ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5124/2009

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele: La data de 27 noiembrie 2008 a fost înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de

revizuentul B.I. în contradictoriu cu intimata SC P. SA, prin care revizuentul

a solicitat anularea deciziei nr. 743 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel

Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivarea cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că revizuentul a promovat

cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași prin care a

solicitat pârâtei SC P. SA obligarea la plata sumelor reprezentând drepturi

salariale cuvenite și neacordate cu titlu de prime de Paște și Crăciun începând

cu aprilie 2005 și până la data desfacerii contractului de muncă, sume ce urmau

a fi reactualizate cu indicele de inflație de la momentul plății efective.

Prin sentința

civilă nr. 473 din 26 martie 2008, Tribunalul Iași a respins excepțiile

invocate de pârâta SC P. SA prin întâmpinare și a admis

acțiunea

formulată de reclamantul B.I.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC P.

SA,

iar prin decizia nr. 743 din 14

noiembrie 2008, a cărei revizuire se solicită, Curtea de

Apel Iași a admis recursul și a modificat în parte

sentința civilă nr. 473 din

26

martie 2008, a Tribunalului Iași, în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamantul

B.I.

Se susține prin cererea de

revizuire că decizia nr. 743 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Iași este contradictorie, hotărârilor pronunțate

de toate

instanțele de recurs din țară, care în spețe similare au respins recursurile.

Se arată că prin minuta din

data de 11 iunie 2008,

conducerea C.S.M. și membrii C.U.P.J.,

s-a stabilit în mod clar că în cazurile acțiunilor

formulate de foști salariați ai SC P. SA, prin care se solicită

obligarea

angajatorului la plata de sume reprezentând drepturi salariale

cuvenite

conform contractului colectiv de

muncă pe 2004, soluția corectă este aceea

prin care se admit acțiunile,

apreciindu-se că pretențiile sunt întemeiate și că sumele respective nu au fost

incluse în salariul de bază decât în anul 2003.

Se solicită admiterea cererii de revizuire, fiind

îndeplinite

condițiile impuse de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., considerându-se că

s-au pronunțat hotărâri potrivnice în aceeași

cauză între aceleși părți având aceeași calitate, și anume SC P. SA și

salariați ai acestei

societăți.

Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta

Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe

de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași

calitate."

Posibilitatea de a

cere revizuirea unei hotărâri în temeiul art. 322 pct.

7 C. proc. civ., există numai atunci când

hotărârile potrivnice conțin elementele

caracteristice existenței lucrului judecat, rațiunea reglementării

acestui caz

de revizuire

fiind tocmai aceea de a înlătura nelegalitatea rezultată din

soluționarea aceleiași cauze în mod

diferit, prin două hotărâri definitive.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referindu-se la

„aceleași persoane, având

aceeași

calitate" are în vedere nu prezența fizică a părților, ci cea juridică,

adică participarea lor în nume propriu sau în

calitate de reprezentant.

În cauză, prin

cererea de revizuire se susține că această condiție, a

identității

de părți, există, câtă vreme litigiile soluționate prin hotărâri

contradictorii s-au purtat între același pârât, SC

P. SA și reclamanți

diferiți, însă cu

toții salariați, părți ale aceluiași contract colectiv de muncă.

Înalta Curte apreciază că, în această situație nu este

îndeplinită

condiția enunțată anterior,

cuprinsă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și care vizează identitatea de părți.

împrejurarea că în litigii diferite au participat în calitate de reclamanți

salariați diferiți, chiar dacă în baza aceluiași contract colectiv de muncă,

face ca fiecare pricină să poarte între părți diferite sub aspectul

titularului

drepturilor ce formează obiectul litigiului.

Calificarea pe care

prevederile art. 168 ale contractului colectiv de

muncă aplicabil la nivelul unității angajatore și

dispozițiile Legii cadru în

materie, o dau noțiunii de

„parte" este aplicabilă exclusiv respectivului contract.

Aceasta nu s-ar putea

extinde și cu privire la noțiunea de „parte" în

litigiiile viitoare și cu atât mai puțin nu ar

putea justifica, prin ea însăși îndeplinirea condiției impuse de art. 322 pct. 7

C. proc. civ. cu privire la identitatea

de persoane cerută

a exista pentru a determina admiterea unei cereri de revizuire în acest temei.

Prin urmare, hotărârea defavorabilă pronunțată

în privința

revizuentului, nu poate fi

revizuită pentru că ar fi contrară unor hotărâri

favorabile obținute de

ceilalți salariați.

Apreciind că nu sunt

îndeplinite condițiie în care, în baza art. 322 pct.

7 C. proc.

civ., decizia nr. 743 din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași

ar

putea fi revizuită, Înalta Curte va

respinge cererea formulată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de B.I., împotriva

deciziei

nr. 743 din 14 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.