ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 martie 2009, reclamanta SC E.D. SA Stei a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, Direcția generală ajutor de stat, și S.N.A.M. SA, solicitând anularea și totodată, suspendarea efectelor avizului nr. 325.647 din 26 februarie 2008 prin care s-a impus unilateral prețul unic al apei minerale naturale la sursă, contrar legislației în vigoare. Cauza a fost soluționată prin sentința nr. 229 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, față de dispozițiile legale aplicabile în materie, O.U.G.

nr. 36/2001 și H.G. nr. 669/2001, avizul emis de Ministerul Finanțelor Publice este legal, prețul avizat fiind cel maximal, până la al cărui nivel poate fi negociat între părțile semnatare ale contractelor de vânzare-cumpărare prețul de vânzare al produsului apă minerală naturală. Instanța a constatat că nu este competentă să se pronunțe în contencios administrativ asupra nivelului prețului stabilit unilateral de S.N.A.M. SA, acest aspect putând forma obiectul unei acțiuni de drept comercial. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC E.D. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a invocat greșita aplicare a prevederilor H.G. nr. 669/2001 cu privire la coeficientul, criteriile și modalitățile de ajustare a prețurilor reglementate, care se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenței.

În acest sens, societatea a arătat că prețul apei minerale trebuia determinat și ajustat pe baza situației economico-financiare a producătorului, în speță reclamanta, iar nu la solicitarea pârâtei S.N.A.M. SA care, în calitate de vânzător, furnizează apa minerală la sursă, obținută cu mijloacele și tehnologia cumpărătorului. Reclamanta a mai învederat că Ministerul Finanțelor Publice nu putea aviza un preț al produsului superior celui convenit prin contract, intervenția acestei autorități în raportul juridic dintre părțile contractante fiind contrară legii, ceea ce conduce la nulitatea actului. S-a mai arătat că ministerul a comis un abuz, acceptând propunerea unilaterală a celei de-a doua pârâte, avizul având un caracter nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor contractului de vânzare-cumpărare, potrivit cărora orice modificare a prețului putea avea loc doar prin acordul de voință al părților contractante.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect că avizul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis la cererea S.N.A.M., în temeiul O.U.G. nr. 36/2001 coroborat cu prevederile H.G. nr. 669/2001. Dispozițiile acestor acte normative nu conțin obligația ca în prealabil avizării de către Ministerul Finanțelor Publice, prețul să fie stabilit în comun de producător și beneficiar. Fiind în discuție un produs cu caracter de monopol natural, supus unui regim special, ministerul poate aviza un preț maximal la apa minerală naturală, și nu un preț unic, pe baza analizei influențelor în costuri determinate potrivit criteriilor prevăzute în H.G.

nr. 669/2001, care reglementează formula și modalitățile concrete de ajustare a prețurilor la activitățile care întră sub incidența acestui act normativ. Prin O.U.G. nr. 36/2001, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 178/2001, s-au adus limitări principiului libertății contractuale, prevăzându-se ca, în cazul bunurilor proprietate publică a căror exploatare are caracter de monopol natural, să se instituie un regim special, în sensul că prețurile și tarifele se stabilesc și se ajustează cu avizul Consiliului Concurenței (ulterior, al Ministerului Finanțelor Publice). De altfel, reclamanta, semnând contractul de vânzare-cumpărare, a acceptat eventuala majorare a prețului apei minerale naturale, la intervale corelate cu influențele din economie, potrivit clauzei stipulate expres.

Susținerea reclamantei privind nelegalitatea avizului nu are suport legal, dispozițiile O.U.G. nr. 36/2001 modificând regimul juridic al produsului apă minerală, astfel încât nu mai există posibilitatea ca prețul să fie stabilit de producător împreună cu beneficiarul, iar ulterior, să fie impus avizării de către autoritatea publică competentă. În consecință, avizul a cărui anulare s-a solicitat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în materie, astfel încât recursul declarat de reclamantă este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.D. SA împotriva sentinței civile nr. 229/CA/2009 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.