ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4744/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 982 din 25

iunie 2008, Tribunalul Iași a respins excepția prematurității introducerii

acțiunii, invocată de pârâta SC P. SA, a admis acțiunea formulată de

reclamantul I.C. și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantului

suma de 3250 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru

anii 2005-2007, sume reactualizate cu indicele de inflație de la momentul

plății efective.

Curtea de Apel Iași, secția litigii

de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 815 din 2 decembrie 2008 a admis recursul declarat de pârâta SC P. SA – membru O.M.V.G. și a modificat în parte hotărârea

primei instanțe, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul I.C. pentru

plata suplimentărilor salariale, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

La data de 12 decembrie 2008, reclamantul

I.C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei pronunțată în recurs,

invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a dispus, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

suspendarea judecării cererii de revizuire, luând act că niciuna din părți nu

s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei

în lipsă.

La data de 28 mai 2010, din oficiu,

cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor art.

248 C. proc. civ.

Deși citate cu mențiunea de a

preciza dacă stăruie în soluționarea cererii de revizuire, părțile nu au

înțeles să răspundă acestei solicitări și nici să se prezinte la termenul

fixat, din 28 septembrie 2010.

Se constată că, în cauză, sunt

aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de revizuire fiind

perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în

desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea sancționează

dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor procesuale și se

întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare prezumție fiind

dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval

de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a perimării, culpa

procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei instituții de

drept procesual civil.

În speță, suspendarea judecății

dăinuie de mai mult de un an, interval în care, din culpa părților, s-a

înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în considerarea celor ce

preced, urmează a se constata că cererea de revizuire este perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de revizuire formulată de revizuentul I.C. împotriva deciziei nr. 815

din 02 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.