ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3668/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3668/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea comercială înregistrată

la 1 iulie 2005 la Tribunalul Covasna, reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin

administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc a solicitat obligarea

pârâtei SC C. SA Sf. Gheorghe la plata sumei de 18.308.396.621 lei daune interese

reprezentând prejudiciul suferit pentru neexecutarea obligației de predare

a imobilului vândut, constatate de administratorul său judiciar prin raportul

privind cauzele care au condus la încetarea raportului de plăți,

depus în dosarul nr. 1144/S/2004 la Tribunalul Covasna, invocând

dispozițiile art. 1082, art. 1321 și art. 1313 C. civ.

Reclamanta a susținut

în motivarea acțiunii că la 18 septembrie 2000 a încheiat cu pârâta

antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf. Gheorghe

(magazin alimentar), achitând un avans de 50.000.000 lei vechi.

La 9 octombrie 2001, între

părți s-a încheiat un contract autentic cu același obiect,

reclamanta achitând prețul vânzării integral de 3.151.500.000 lei

vechi și că pârâta i-a predat imobilul menționat la 11 februarie

2005 conform procesului-verbal de predare-primire, acesta fiind ocupat în

această perioadă de chiriașul SC E. SRL, fapt ce a condus la

pierderi de 18.308.396.621 lei vechi.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta a cerut respingerea acțiunii reclamantei,

invocând cauza de exonerare a răspunderii sale pentru plata daunelor

interese conform art. 1082 C. civ., întrucât neexecutarea provine dintr-o

cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

Pârâta a mai susținut

că reclamanta nu a înregistrat nici o lipsă de beneficiu reală

întrucât a cunoscut la momentul contractării de existența unui drept

litigios asupra spațiului cumpărat, că însuși reclamanta nu

și-a putut materializa acest drept în justiție, că din

contractul de credit din 2002, din contractele de garanție

imobiliară, din dosarele execuționale și din dosarul de faliment

al reclamantei rezultă că societatea sa i-a achitat reclamantei

16.788.500.000 lei, în contul creditorului MISR R.B.

Totodată din raportul

administratorului judiciar rezultă că reclamanta era acționar la

patru societăți comerciale și că din evoluția

încasărilor pentru 2000-2003, rezultă o creștere a veniturilor

de la 23 miliarde lei vechi la 91 miliarde lei vechi, astfel că nu se

poate vorbi de o pierdere reală și efectivă suferită de

reclamantă.

Tribunalul Covasna prin

sentința civilă nr. 912 din 22 septembrie 2005 a respins

acțiunea reclamantei SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC

E.C.G. SRL Miercurea Ciuc ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că

reclamanta a avut cunoștință încă de la data încheierii

antecontractului de vânzare-cumpărare (18 septembrie 2000) despre

împrejurarea că imobilul în cauză este afectat de procese – dosar nr.

1862/1999 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273 din 25

iulie 2000 a Tribunalului Covasna – și și-a asumat riscul de

nefolosință imediată; s-a mai reținut interesul reclamantei

pentru cumpărarea bunului litigios la data perfectării contractelor

datorită prețului scăzut, situației juridice a imobilului,

garanțiile pe care pârâta le-a instituit reclamantei, aspect ce

rezultă din clauzele contractului; că reclamanta nu poate aduce în

justificarea acțiunii sale propria sa turpitudine, art. 108/1 alin. (4) C.

proc. civ.; că pârâta a depus toate diligențele pentru predarea

imobilului, acțiunea în evacuare a terței SC E.P.C. SRL,

promovată de aceasta fiind respinsă prin sentința civilă nr.

294 din 20 martie 2002 a Tribunalului Covasna și decizia nr. 554/R din 11

iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, în cauză fiind incidente

dispozițiile art. 1021, teza ultimă, C. civ.

Instanța de fond a mai

reținut că reclamanta nu și-a dovedit daunele interese

solicitate, raportul administratorului judiciar invocat, fiind contestat de

creditorii din dosarul nr. 1144/2004 în care prin încheierea din 7 iulie 2004

s-a deschis procedura falimentului reclamantei debitoare, acțiunea de

față fiind introdusă de administratorul judiciar al reclamantei

fără încuviințarea ori acceptul creditorilor sau al

judecătorului sindic.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005, a anulat ca

insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2816 din 5

octombrie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf.

Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva

deciziei nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 38/Ap din 3

aprilie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, după

rejudecare, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin

administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva sentinței

civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna pe care a

schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei,

obligând pârâta la plata sumei de 201.609,35 lei daune interese, respingând

restul pretențiilor.

Pentru a decide astfel,

instanța a reținut că pârâta este în culpă pentru

neprezentarea situației reale a imobilului la încheierea contractului,

aceasta urmând în baza art. 1321 C. civ. să-i plătească

reclamantei daune interese pentru întârzierea în predarea imobilului vândut, în

cuantumul stabilit în varianta a doua a expertizei contabile efectuate în

cauză, prin completarea la expertiză.

Susținerile pârâtei

că reclamanta avea cunoștință de această

situație, nu au fost dovedite întrucât din sentința civilă nr. 273

din 25 iulie 2000 nu rezultă că reclamanta cunoștea

situația imobilului, aceasta nefiind parte în proces.

Acțiunea de reziliere a

contractului și evacuare formulată de reclamantă împotriva

chiriașului a fost promovată după cumpărarea imobilului, la

fel și cererea de intervenție formulată în cadrul

contestației la executare.

Instanța a mai

reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că

prețul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nu a fost

stabilit corespunzător valorii imobilului.

Împotriva menționatei

decizii, au declarat recurs ambele părți.

Recurenta reclamantă SC

P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiu

Secuiesc invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

critică decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii în tot a cererii

sale, obligării pârâtei la plata sumei de 1.830.839,66 lei daune interese,

conform art. 1321, art. 1084 – art. 1086 și art. 1324 C. civ.

În criticile formulate,

recurenta reclamantă susține în esență că greșit

instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale

menționate, luând în considerare numai beneficiul nerealizat, nu și

pierderea reală suferită, în condițiile în care instanța nu

s-a pronunțat asupra cererii pârâtei de întocmire a unei contraexpertize

în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc. civ., optând pentru completarea

raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză în varianta

a doua de calcul a daunelor.

Recurenta reclamantă

mai susține că daunele-interese solicitate, reprezintă practic

fructele neculese ale bunului nepredat, statuate de art. 1324 C. civ. și

constituie vătămarea cumpărătorului prevăzută

și sancționată de art. 1321 C. civ.

Recurenta pârâtă SC C.

SA Sf. Gheorghe invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., critică decizia Curții de Apel Brașov pentru nelegalitate,

solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

În mod concret recurenta

pârâtă susține, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., că decizia din apel cuprinde motive contradictorii, străine de

natura pricinii cu privire la buna credință a vânzătorului,

respectiv a societății sale, care a adus la cunoștință

reclamantei că spațiul ce a făcut obiectul contractului era

ocupat de un terț, în raport de situația de fapt și de actele

dosarului.

De asemenea, recurenta a

arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul

vădit neîndoielnic al acestuia cu referire la neaplicabilitatea în

cauză a dispozițiilor art. 1082 și art. 971 C. civ., în

condițiile în care reclamanta-cumpărătoare nu a înregistrat o

lipsă reală de beneficiu întrucât spațiul a rămas neexploatat

în toată această perioadă, respingându-se efectuarea

contraexpertizei solicitate de societatea sa pentru clarificarea acestui

aspect, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă mai

susține că hotărârea pronunțată este lipsită de

temei legal, în condițiile în care s-a dovedit că neexecutarea

provine dintr-o cauză străină, motiv întemeiat în drept pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia din apel încalcă

dispozițiile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958 în sensul

stabilirii termenului general de prescripție de 3 ani a dreptului la

acțiune al reclamantei în raport de data introducerii acțiunii

și data întocmirii actului de vânzare-cumpărare.

Recurenta pârâtă în

recurs a invocat excepția absolută a prescripției dreptului la

acțiune al reclamantei cu referire la data la care a luat

cunoștință de ocuparea spațiului – 9 octombrie 2001,

respectiv 18 septembrie 2000- că instanța de apel a interpretat

greșit cele cinci cauze exoneratoare de răspundere pentru daune

interese, daunele interese fiind nedatorate dacă cumpărătorul a

avut cunoștință de existența acestora care împiedica

predarea-primirea imobilului, dacă le-a acceptat și în ciuda

cunoașterii lor, a urmărit cumpărarea imobilului (art. 1 – art. 3

din Decretul nr. 167/1954).

Recurenta pârâtă SC C.

SA Sf. Gheorghe prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea

recursului reclamantei ca nefondat.

Recursul pârâtei este fondat

și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Primul motiv al recurentei

pârâte întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

prin care susține că decizia pronunțată de instanța de

apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii cu privire

la buna credință a societății sale care a adus la

cunoștința reclamantei faptul că spațiul ce a făcut

obiectul contractului era ocupat de o altă societate comercială este

fondat.

Astfel se constată

că în raport de situația de fapt, încheierea la 18 septembrie 2000 a

antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf. Gheorghe,

pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit pârâtei un avans

de 50 milioane lei vechi, iar la 9 octombrie 2001 între aceleași

părți s-a perfectat un contract autentic de vânzare-cumpărare cu

același obiect, ocazie cu care reclamanta a plătit integral

prețul, rezultă că preluarea imobilului s-a făcut de

către reclamantă la data autentificării contractului.

Din situația de fapt

reliefată de actele și lucrările dosarului nr. 1862/1999, în

care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 a

Tribunalului Covasna, rezultă că reclamanta a avut

cunoștință încă de la data încheierii antecontractului, 18

septembrie 2000 de împrejurarea că imobilul în cauză era în litigiu,

asumându-și riscul de nefolosință imediată.

Cum reclamanta a cunoscut

situația juridică, litigioasă, a imobilului aceasta a încheiat

actul de cumpărare pe riscul său, neputând să invoce propria sa

culpă, fapt dovedit și de existența celor două hotărâri

judecătorești, sentința civilă nr. 294 din 20 martie 2002 a

Tribunalului Covasna și decizia nr. 554/R din 11 iulie 2002 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, precum și de acțiunea reclamantei contra SC E.C.S. SRL,

în mod greșit instanța de apel a reținut situația de fapt.

Este de reținut și

a doua critică a recurentei pârâte, întemeiată pe dispozițiile art.

304 pct. 8 C. proc. civ. prin care susține interpretarea eronată de

către Curtea de Apel Brașov a actului juridic dedus

judecății, a schimbării naturii și înțelesului

vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la neaplicabilitatea în

cauză a dispozițiilor art. 1082 și art. 971 C. civ.

Deși pârâta a depus

toate diligențele pentru predarea imobilului, formulând acțiuni în

evacuare a chiriașului SC E.P.C. SRL, greșit instanța de apel a

reținut îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 1082 C. civ.,

în condițiile în care nepredarea imobilului de către pârâtă

cumpărătoarei-reclamante s-a datorat unor cauze străine ce nu-i

pot fi imputate.

Critica întemeiată în

drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la

aplicarea dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958,

referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune al

reclamantei invocată de pârâtă nu poate fi primită întrucât

așa cum rezultă din acțiunea reclamantei și din probe,

reclamanta a luat cunoștință de prejudiciul suferit urmare raportului

administratorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor ce au

condus la încetarea de plăți a societății sale,

administrator judiciar numit prin încheierea de ședință din 7

iulie 2004 a Tribunalului Sf. Gheorghe, efectuat în 2004 și completat la

21 februarie 2005, așa încât acțiunea formulată la 1 iulie 2005

în recuperarea debitului nu era prescrisă.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Cu privire la critica

formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. prin care susține că decizia din apel este

nelegală pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1084

– art. 1086, art. 1321 și art. 1324 C. civ. este nefondată.

Art. 1321 C. civ.

reglementează răspunderea vânzătorului pentru executarea cu

întârziere a obligației de predare a imobilului către

cumpărător, daunele interese datorate, iar art. 1084-1086 C. civ.

stabilește cuantumul daunelor interese, care nu poate depăși

prejudiciul suferit.

Susținerea recurentei

reclamante că soluția instanței de apel este greșită,

pentru neobligarea pârâtei la plata integrală a daunelor interese

solicitate și refuzul efectuării contraexpertizei solicitate de pârâtă

pentru calculul profitului net nu poate fi primită, față de

aspectele analizate anterior.

În ceea ce privește

critica recurentei reclamante prin care susține nepronunțarea

instanței de apel pe contraexpertiza solicitată de pârâtă, este

de reținut că raportul de expertiză este un act de

procedură și ca atare el trebuie făcut în condițiile

prescrise de lege sub sancțiunea nulității, dar cum

încuviințarea probelor o face instanța și cum în cauză prin

încheierea din 1 noiembrie 2007, pârâta a solicitat completarea raportului de

expertiză contabilă cu obiectivele noi menționate a fi

soluționate prin contraexpertiză, la care a renunțat și cum

punctul de vedere al expertului la obiecțiunile pârâtei au fost precizate

prin înscrisul din același dosar, instanța în virtutea rolului

său activ corect a apreciat că nu se mai impune o

contraexpertiză și că sunt suficiente probele administrate

pentru stabilirea situației reale.

Față de cele de

mai sus, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite

recursul pârâtei, va modifica decizia din apel în sensul că va respinge

apelul reclamantei și va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L.

IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 a

Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Admite recursul declarat de

pârâta SC C. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008

a Curții de Apel Brașov, secția comercială, pe care o

modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de

reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L.

IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva sentinței civile nr. 912 din 22

septembrie 2005 a Tribunalului Covasna.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.