ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5072/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Deliberând asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 3367 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria

Drăgășani a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanta I.M., în

contradictoriu cu pârâții L.I. și L.G., obligând reclamanta la plata sumei de

20 lei, către pârâți, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe reclamanta

I.M. a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii.

Prin decizia civilă nr. 191 din 8

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantă .

Împotriva acestei din urmă hotărâri a

declarat recurs reclamanta I.M.

Prin încheierea de ședință din data de

2 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de

recurs a Deciziei nr. 191/ A din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând

că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părți și că nu s-a solicitat

judecarea cauzei în lipsă.

La data de 6 iulie 2010, Înalta Curte

de Casație și Justiție, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării

perimării.

Analizând această excepție, Înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de un

an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se

află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a

pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu

condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în

vederea judecării cauzei, situație cauzata de lipsa de diligentă a părților,

care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță,

unde, după suspendarea judecății recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 2 iulie 2009, părțile au lăsat să

treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecații recursului.

Astfel, din verificarea actelor

dosarului reiese că, până la data de 6 iulie 2010, când s-a împlinit termenul

de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C. proc. civ., părțile

nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea

continuării judecății.

Reținând, așadar, întrunirea în cauză

a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.,

constatând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează

de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ea se poate

constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate

perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanta I.M. împotriva Deciziei nr. 191/ A din 8 octombrie 2008 a Curții de

Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

7 octombrie 2010.