ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data

de 26 martie 2009, reclamanta SC E.D. SA Stei a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția generală ajutor de stat,

și S.N.A.M. SA, solicitând anularea și totodată, suspendarea

efectelor avizului nr. 325.647 din 26 februarie 2008 prin care s-a impus

unilateral prețul unic al apei minerale naturale la sursă, contrar

legislației în vigoare.

Cauza a fost soluționată prin

sentința nr. 229 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin

care s-a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, față de

dispozițiile legale aplicabile în materie, O.U.G. nr. 36/2001 și H.G.

nr. 669/2001, avizul emis de Ministerul Finanțelor Publice este legal,

prețul avizat fiind cel maximal, până la al cărui nivel poate fi

negociat între părțile semnatare ale contractelor de

vânzare-cumpărare prețul de vânzare al produsului apă

minerală naturală.

Instanța a constatat că nu este

competentă să se pronunțe în contencios administrativ asupra

nivelului prețului stabilit unilateral de S.N.A.M. SA, acest aspect putând

forma obiectul unei acțiuni de drept comercial.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamanta SC E.D. SA, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a invocat greșita

aplicare a prevederilor H.G. nr. 669/2001 cu privire la coeficientul,

criteriile și modalitățile de ajustare a prețurilor

reglementate, care se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenței.

În acest sens, societatea a arătat

că prețul apei minerale trebuia determinat și ajustat pe baza

situației economico-financiare a producătorului, în speță

reclamanta, iar nu la solicitarea pârâtei S.N.A.M. SA care, în calitate de vânzător,

furnizează apa minerală la sursă, obținută cu

mijloacele și tehnologia cumpărătorului.

Reclamanta a mai învederat că

Ministerul Finanțelor Publice nu putea aviza un preț al produsului

superior celui convenit prin contract, intervenția acestei autorități

în raportul juridic dintre părțile contractante fiind contrară

legii, ceea ce conduce la nulitatea actului.

S-a mai arătat că ministerul a

comis un abuz, acceptând propunerea unilaterală a celei de-a doua pârâte,

avizul având un caracter nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor

contractului de vânzare-cumpărare, potrivit cărora orice modificare a

prețului putea avea loc doar prin acordul de voință al

părților contractante.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, Curtea constată că

instanța de fond a reținut în mod corect că avizul a cărui

anulare s-a solicitat a fost emis la cererea S.N.A.M., în temeiul O.U.G. nr.

36/2001 coroborat cu prevederile H.G. nr. 669/2001.

Dispozițiile acestor acte normative

nu conțin obligația ca în prealabil avizării de către Ministerul

Finanțelor Publice, prețul să fie stabilit în comun de

producător și beneficiar. Fiind în discuție un produs cu

caracter de monopol natural, supus unui regim special, ministerul poate aviza

un preț maximal la apa minerală naturală, și nu un

preț unic, pe baza analizei influențelor în costuri determinate

potrivit criteriilor prevăzute în H.G. nr. 669/2001, care

reglementează formula și modalitățile concrete de ajustare

a prețurilor la activitățile care întră sub incidența

acestui act normativ.

Prin O.U.G. nr. 36/2001, astfel cum a

fost completată prin O.U.G. nr. 178/2001, s-au adus limitări principiului

libertății contractuale, prevăzându-se ca, în cazul bunurilor

proprietate publică a căror exploatare are caracter de monopol

natural, să se instituie un regim special, în sensul că

prețurile și tarifele se stabilesc și se ajustează cu

avizul Consiliului Concurenței (ulterior, al Ministerului Finanțelor

Publice).

De altfel, reclamanta, semnând contractul

de vânzare-cumpărare, a acceptat eventuala majorare a prețului apei

minerale naturale, la intervale corelate cu influențele din economie,

potrivit clauzei stipulate expres.

Susținerea reclamantei privind

nelegalitatea avizului nu are suport legal, dispozițiile O.U.G. nr.

36/2001 modificând regimul juridic al produsului apă minerală, astfel

încât nu mai există posibilitatea ca prețul să fie stabilit de

producător împreună cu beneficiarul, iar ulterior, să fie impus

avizării de către autoritatea publică competentă.

În consecință, avizul a

cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea prevederilor legale

în materie, astfel încât recursul declarat de reclamantă este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.D. SA

împotriva sentinței civile nr. 229/CA/2009 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.