu au solicitat repunerea cauzei pe rol, s-a constatat că s-a împlinit termenul

de un an, de lăsare în nelucrare a cererii de recurs, din vina ambelor părți, care

nu au depus stăruință prin mijloacele procedurale în judecarea pricinii.

Împotriva acestei decizii

a formulat recurs reclamantul B.N., arătând că judecata cauzei a avut loc, în mod

nelegal, în lipsa sa, că a recuzat completul de judecată care în mod nelegal, a

invocat excepția de perimare a căii de atac formulate, că probatoriile solicitate

în dovedirea susținerilor sale nu au fost luate în considerare și că soluția astfel

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nelegală.

Recursul este inadmisibil,

pentru următoarele argumente:

Căile de atac reprezintă

mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea

erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor

lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Recursul este o cale extraordinară

de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt

supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt

hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat

fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor

legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții,

recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei

căi de atac.

O asemenea concluzie derivă

din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea

drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, recurentul a

supus acestei căi de atac o hotărâre prin care s-a constatat perimarea recursului

formulat împotriva sentinței civile nr. 76/LM din 19 ianuarie 2007 pronunțată de

Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3368/97/2006.

Potrivit art. 253

alin. (2) C. proc. civ. „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunțare”.

Aceste dispoziții procedurale

însă nu sunt aplicabile în cazul constatării perimării recursului, întrucât în acest

mod s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce nu este posibil, astfel încât

hotărârea prin care se constată perimarea recursului este irevocabilă, iar recursul

declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei nr. 274 din 22 februarie

2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 iulie 2011.