ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2171/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 septembrie 2005, S.C.D.V.V. Iași a formulat o contestație la executare în contradictoriu cu A.D.S. împotriva executării silite pornite de aceasta pentru debitele din contractul de concesiune nr. 82 din 2 august 2002. Prin sentința comercială nr. 176 din 19 octombrie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, contestația la executare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2198 din 6 iunie 2007, a admis recursul reclamantei, a casat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare, cu indicarea efectuării unei expertize de specialitate care să verifice calculul redevenței raportat la suprafețele de teren efectiv predate.

Rejudecând pricina, după casare Curtea de Apel București, prin decizia comercială nr. 174 din 8 decembrie 2008, a admis contestația la executare, a anulat toate formele de executare întocmite de A.D.S. București împotriva contestatoarei S.C.D.V.V. Iași. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta A.D.S. București a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 1 C. proc. civ., solicitând, în esență, respingerea contestației la executare, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația din contractul de concesiune privind plata redevenței, motiv pentru care a declanșat procedura executării silite, creanța sa fiind certă, lichidă și exigibilă. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului și a raportului de expertiză dispus de instanță în această fază procesuală, rezultă că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de concesiune nr. 84 din 2 august 2004. Așa cum corect s-a reținut de instanța care a judecat fondul acestei pricini, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că la data concesionării terenul în discuție se afla în fapt în posesia abuzivă a unor locuitori din comuna Trifești, situație în care contestatoarea nu și-a putut executa drepturile deduse din raportul de concesiune, nefiindu-i predat terenul de către pârâta concedentă. În consecință, cât timp nu s-a predat suprafața de teren concesionată, nu se poate pune problema obligației de plată a redevenței aferente, deci creanța pretinsă nu îndeplinea condițiile de certă, lichidă și exigibilă, cum greșit susține recurenta și deci nu putea proceda la executarea silită.

Astfel că, recursul pârâtei A.D.S. București nu îndeplinește niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea solicita modificarea sau casarea hotărârii atacate. Astfel, că recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva deciziei nr. 179 din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.