ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 19/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 98 din 9

iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

contestația la executare formulată de contestatorii B.D. și B.C., în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S. București. De asemenea, s-a respins ca

lipsită de interes cererea de suspendare a executării silite până la

soluționarea contestației împotriva executării silite pornită de A.V.A.S.

București, prin oferta de vânzare la licitație publică a imobilului situat în

comuna Valea Mare, județul Dâmbovița.

Prin cererea adresată instanței,

petenții au contestat executarea silită și au solicitat anularea în parte numai

în privința imobilului situat în comuna Valea Mare, a ofertei de vânzare prin

licitație publică pentru data de 25 februarie 2009 ora 10

00

, precum

și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la

executare.

În considerentele sentinței

prima instanță a reținut că, în cauză operează puterea de lucru judecat în

raport de decizia nr. 785 din 10 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Astfel, s-a constatat că

prin cererea înregistrată la 23 aprilie 2008 aceiași contestatori au solicitat

în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. anularea executării silite și a actelor

de executare silită efectuate în baza contractului de garanție imobiliară nr. 3567/1994

și a contactului de cesiune de creanță nr. 727271 din 17 decembrie 1999.

Această contestație a fost

soluționată prin sentința nr. 137/2008 în sensul că a fost respinsă, însă

recursul declarat de contestatori a fost admis prin decizia nr. 785 din 10

martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a modificat sentința

cu consecința admiterii contestației la executare și anulării formelor de

executare efectuate de intimata A.V.A.S., în baza contractului de garanție

imobiliară nr. 3567 din 14 iulie 1998.

Instanța fondului a

constatat că, la data de 10 martie 2009 au fost anulate toate formele de

executare întreprinse de intimată, în acestea fiind cuprinse și oferta de

vânzare prin licitație publică întocmită a A.V.A.S. pentru data de 25 februarie

2009 și, fiind în discuție o hotărâre irevocabilă, operează puterea lucrului

judecat.

Împotriva acestei sentințe

au de declarat recurs contestatorii, care au invocat dispozițiile art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ., susținând

următoarele:

- În mod greșit s-a reținut

autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care actele de executare

contestate în prezenta cauză au fost emise după promovarea primei contestații

la executare și după ce prima contestație la executare a fost soluționată la

instanța de fond.

- Instanța de apel a

soluționat în mod nelegal cererea de obligare a intimatei la plata

cheltuielilor de judecată, dat fiind că promovarea prezentei contestații a fost

determinată în exclusivitate de atitudinea culpabilă a intimatei, care deși

luase la cunoștință de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a continuat

să efectueze acte de executare silită.

Prin întâmpinarea depusă la

data de 17 decembrie 2009, intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Recurenții au sesizat în mod

corect că, în cauză nu se poate reține tripla identitate de părți, obiect și

cauză pentru a deveni incidente prevederile art. 1201 C. civ., câtă vreme prima

contestație a avut drept obiect formele de executare silită emise până la data promovării

acesteia (33 aprilie 2008) în justiție, iar ce-a de-a doua contestație a avut

drept obiect anularea actului de executare silită, constând în oferta de

vânzare prin licitație publică emisă de A.V.A.S. București în ce privește

imobilul situat în Comuna Valea Mare, Județul Dâmbovița.

Chiar dacă, în dispozitivul

deciziei în raport de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat nu se

individualizează formele de executare anulate este evident că acestea nu pot fi

decât cele efectuate până la data contestației la executare iar actul de executare

contestat prin prezenta cauză fiind efectuat ulterior, nu poate fi încadrat în

categoria celor avute în vedere prin decizia anterioară.

În atare situație, pe acest

aspect, critica recurenților este fondată, impunându-se admiterea recursului ca

fondat.

Cum cauza a fost soluționată

în primă instanță pe cale de excepție, fără a se intra pe fondul pricinii, în

considerarea prevederilor art. 48 alin. (4) din O.G. nr. 51/1998, Înalta Curte,

analizând fondul pricinii în raport de motivele invocate prin contestația la

executare constată că intimata A.V.A.S. București nu are un titlu executoriu

valabil, faptul că actul invocat ca titlu – contractul de garanție autentificat

sub nr. 3567 din 14 iulie 1994, nu mai îndeplinește caracterele unui titlu

executoriu.

Astfel, prin contractul de

novație 1102 din 8 septembrie 1998 încheiat între B.A. SA și SC R.T.C. SRL,

societatea s-a obligat să restituie debitul și dobânzile ce fac obiectul

contractului de credit nr. 10842 din 22 iunie 1994.

Pe de o parte, fiind vorba de

o novație prin schimbare de debitor, creditorul nu putea să treacă privilegiile

și ipotecile privitoare asupra noii obligații fără consimțământul garanților

ipotecari care au înțeles să garanteze doar obligația veche iar pe de altă

parte din contractul de novație rezultă că debitorii nu figurează ca părți ale

convenției.

În consecință, câtă vreme

creditoarea A.V.A.S. nu a făcut dovada consimțământului debitorilor garanți de

trecere a ipotecii asupra noii obligații, aceasta nu poate opune unui titlu

executoriu valabil, motiv pentru care se impune anularea formelor de executare

asumate în baza pretinsului titlu.

Așa fiind, urmează a se

admite contestația la executare și a se anula în parte, oferta de vânzare prin

licitație publică pentru data de 25 februarie 2009, în ceea ce privește

imobilul situat în comuna Valea Mare, Sat Saru, Județul Dâmbovița.

Având în vedere și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată să suporte

cheltuielile de judecată, în cuantum de 1291,45 lei, reprezentând onorariu de

avocat și contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

contestatorii B.D. și B.C. împotriva sentinței comerciale nr. 98 din 9 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică sentința

comercială atacată în sensul că admite contestația la executare a

contestatorilor și dispune anularea în parte a ofertei de vânzare prin

licitație publică pentru data de 25 februarie 2009 în ceea ce privește imobilul

situat în Comuna Valea Mare, Jud. Dâmbovița.

Obligă intimata A.V.A.S.

București la 1291,45 lei cheltuieli de judecată către contestatorii B.D. și B.C.,

la fond și în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.