ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2430/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 533/ PI din 6 august 2008, Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta I.I.M., asociat unic al SC L.I. SRL Timișoara împotriva pârâtului O.V.L. care a fost obligat să predea reclamantei bonurile de casă, statele de salarii și actele contabile (declarații, balanță, bilanț) și legitimație de acces la magazinul S. Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 7.300 lei cu titlu de salarii restante și facturi neachitate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul susținând că nu are nici o obligație financiară față de reclamantă și nu deține nici un act al societății reclamante, iar din evidențele O.R.C.

nu rezultă că ar fi deținut de administrator în cadrul societății reclamante. Prin decizia civilă nr. 240 din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul pârâtului și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată având ca obiect obligația de a da și de a face. În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile cu privire la sumele de bani solicitate, la documentele și ștampila societății și la exercitarea în concret a funcției de administrator de către pârât. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., considerând-o nelegală și netemeinică.

Recurenta susține că în mod greșit s-a admis apelul pârâtului neținând seama de înscrisurile depuse pentru dovedirea calității de administrator a pârâtului. Mai susține că pârâtul a exercitat în fapt administrarea societății și a încasat beneficiile rezultate din activitatea unui cafe bar, producând pagube societății. Recursul este nefondat. Susținerea recurentei întemeiată pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi reținută întrucât hotărârea instanței de apel cuprinde motivele avute în vedere de instanță la pronunțarea soluției. Astfel, în ceea ce privește exercitarea în fapt a funcției de administrator de către pârât, s-a reținut că reclamanta nu a dovedit care a fost perioada în care pârâtul a fost administratorul societății.

De asemenea, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor, respectiv sumele de bani datorate de pârât pentru că au fost folosite în scopuri personale. În ceea ce privește obligația de restituire a unor documente și ștampila societății, instanța a reținut pe baza probelor administrate în cauză că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta deținea documentele și ștampila. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Recurenta a invocat acest temei în susținerea recursului fără a invoca încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Pentru aceste considerente recursul reclamantei urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.I. SRL TIMIȘOARA, împotriva deciziei nr. 240/ A/COM din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.