ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3668/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată la 1 iulie 2005 la Tribunalul Covasna, reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA Sf. Gheorghe la plata sumei de 18.308.396.621 lei daune interese reprezentând prejudiciul suferit pentru neexecutarea obligației de predare a imobilului vândut, constatate de administratorul său judiciar prin raportul privind cauzele care au condus la încetarea raportului de plăți, depus în dosarul nr. 1144/S/2004 la Tribunalul Covasna, invocând dispozițiile art. 1082, art. 1321 și art. 1313 C. civ. Reclamanta a susținut în motivarea acțiunii că la 18 septembrie 2000 a încheiat cu pârâta antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf.

Gheorghe (magazin alimentar), achitând un avans de 50.000.000 lei vechi. La 9 octombrie 2001, între părți s-a încheiat un contract autentic cu același obiect, reclamanta achitând prețul vânzării integral de 3.151.500.000 lei vechi și că pârâta i-a predat imobilul menționat la 11 februarie 2005 conform procesului-verbal de predare-primire, acesta fiind ocupat în această perioadă de chiriașul SC E. SRL, fapt ce a condus la pierderi de 18.308.396.621 lei vechi. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a cerut respingerea acțiunii reclamantei, invocând cauza de exonerare a răspunderii sale pentru plata daunelor interese conform art. 1082 C. civ., întrucât neexecutarea provine dintr-o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.

Pârâta a mai susținut că reclamanta nu a înregistrat nici o lipsă de beneficiu reală întrucât a cunoscut la momentul contractării de existența unui drept litigios asupra spațiului cumpărat, că însuși reclamanta nu și-a putut materializa acest drept în justiție, că din contractul de credit din 2002, din contractele de garanție imobiliară, din dosarele execuționale și din dosarul de faliment al reclamantei rezultă că societatea sa i-a achitat reclamantei 16.788.500.000 lei, în contul creditorului MISR R.B. Totodată din raportul administratorului judiciar rezultă că reclamanta era acționar la patru societăți comerciale și că din evoluția încasărilor pentru 2000-2003, rezultă o creștere a veniturilor de la 23 miliarde lei vechi la 91 miliarde lei vechi, astfel că nu se poate vorbi de o pierdere reală și efectivă suferită de reclamantă.

Tribunalul Covasna prin sentința civilă nr. 912 din 22 septembrie 2005 a respins acțiunea reclamantei SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a avut cunoștință încă de la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare (18 septembrie 2000) despre împrejurarea că imobilul în cauză este afectat de procese – dosar nr. 1862/1999 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 a Tribunalului Covasna – și și-a asumat riscul de nefolosință imediată; s-a mai reținut interesul reclamantei pentru cumpărarea bunului litigios la data perfectării contractelor datorită prețului scăzut, situației juridice a imobilului, garanțiile pe care pârâta le-a instituit reclamantei, aspect ce rezultă din clauzele contractului; că reclamanta nu poate aduce în justificarea acțiunii sale propria sa turpitudine, art. 108/1 alin. (4) C. proc.

civ.; că pârâta a depus toate diligențele pentru predarea imobilului, acțiunea în evacuare a terței SC E.P.C. SRL, promovată de aceasta fiind respinsă prin sentința civilă nr. 294 din 20 martie 2002 a Tribunalului Covasna și decizia nr. 554/R din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1021, teza ultimă, C. civ. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta nu și-a dovedit daunele interese solicitate, raportul administratorului judiciar invocat, fiind contestat de creditorii din dosarul nr. 1144/2004 în care prin încheierea din 7 iulie 2004 s-a deschis procedura falimentului reclamantei debitoare, acțiunea de față fiind introdusă de administratorul judiciar al reclamantei fără încuviințarea ori acceptul creditorilor sau al judecătorului sindic.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005, a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2816 din 5 octombrie 2006, a admis recursul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 181/Ap din 15 decembrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin decizia nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, după rejudecare, a admis apelul declarat de reclamanta SC P.A.

SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar SC E.C.G. SRL Miercurea Ciuc împotriva sentinței civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 201.609,35 lei daune interese, respingând restul pretențiilor. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că pârâta este în culpă pentru neprezentarea situației reale a imobilului la încheierea contractului, aceasta urmând în baza art. 1321 C. civ. să-i plătească reclamantei daune interese pentru întârzierea în predarea imobilului vândut, în cuantumul stabilit în varianta a doua a expertizei contabile efectuate în cauză, prin completarea la expertiză.

Susținerile pârâtei că reclamanta avea cunoștință de această situație, nu au fost dovedite întrucât din sentința civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 nu rezultă că reclamanta cunoștea situația imobilului, aceasta nefiind parte în proces. Acțiunea de reziliere a contractului și evacuare formulată de reclamantă împotriva chiriașului a fost promovată după cumpărarea imobilului, la fel și cererea de intervenție formulată în cadrul contestației la executare. Instanța a mai reținut că în cauză nu s-a dovedit nici faptul că prețul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare nu a fost stabilit corespunzător valorii imobilului. Împotriva menționatei decizii, au declarat recurs ambele părți. Recurenta reclamantă SC P.A.

SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiu Secuiesc invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică decizia din apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii în tot a cererii sale, obligării pârâtei la plata sumei de 1.830.839,66 lei daune interese, conform art. 1321, art. 1084 – art. 1086 și art. 1324 C. civ. În criticile formulate, recurenta reclamantă susține în esență că greșit instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor legale menționate, luând în considerare numai beneficiul nerealizat, nu și pierderea reală suferită, în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra cererii pârâtei de întocmire a unei contraexpertize în temeiul art. 212 alin. (2) C. proc.

civ., optând pentru completarea raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză în varianta a doua de calcul a daunelor. Recurenta reclamantă mai susține că daunele-interese solicitate, reprezintă practic fructele neculese ale bunului nepredat, statuate de art. 1324 C. civ. și constituie vătămarea cumpărătorului prevăzută și sancționată de art. 1321 C. civ. Recurenta pârâtă SC C. SA Sf. Gheorghe invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia Curții de Apel Brașov pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii reclamantei. În mod concret recurenta pârâtă susține, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., că decizia din apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii cu privire la buna credință a vânzătorului, respectiv a societății sale, care a adus la cunoștință reclamantei că spațiul ce a făcut obiectul contractului era ocupat de un terț, în raport de situația de fapt și de actele dosarului. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia cu referire la neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1082 și art. 971 C. civ., în condițiile în care reclamanta-cumpărătoare nu a înregistrat o lipsă reală de beneficiu întrucât spațiul a rămas neexploatat în toată această perioadă, respingându-se efectuarea contraexpertizei solicitate de societatea sa pentru clarificarea acestui aspect, motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurenta pârâtă mai susține că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, în condițiile în care s-a dovedit că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, motiv întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Decizia din apel încalcă dispozițiile art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958 în sensul stabilirii termenului general de prescripție de 3 ani a dreptului la acțiune al reclamantei în raport de data introducerii acțiunii și data întocmirii actului de vânzare-cumpărare.

Recurenta pârâtă în recurs a invocat excepția absolută a prescripției dreptului la acțiune al reclamantei cu referire la data la care a luat cunoștință de ocuparea spațiului – 9 octombrie 2001, respectiv 18 septembrie 2000- că instanța de apel a interpretat greșit cele cinci cauze exoneratoare de răspundere pentru daune interese, daunele interese fiind nedatorate dacă cumpărătorul a avut cunoștință de existența acestora care împiedica predarea-primirea imobilului, dacă le-a acceptat și în ciuda cunoașterii lor, a urmărit cumpărarea imobilului (art. 1 – art. 3 din Decretul nr. 167/1954). Recurenta pârâtă SC C. SA Sf. Gheorghe prin notele scrise depuse la dosar a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recursul pârâtei este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Primul motiv al recurentei pârâte întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care susține că decizia pronunțată de instanța de apel cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii cu privire la buna credință a societății sale care a adus la cunoștința reclamantei faptul că spațiul ce a făcut obiectul contractului era ocupat de o altă societate comercială este fondat. Astfel se constată că în raport de situația de fapt, încheierea la 18 septembrie 2000 a antecontractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în Sf.

Gheorghe, pentru care reclamanta cumpărătoare i-a plătit pârâtei un avans de 50 milioane lei vechi, iar la 9 octombrie 2001 între aceleași părți s-a perfectat un contract autentic de vânzare-cumpărare cu același obiect, ocazie cu care reclamanta a plătit integral prețul, rezultă că preluarea imobilului s-a făcut de către reclamantă la data autentificării contractului. Din situația de fapt reliefată de actele și lucrările dosarului nr. 1862/1999, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 273 din 25 iulie 2000 a Tribunalului Covasna, rezultă că reclamanta a avut cunoștință încă de la data încheierii antecontractului, 18 septembrie 2000 de împrejurarea că imobilul în cauză era în litigiu, asumându-și riscul de nefolosință imediată.

Cum reclamanta a cunoscut situația juridică, litigioasă, a imobilului aceasta a încheiat actul de cumpărare pe riscul său, neputând să invoce propria sa culpă, fapt dovedit și de existența celor două hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 294 din 20 martie 2002 a Tribunalului Covasna și decizia nr. 554/R din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, precum și de acțiunea reclamantei contra SC E.C.S. SRL, în mod greșit instanța de apel a reținut situația de fapt. Este de reținut și a doua critică a recurentei pârâte, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prin care susține interpretarea eronată de către Curtea de Apel Brașov a actului juridic dedus judecății, a schimbării naturii și înțelesului vădit neîndoielnic al acestuia, cu referire la neaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1082 și art. 971 C. civ.

Deși pârâta a depus toate diligențele pentru predarea imobilului, formulând acțiuni în evacuare a chiriașului SC E.P.C. SRL, greșit instanța de apel a reținut îndeplinirea în cauză a dispozițiilor art. 1082 C. civ., în condițiile în care nepredarea imobilului de către pârâtă cumpărătoarei-reclamante s-a datorat unor cauze străine ce nu-i pot fi imputate. Critica întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la aplicarea dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă nu poate fi primită întrucât așa cum rezultă din acțiunea reclamantei și din probe, reclamanta a luat cunoștință de prejudiciul suferit urmare raportului administratorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la încetarea de plăți a societății sale, administrator judiciar numit prin încheierea de ședință din 7 iulie 2004 a Tribunalului Sf.

Gheorghe, efectuat în 2004 și completat la 21 februarie 2005, așa încât acțiunea formulată la 1 iulie 2005 în recuperarea debitului nu era prescrisă. Recursul reclamantei este nefondat. Cu privire la critica formulată în recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care susține că decizia din apel este nelegală pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1084 – art. 1086, art. 1321 și art. 1324 C. civ. este nefondată. Art. 1321 C. civ. reglementează răspunderea vânzătorului pentru executarea cu întârziere a obligației de predare a imobilului către cumpărător, daunele interese datorate, iar art. 1084-1086 C. civ. stabilește cuantumul daunelor interese, care nu poate depăși prejudiciul suferit.

Susținerea recurentei reclamante că soluția instanței de apel este greșită, pentru neobligarea pârâtei la plata integrală a daunelor interese solicitate și refuzul efectuării contraexpertizei solicitate de pârâtă pentru calculul profitului net nu poate fi primită, față de aspectele analizate anterior.

În ceea ce privește critica recurentei reclamante prin care susține nepronunțarea instanței de apel pe contraexpertiza solicitată de pârâtă, este de reținut că raportul de expertiză este un act de procedură și ca atare el trebuie făcut în condițiile prescrise de lege sub sancțiunea nulității, dar cum încuviințarea probelor o face instanța și cum în cauză prin încheierea din 1 noiembrie 2007, pârâta a solicitat completarea raportului de expertiză contabilă cu obiectivele noi menționate a fi soluționate prin contraexpertiză, la care a renunțat și cum punctul de vedere al expertului la obiecțiunile pârâtei au fost precizate prin înscrisul din același dosar, instanța în virtutea rolului său activ corect a apreciat că nu se mai impune o contraexpertiză și că sunt suficiente probele administrate pentru stabilirea situației reale.

Față de cele de mai sus, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica decizia din apel în sensul că va respinge apelul reclamantei și va respinge ca nefondat recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 38/Ap din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, pe care o modifică în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC P.A. SRL Sf. Gheorghe prin administrator judiciar E.C.G. T.L. IPURL Odorheiul Secuiesc împotriva sentinței civile nr. 912 din 22 septembrie 2005 a Tribunalului Covasna. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2008.