ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
S-au luat în examinare
recursurile declarate de S.C. „ED” S.A., Ștei județul Bihor și de S.C. „RD” SA,
Rieni județul Bihor împotriva încheierii din 17 iunie 2002 pronunțată de Curtea
de Apel Oradea în dosarul nr.2376/CA/2002.
La apelul nominal s-au
prezentat recurentele-reclamante S.C. „ED” S.A., Ștei și S.C. „RD” SA Rieni
reprezentate de avocat și intimatul-pârât Oficiul Concurenței prin consilierul
juridic.
Procedura completă.
Avocatul a depus la dosar
acte și a înmânat un set reprezentantei Consiliului Concurenței, care a arătat
că dorește judecarea recursului, considerând cauza în stare de judecată.
Avocatul a solicitat
admiterea recursurilor, cu referire la motivele scrise și actele depuse la
dosar.
Consilierul juridic a
solicitat respingerea celor două recursuri, ca nefondate.
C U R T E A
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată
în ședința publică de la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/2002, Curtea de Apel
Oradea a respins cererea formulată de reclamanta Societatea comercială „RD” SA
Rieni pentru suspendarea efectelor avizului nr.490/ 25.02.2002 emis de pârâtul
Oficiul Concurenței, reținând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.9
din Legea nr.29/1990, pentru că în cerere nu au fost invocate motive temeinice
de suspendare a actului atacat până la soluționarea fondului cauzei.
Aceeași instanță și pentru
aceleași considerente a respins cererea formulată de reclamanta S.C. „ED” S.A.,
Ștei în dosarul nr.2377/2002 pentru suspendarea efectelor avizului nr.490/
25.02.2002 emis de pârâtul Oficiul Concurenței.
Împotriva încheierii
pronunțate la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/ 2002 au formulat recurs
reclamantele Societatea comercială „RD” SA, Rieni și Societatea comercială „ED”
SA Ștei, solicitând casarea încheierii și pe fond, admiterea cererii de
suspendare a executării.
Recurentele au arătat că
instanța de fond s-a pronunțat greșit la termenul din 17.06.2002 și nu a
observat că se solicitase amânarea cauzei pentru angajarea unui avocat care
urma să susțină și cererea de suspendare. De asemenea, recurentele au susținut
că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990 și
a reținut că nu sunt motive temeinice pentru suspendarea actului, deși din
conținutul acțiunii rezultă motivele care justifică măsura de suspendare și
anume, încălcarea voinței părților contractante cu privire la prețul apei la
sursă și prețul de vânzare, ceea ce constituie un prejudiciu, prin scăderea
volumului vânzărilor de apă minerală naturală.
Recursurile sunt nefondate
și urmează să fie respinse pentru următoarele considerente:
În dosarul nr.2376/2002 la
17.06.2002, Curtea de Apel Oradea s-a pronunțat asupra cererii de suspendare
formulată de SC „RD” SA, iar cererea formulată cu același obiect de. S.C. „ED”
S.A. a fost soluționată la aceeași dată, dar în dosarul nr.2377/ 2002.
Dosarul nr.2377/2002 a fost
conexat la dosarul nr.2376/2002 în ședința publică de la 1.07.2002 și anterior
acestei date, cele două cereri de suspendare, deși aflate într-o strânsă
legătură, au fost judecate separat și pentru fiecare cerere, instanța de fond a
pronunțat o altă încheiere.
În atare situație, se
reține că S.C. „ED” SA nu are legitimare procesuală să formuleze recurs
împotriva încheierii pronunțate la 17.06.2002 în dosarul nr.2376/2002, neavând
calitatea de parte în acest dosar decât de la 1.07.2002, prin efectul conexării
dispusă de instanța de fond în baza art.164 Cod procedură civilă. Cum
Societatea comercială „ED” SA nu a formulat recurs și împotriva încheierii
pronunțate asupra propriei cereri de suspendare a executării, Curtea va
respinge recursul declarat împotriva încheierii date la 17.06.2002 în dosarul
nr.2376/2002.
Recursul declarat de S.C. „RD”
SA va fi de asemenea respins ca nefondat, constatându-se că instanța de fond a
judecat cererea de suspendare printr-o aplicare corectă atât a dispozițiilor
art.156 Cod procedură civilă, referitoare la dreptul de apărare, cât și a dispozițiilor
art.9 din Legea nr.29/1990, privind măsura provizorie solicitată până la
soluționarea fondului cauzei.
Conform art.156 alin.1 Cod
procedură civilă, instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsă de
apărare, temeinic motivată.
Cu cererea depusă la
14.06.2002, S.C.”RD” SA a solicitat într-adevăr amânarea judecării cauzei în
vederea angajării unui avocat, fără însă a se referi și la cererea de
suspendare.
Față de împrejurarea că,
după citarea sa, S.C. „RD” SA a depus la 6.06.21002 taxa judiciară de timbru și
timbrul judiciar datorate pentru cererea de suspendare, că prin acțiune a
solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, potrivit art.9 alin.2 din Legea
nr.29/ 1990, cererea de suspendare se soluționează de urgență, chiar și fără
citarea părților, instanța de fond s-a pronunțat corect asupra cererii la
termenul din 17.06.2002.
De asemenea, instanța de
fond a constatat judicios neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art.9 alin.1
din Legea nr.29/1990 întrucât prin cererea de suspendare nu s-au invocat
existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii unei pagube
iminente ca efect al executării actului administrativ atacat până la judecarea
fondului pricinii.
Susținerea din recurs că
motivele care justificau măsura suspendării rezultă din însuși conținutul
acțiunii, este nefondată.
Considerentele invocate în
acțiune reprezintă motive de nelegalitate a actului contestat și fac obiectul
judecății pe fondul cauzei, astfel încât nu pot fi asimilate motivelor care
justifică luarea măsurii provizorii de suspendare a executării actului
respectiv și pe care partea are obligația să le dovedească pentru admiterea
cererii sale.
Pentru considerentele
expuse și constatând că nu există motive de casare a încheierii, Curtea va
respinge recursurile declarate de S.C. „RD” SA și de S.C. „ED” SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile
declarate de Societatea comercială „ED” S.A. Ștei județul Bihor și de
Societatea comercială „RD” SA, Rieni județul Bihor împotriva încheierii din 17
iunie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 2376/ CA/2002, ca
nefondate.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 martie 2003.