ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2084/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă următoarele: Prin contestația înaintată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, S.I. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 1052/2005 emisă de intimat și obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a terenului în suprafață de 1991 mp situat în orașul Lugoj, județul Timiș. În motivarea contestației se arată că argumentul intimatului în sensul că restituirea în natură a terenului nu este posibilă deoarece terenul este afectat construcțiilor aflate pe acesta – nu este întemeiat întrucât clădirile respective au fost edificate fără autorizație.

Prin sentința nr. 791 din 06 mai 2008 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul S.I. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut pe baza raportului de expertiză că pe terenul litigios există amplasată parțial în procent de 64,86 % o clădire edificată în 1951 fără autorizație de construcție, clădire nedemontabilă, iar terenul învecinat este ocupat de aceeași construcție în procent de 35,12 %. Potrivit dispozițiunilor pct. 10.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007 prin ipoteza restituirii în natură a imobilului, în speță terenul, se limitează numai la acele suprafețe care nu sunt ocupate de construcții ori nu sunt afectate servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale.

Având însă în vedere configurația construcției și utilitatea sa, fiind centrul de Instrucție al Jandarmilor U.M.0389 – Lugoj și poziționarea acesteia pe terenul litigios, tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiunile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, contestatorul urmând a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, conform textului legal de referință. Prin decizia nr. 880 A din 09 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins ca tardiv formulat apelul declarat de S.I. împotriva sentinței nr. 791 din 06 mai 2008 a Tribunalului București. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că sentința civilă nr. 791 din 06 mai 2008 a fost comunicată contestatorului S.I.

la data de 17 iunie 2008 și că apelul a fost declarat de acesta la 04 iulie 2008, depășind termenul prevăzut de art. 284 C. proc. civ. – care în speță s-a împlinit la 03 iulie 2008. Mai mult, reține instanța, data transmiterii prin poștă a apelului, așa cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plic este de 30 iulie 2008, așa încât în raport de dispozițiunile art. 104 C. proc. civ. ea trebuie considerată data de declarare a căii de atac a apelului. În recursul declarat și nemotivat în drept, contestatorul arată că în perioada 09 iunie 2008-14 iulie 2008 fiind internat pentru o intervenție chirurgicală, nu a preluat dovada de comunicare a deciziei Tribunalului București, aceasta fiind depusă în cutia poștală.

În afară de aceasta, ștampila de pe dovada de comunicare a deciziei apelate este neclară, motiv pentru care recurentul a considerat că poate declara apel în termenul de la care a luat cunoștință de primirea dovezii de comunicare. În consecință, recurentul a solicitat instanței să ia în considerație existența unor motive obiective care l-au împiedicat să declare apelul în termen. Recursul este întemeiat. Rezultă din dovada de comunicare a sentinței nr. 791 din 06 mai 2008 că aceasta a fost înfăptuită la data de 17 iunie 2008. În raport de termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, contestatorul S.I.

putea declara apelul până la data de 3 iulie 2008. Este adevărat că pe rezoluția de primire a cererii motivate de apel – este menționată data de 04 iulie 2008 luată în considerație și prin decizia nr. 880 A din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a, dar această instanță a omis să observe că apelul a fost trimis prin poștă, situație în care urma a face în cauză aplicarea art. 104 C. proc. civ., socotind îndeplinit în termen apelul, dacă acesta a fost predat recomandat oficiului poștal înainte de împlinirea lui.

Este adevărat că ștampila de pe plicul cu care apelul a fost înaintat Curții de Apel București – menționează data de 30 iulie 2008 – dată la care tangențial se referă în motivare și instanța de apel – fără a-i da o explicație, dar o atare mențiune trebuie considerată o simplă eroare (provenind din adăugarea unui zero după cifra 3) de vreme ce nu era posibil ca apelul să fie primit la instanță pe data de 04 iulie 2008 iar înaintarea acestuia prin poștă să se facă la 30 iulie 2008, în condițiile în care plicul este atașat imediat după cererea de apel iar în dosar nu există alte acte de procedură trimise prin poștă. Așadar trebuie reținut că S.I. a trimis apelul prin poștă la data de 3 iulie 2008, adică în ultima zi a termenului legal în care acesta putea fi declarat, ceea ce în condițiile incidenței art. 104 C. proc.

civ., trebuia considerat în termen. Întrucât Curtea de Apel București a soluționat apelul contestatorului S.I. pe excepția de tardivitate, fără a intra în cercetarea fondului acestuia, se impune admiterea recursului declarat de S.I. și aplicarea în cauză a dispozițiunilor art. 314 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul S.I. împotriva deciziei nr. 880 A din 09 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2010.