ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5124/2009

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 27 noiembrie 2008 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. în contradictoriu cu intimata SC P. SA, prin care revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 743 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că revizuentul a promovat cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași prin care a solicitat pârâtei SC P. SA obligarea la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate cu titlu de prime de Paște și Crăciun începând cu aprilie 2005 și până la data desfacerii contractului de muncă, sume ce urmau a fi reactualizate cu indicele de inflație de la momentul plății efective.

Prin sentința civilă nr. 473 din 26 martie 2008, Tribunalul Iași a respins excepțiile invocate de pârâta SC P. SA prin întâmpinare și a admis acțiunea formulată de reclamantul B.I. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P. SA, iar prin decizia nr. 743 din 14 noiembrie 2008, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Iași a admis recursul și a modificat în parte sentința civilă nr. 473 din 26 martie 2008, a Tribunalului Iași, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul B.I. Se susține prin cererea de revizuire că decizia nr. 743 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași este contradictorie, hotărârilor pronunțate de toate instanțele de recurs din țară, care în spețe similare au respins recursurile.

Se arată că prin minuta din data de 11 iunie 2008, conducerea C.S.M. și membrii C.U.P.J., s-a stabilit în mod clar că în cazurile acțiunilor formulate de foști salariați ai SC P. SA, prin care se solicită obligarea angajatorului la plata de sume reprezentând drepturi salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă pe 2004, soluția corectă este aceea prin care se admit acțiunile, apreciindu-se că pretențiile sunt întemeiate și că sumele respective nu au fost incluse în salariul de bază decât în anul 2003. Se solicită admiterea cererii de revizuire, fiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerându-se că s-au pronunțat hotărâri potrivnice în aceeași cauză între aceleși părți având aceeași calitate, și anume SC P. SA și salariați ai acestei societăți.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Posibilitatea de a cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., există numai atunci când hotărârile potrivnice conțin elementele caracteristice existenței lucrului judecat, rațiunea reglementării acestui caz de revizuire fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din soluționarea aceleiași cauze în mod diferit, prin două hotărâri definitive.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referindu-se la „aceleași persoane, având aceeași calitate" are în vedere nu prezența fizică a părților, ci cea juridică, adică participarea lor în nume propriu sau în calitate de reprezentant. În cauză, prin cererea de revizuire se susține că această condiție, a identității de părți, există, câtă vreme litigiile soluționate prin hotărâri contradictorii s-au purtat între același pârât, SC P. SA și reclamanți diferiți, însă cu toții salariați, părți ale aceluiași contract colectiv de muncă. Înalta Curte apreciază că, în această situație nu este îndeplinită condiția enunțată anterior, cuprinsă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și care vizează identitatea de părți. împrejurarea că în litigii diferite au participat în calitate de reclamanți salariați diferiți, chiar dacă în baza aceluiași contract colectiv de muncă, face ca fiecare pricină să poarte între părți diferite sub aspectul titularului drepturilor ce formează obiectul litigiului.

Calificarea pe care prevederile art. 168 ale contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității angajatore și dispozițiile Legii cadru în materie, o dau noțiunii de „parte" este aplicabilă exclusiv respectivului contract. Aceasta nu s-ar putea extinde și cu privire la noțiunea de „parte" în litigiiile viitoare și cu atât mai puțin nu ar putea justifica, prin ea însăși îndeplinirea condiției impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cu privire la identitatea de persoane cerută a exista pentru a determina admiterea unei cereri de revizuire în acest temei. Prin urmare, hotărârea defavorabilă pronunțată în privința revizuentului, nu poate fi revizuită pentru că ar fi contrară unor hotărâri favorabile obținute de ceilalți salariați.

Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiie în care, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ., decizia nr. 743 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași ar putea fi revizuită, Înalta Curte va respinge cererea formulată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de B.I., împotriva deciziei nr. 743 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.