ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5745/2009

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5601/99 din 3 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Iași, reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA - membru O.M.V.G., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru 2006 și 2007, până în prezent, reactualizate cu indicele de inflație. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei și că, potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști și Crăciun, salariații beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P. Deși în anul 2003 au beneficiat de aceste suplimentări prin introducerea lor în salariul de bază, începând cu anul 2004 pârâta nu și-a mai îndeplinit această obligație.

Prin sentința civilă nr. 1226 din 03 septembrie 2008, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA - membru O.M.V.G., obligând-o pe aceasta să-i achite reclamantei suma de 5700 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentări de Paști și Crăciun, aferente perioadei decembrie 2006 - decembrie 2007 și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 816 din 2 decembrie 2008, a admis recursul declarat de SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 1226 din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA - membru O.M.V.G.

privind suplimentările salariale și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii. Prin cererea formulată la data de 12 decembrie 2008, reclamanta P.V. a solicitat revizuirea deciziei pronunțate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că, în speță, este vorba de o aplicare inegală a legii pe întreg teritoriul României, în sensul că unele instanțe au admis acțiuni similare prin hotărâri care au rămas definitive și irevocabile și că există astfel contradictorialitate de hotărâri. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, cu același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Î n speță, revizuienta a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost pronunțate în cauze similare de diferite instanțe de pe teritoriul țării, care au dispus achitarea drepturilor salariale. Astfel fiind, rezultă că procesele soluționate prin hotărârile invocate cu titlu generic a fi potrivnice cu decizia menționată sunt similare numai ca obiect și cauză, neexistând identitate de părți.

Așadar, soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în privința părților, hotărârea dată în flecare dosar producând efecte numai între părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus judecății de către revizuientă. A admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o instanță de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărâri sunt greșite, ceea ce excede competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată în aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, fără a face alte aprecieri și fără a putea extrapola această posibilitate prevăzută de lege la situații care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg teritoriul țării, ca cea din speță. Față de cele ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 816 din 2 decembrie a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, formulată de revizuientă P.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009