ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2171/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 15 septembrie

2005, S.C.D.V.V. Iași a formulat o contestație la executare în contradictoriu

cu A.D.S. împotriva executării silite pornite de aceasta pentru debitele din

contractul de concesiune nr. 82 din 2 august 2002.

Prin sentința comercială nr.

176 din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată,

contestația la executare.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2198 din 6 iunie 2007, a admis

recursul reclamantei, a casat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre

rejudecare, cu indicarea efectuării unei expertize de specialitate care să

verifice calculul redevenței raportat la suprafețele de teren efectiv predate.

Rejudecând pricina, după

casare Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 174 din 8

decembrie 2008, a admis contestația la executare, a anulat toate formele de

executare întocmite de A.D.S. București împotriva contestatoarei S.C.D.V.V. Iași.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești pârâta A.D.S. București a declarat recurs, potrivit art.

304 pct. 1 C. proc. civ., solicitând, în esență, respingerea contestației la

executare, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația din contractul

de concesiune privind plata redevenței, motiv pentru care a declanșat procedura

executării silite, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor

dosarului și a raportului de expertiză dispus de instanță în această fază

procesuală, rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în

temeiul contractului de concesiune nr. 84 din 2 august 2004.

Așa cum corect s-a reținut

de instanța care a judecat fondul acestei pricini, din documentele aflate la

dosarul cauzei, rezultă că la data concesionării terenul în discuție se afla în

fapt în posesia abuzivă a unor locuitori din comuna Trifești, situație în care

contestatoarea nu și-a putut executa drepturile deduse din raportul de

concesiune, nefiindu-i predat terenul de către pârâta concedentă.

În consecință, cât timp nu

s-a predat suprafața de teren concesionată, nu se poate pune problema

obligației de plată a redevenței aferente, deci creanța pretinsă nu îndeplinea

condițiile de certă, lichidă și exigibilă, cum greșit susține recurenta și deci

nu putea proceda la executarea silită.

Astfel că, recursul pârâtei

A.D.S. București nu îndeplinește niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304

C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea sau casarea hotărârii

atacate.

Astfel, că recursul se

privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 179 din 8

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2009.