ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3033/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de față; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 19 iulie 2010, revizuienta C.V. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 557 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin decizia nr. 557 din 22 iunie 2010, a cărei revizuire se solicită, s-a admis recursul declarat de Curtea de Apel Iași împotriva sentinței civile nr. 488 din 12 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a modificat-o în parte, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C.V., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași.

S-a menținut dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Iași. Prin sentința civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași au fost obligați să-i plătească reclamantei C.V. o despăgubire egală cu diferența dintre drepturile salariale calculate potrivit art. 6-13 de la lit. A din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcția pe care o deținea și drepturile salariale încasate efectiv, începând cu data de 01 aprilie 2006 și pentru viitor, până la înlăturarea stării de discriminare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate.

Prin decizia nr. 171 din 28 martie 2008 a Curții de Apel Iași, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași au fost obligați să-i plătească reclamantei drepturile bănești rezultate din aplicarea creșterilor salariale de 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu data de 01 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu data de 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, până la încetarea discriminării, sume ce trebuiau actualizate la data plății efective.

Toate aceste drepturi, reprezentând diferență indemnizație și sporuri, au fost datorate cu caracter retroactiv, pentru perioada când revizuienta era în activitate, iar la data când s-a întocmit dosarul de pensie, 1 noiembrie 2008, erau deja acordate, dar nu au fost incluse în venitul total așa cum prevede art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, din culpa intimatei Curtea de Apel Iași care a refuzat nejustificat includerea lor în adeverință. Aceste drepturi echivalează cu un drept câștigat, care în baza art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului constituie un bun de care nimeni nu poate fi lipsit. Cu toate acestea, Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010 a lipsit revizuienta de toate drepturile dobândite, anulându-le fără nici o justificare.

Deși, s-a invocat faptul că aceste drepturi au fost stabilite prin hotărâri ce au intrat în puterea lucrului judecat, instanța nu s-a pronunțat și a pus în discuție natura drepturilor bănești, încălcând principiul autorității de lucru judecat și pronunțând o hotărâre potrivnică, în contradicție cu celelalte două, astfel că aceste hotărâri nu mai pot fi executate. A interpreta altfel, ar însemna o executare parțială a hotărârilor executorii și irevocabile, iar drepturile recunoscute prin hotărâri, să rămână fără conținut, determinând o îngrădire a executării drepturilor legal recunoscute. Totodată, s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă statul ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (cauza Bundov contra Rusiei).

În situația de față, ori de câte ori se va solicita executarea hotărârilor judecătorești Curtea de Apel Iași va opune decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010, irevocabilă, ceea ce face ca hotărârile menționate mai sus să fie potrivnice, contradictorii și să nu poată fi executate. În speță, sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. hotărârile fiind irevocabile, potrivnice și existând tripla identitate de părți, obiect și cauză. Examinând cererea de revizuire prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, așadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei și să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunțată în cauză.

După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V., aceasta a solicitat să se constate că decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, este contradictorie, potrivnică cu sentința civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii, mai sus enunțate, deoarece în Dosarul nr. 440/99/2010 al Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 557 din 22 iunie 2010, au figurat ca părți: reclamanta C.V.

și pârâții Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași. Dosarul a avut ca obiect obligarea pârâților la stabilirea veniturilor realizate de reclamantă anterior încetării activității prin includerea tuturor drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești, obligarea pârâților la emiterea adeverinței necesare din care să rezulte indemnizația de încadrare brută lunară calculată potrivit art. 6-13 lit. A din anexa la O.U.G. nr. 27/2006 și cu aplicarea creșterilor salariale în procent de 18%, precum și la înaintarea acestei adeverințe către Casa Județeană de Pensii Iași.

În Dosarul nr. 1755/99/2008 al Tribunalului Iași, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 924 din 18 iunie 2008, definitivă, au figurat ca părți un număr de 13 judecători de la Judecătoria Pașcani, printre care și revizuienta C.V., în calitate de reclamanți, iar ca pârâți Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, cauza având ca obiect, să se constate discriminarea, să se anuleze situația creată prin discriminare prin acordarea despăgubirilor reprezentând drepturile salariale (...), pârâtul Tribunalul Iași să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare acordării acestor despăgubiri.

În Dosarul nr. 7224/99/2007 al Curții de Apel Iași, în care s-a pronunțat decizia nr. 171 din 28 martie 2008, au figurat ca părți un număr de 16 judecători de la Judecătoria Pașcani, printre care și revizuienta C.V., în calitate de reclamanți, iar ca pârâți Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, cauza având ca obiect obligarea pârâților la acordarea creșterilor salariale de 18%, prevăzute de O.G. nr. 10/2007. După cum s-a arătat în precedent, condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impun să existe hotărâri judecătorești definitive, potrivnice, date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat, făcând astfel, imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri și se sancționează cu nelegalitatea ultimei hotărâri și imposibilitatea executării ei. De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situația în care aceeași cauză purtată între aceleași părți cu același obiect, a făcut obiectul a mai multor acțiuni diferite și s-au pronunțat hotărâri ireconciliabile. În speță, se observă că hotărârile judecătorești invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, astfel încât, nu există identitate de obiect, de părți și de cauză între acestea.

Lipsa triplei identități face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea unei condiții esențiale de admisibilitate a cererii. În speță, revizuienta invocă încălcarea principiului puterii lucrului judecat. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar în aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin urmare, instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea că, în cadrul ultimului proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis a se pronunța asupra obiecțiilor în legătură cu existența acelei hotărâri, în sensul de a nu fi soluționat excepția puterii de lucru judecat.

În speță, în cadrul ultimului proces, respectiv în Dosarul nr. 440/99/2010, s-au invocat sentința civilă nr. 924 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași și decizia nr. 171 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, iar instanța de recurs s-a pronunțat asupra obiecțiilor în legătură cu existența acestor hotărâri, în sensul următor: „Or, drepturile bănești acordate prin cele două hotărâri judecătorești, anterioare datei pensionării intimatei, nu fac parte din baza de calcul a pensiei de serviciu, întrucât nu reprezintă nici indemnizație de încadrare brută lunară și nici spor avut de intimată în ultima lună de activitate”. Se constată, prin urmare, că în cadrul ultimului proces, s-au invocat primele hotărâri, iar instanța s-a pronunțat în legătură cu existența acestora.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V., constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta C.V. a deciziei civile nr. 557 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2011.