ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5745/2009

Asupra

cererii de revizuire de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 5601/99 din 3 septembrie 2008 pe rolul

Tribunalului Iași, reclamanta P.V. a chemat în

judecată pe pârâta SC P. SA - membru O.M.V.G., solicitând

obligarea

acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate pentru 2006 și

2007, până în prezent, reactualizate cu indicele de inflație.

In

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este salariata pârâtei și că,

potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de Paști

și Crăciun, salariații beneficiază de câte o

suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază

mediu pe P. Deși în anul 2003 au beneficiat de

aceste suplimentări

prin introducerea lor în salariul de bază, începând

cu anul 2004 pârâta nu și-a mai îndeplinit această obligație.

Prin

sentința civilă nr. 1226 din 03 septembrie 2008, Tribunalul Iași a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâta SC P.

SA - membru O.M.V.G., obligând-o pe aceasta să-i achite reclamantei suma de

5700 lei, reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective,

reprezentând suplimentări de Paști și Crăciun, aferente perioadei decembrie

2006 - decembrie 2007 și a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

Curtea

de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 816 din 2 decembrie 2008, a admis

recursul declarat de SC P. SA împotriva sentinței civile nr. 1226 din 3

septembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu SC P. SA -

membru O.M.V.G. privind suplimentările salariale și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Prin

cererea formulată la data de 12 decembrie 2008, reclamanta P.V. a solicitat

revizuirea deciziei pronunțate în recurs, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., susținând că, în speță, este vorba de o aplicare inegală a legii pe

întreg teritoriul României, în sensul că unele instanțe au admis acțiuni

similare prin hotărâri care au rămas definitive și irevocabile și că există

astfel contradictorialitate de hotărâri.

Cererea

de revizuire este inadmisibilă.

Potrivit

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect.

Rațiunea reglementării menționate o constituie

necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când

instanțele au dat soluții

contrare în dosare diferite, cu

același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Î

n

speță, revizuienta a susținut că decizia supusă revizuirii este potrivnică

hotărârilor definitive și irevocabile ce au fost pronunțate în cauze similare

de diferite instanțe de pe teritoriul țării, care au dispus achitarea

drepturilor salariale.

Astfel

fiind, rezultă că procesele soluționate prin hotărârile invocate cu titlu

generic a fi potrivnice cu decizia menționată sunt similare numai ca obiect și

cauză, neexistând identitate de părți.

Așadar,

soluțiile diferite au fost date în cauze doar asemănătoare, dar distincte în

privința părților, hotărârea dată în flecare dosar producând efecte numai între

părțile din acea cauză și neavând autoritate de lucru judecat asupra altei

pricini similare doar prin obiect și cauză, motiv pentru care dispozițiile art.

322 pct. 7 C. proc. civ. nu-și găsesc aplicare în raportul juridic dedus

judecății de către revizuientă.

A

admite contrariul ar însemna ca instanța de revizuire să se transforme într-o

instanță de control judiciar care să aprecieze care dintre hotărâri sunt

greșite, ceea ce excede competenței sale, limitată conform art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., doar la anularea hotărârii care încalcă autoritatea lucrului

judecat dată de o hotărâre anterioară pronunțată în

aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate, fără a

face

alte aprecieri și fără a putea extrapola această posibilitate

prevăzută de lege la situații care vizează aplicarea inegală a legii pe întreg

teritoriul țării, ca cea din speță.

Față de

cele ce preced, în cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct.

7 C. proc. civ., iar cererea de revizuire se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 816 din 2 decembrie a

Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, formulată de

revizuientă P.V.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 mai 2009