ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2430/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2430/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 533/
PI din 6 august 2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de
reclamanta I.I.M., asociat unic al SC L.I. SRL Timișoara împotriva pârâtului O.V.L.
care a fost obligat să predea reclamantei bonurile de casă, statele de salarii
și actele contabile (declarații, balanță, bilanț) și legitimație de acces la
magazinul S.
Totodată, pârâtul a fost
obligat la plata sumei de 7.300 lei cu titlu de salarii restante și facturi
neachitate.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel pârâtul susținând că nu are nici o obligație financiară față de
reclamantă și nu deține nici un act al societății reclamante, iar din
evidențele O.R.C. nu rezultă că ar fi deținut de administrator în cadrul
societății reclamante.
Prin decizia civilă nr. 240
din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis
apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii
cererii de chemare în judecată având ca obiect obligația de a da și de a face.
În motivarea deciziei s-a
reținut, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile cu privire la
sumele de bani solicitate, la documentele și ștampila societății și la
exercitarea în concret a funcției de administrator de către pârât.
Împotriva acestei decizii
reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta susține că în mod
greșit s-a admis apelul pârâtului neținând seama de înscrisurile depuse pentru
dovedirea calității de administrator a pârâtului.
Mai susține că pârâtul a
exercitat în fapt administrarea societății și a încasat beneficiile rezultate
din activitatea unui cafe bar, producând pagube societății.
Recursul este nefondat.
Susținerea recurentei
întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reținută întrucât
hotărârea instanței de apel cuprinde motivele avute în vedere de instanță la
pronunțarea soluției.
Astfel, în ceea ce privește
exercitarea în fapt a funcției de administrator de către pârât, s-a reținut că
reclamanta nu a dovedit care a fost perioada în care pârâtul a fost
administratorul societății.
De asemenea, s-a reținut că
reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor, respectiv sumele de bani datorate de
pârât pentru că au fost folosite în scopuri personale.
În ceea ce privește
obligația de restituire a unor documente și ștampila societății, instanța a
reținut pe baza probelor administrate în cauză că reclamanta nu a făcut dovada
că pârâta deținea documentele și ștampila.
Potrivit dispozițiilor art. 304
pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea
pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a legii.
Recurenta a invocat acest
temei în susținerea recursului fără a invoca încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
Pentru aceste considerente
recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC L.I. SRL TIMIȘOARA, împotriva deciziei nr. 240/ A/COM din 20
noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 octombrie 2009.