ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6120/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC "R.D." S.A. și SC "E.D." S.A. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate și Societatea Națională a A.M. S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de primul pârât. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au încheiat cu Societatea Națională a A.M. S.A. contractele de vânzare-cumpărare a apei minerale naturale nr. 15933/1996 și nr. 16828/1997, iar părțile au stabilit de comun acord prețul apei minerale la sursă.

În cuprinsul acestor convenții s-a prevăzut faptul că modificarea prețului apei se poate face numai pe baza acordului de voință al părților, exprimat în scris și consemnat într-un act adițional. Reclamantele au susținut că avizul contestat este nelegal, întrucât a fost emis ca urmare a propunerii unilaterale formulate de Societatea Națională a A.M. S.A. și stabilește un preț unic și nu un preț maximal, după cum se prevede în art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 121/2003. În plus, avizul contestat nu a avut la bază acordul Guvernului cerut de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001. În întâmpinările formulate în cauză, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 480 din 25 ianuarie 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor SC "R.D." S.A.

și SC "E.D." S.A. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2001 nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării prețurilor ca urmare a negocierii dintre producători și beneficiari. În speță, ajustarea prețului s-a realizat pe baza solicitării formulate de pârâta Societatea Națională a A.M. S.A., în acord cu dispoziția normativă anterior arătată. Totodată, a fost avizat un nivel maximal al prețului de livrare, ceea ce presupune posibilitatea practicării unui preț sub această limită, în condițiile reglementărilor din domeniul concurenței. De asemenea, prin adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009, Secretariatul General al Guvernului a comunicat autorității emitente aprobarea modificării prețului apei minerale.

În fine, Curtea de Apel a arătat că modul în care pârâta Societatea Națională a A.M. S.A. a înțeles să se prevaleze de avizul contestat constituie o problemă de drept privat, ce ține de executarea contractelor. Această chestiune nu este efectul direct al avizului, întrucât acesta nu conține nicio dispoziție prin care să impună agenților economici modificarea unilaterală a contractelor aflate în derulare. Conduita pârâtei Societatea Națională a A.M. S.A., în măsura în care contravine clauzelor contractuale, poate fi sancționată pe calea dreptului comun, iar nu prin anularea avizului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele SC "R.D." S.A. și SC "E.D." S.A., care au solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii și anulării avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurentele au susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurente următoarele critici de nelegalitate: 1) Prima instanță nu a ținut seama de faptul că textul normativ anterior indicat prevede că, înainte de avizarea oricărui tip de preț, este obligatorie informarea Guvernului și acordul acestuia; Ministerul Finanțelor Publice poate aviza ulterior numai un preț maximal al produsului apă minerală la sursă pentru consum alimentar și nicidecum un preț unic.

În cauză, nu există acordul Guvernului care trebuia dat înainte de emiterea avizului aflat în discuție. Simpla indicare în cuprinsul avizului contestat a unei adrese emise de către Secretariatul General al Guvernului prin care s-ar fi comunicat autorității emitente aprobarea modificării prețului apei minerale nu valorează îndeplinirea cerinței impuse de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001. 2) Necesitatea negocierii între producători și beneficiari în scopul ajustării sau avizării prețurilor rezultă în mod implicit, din coroborarea art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2001 cu alte articole din această ordonanță. Din analiza acestui text normativ rezultă faptul că prețurile produselor și tarifele serviciilor prevăzute la art. 1 se pot ajusta pe baza cererilor de ajustare primite de la producători sau autorități de reglementare, după caz, dacă parametrul de ajustare se modifică cu cel puțin 5% față de nivelul existent la data precedentei ajustări.

În speță, cererea de ajustare depusă de intimata Societatea Națională a A.M. S.A. nu a fost făcută în condițiile impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 36/2001, întrucât aceasta nu a dovedit intervenția unor condiții obiective care să justifice formularea sa. 3) Avizul contestat a fost dat cu încălcarea prevederilor normative anterior enunțate, deoarece Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate a avizat o propunere unilaterală de preț venită din partea Societății Naționale a A.M. S.A. Așadar, societatea intimată nu a respectat obligația contractuală de a solicita beneficiarelor opinia în legătură cu modificarea prețului.

Intimata Societatea Națională a A.M. S.A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate la solicitarea Societății Naționale a A.M.

S.A. privind stabilirea prețului la "apa minerală naturală la sursă - pentru consum alimentar", la livrare, exclusiv TVA, la 30,77 RON /1000 litri. În cuprinsul avizului se precizează faptul că modificarea prețului s-a făcut în temeiul art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 36/2001, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 262/2009 privind majorarea taxelor și redevențelor miniere, care au condus la majorarea structurală a costurilor de producție. Prima critică de nelegalitate formulată de recurentă nu poate fi primită, întrucât prețul avizat în cauza de față nu este un preț unic, ci unul maximal, în limita căruia se poate manifesta concurența.

Acordul Guvernului a fost obținut anterior emiterii avizului contestat, mai precis, în ședința de Guvern din data de 2 septembrie 2009, când a fost aprobat Memorandumul cu tema "Modificarea prețului apei minerale la sursă, carbogazoasă și plată, pentru consum alimentar la nivelul de 30,77 RON /1000 litri exclusiv TVA pentru livrările din toate perimetrele de exploatare SNAM S.A." Această decizie a fost comunicată prin adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009 întocmită de Secretariatul General al Guvernului. Avizul aflat în discuție a fost emis în data de 22 septembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001. Nici cea de-a doua critică de nelegalitate nu poate fi primită, deoarece cadrul normativ indicat de recurentă nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării prețurilor ca urmare a negocierii dintre producători și beneficiari.

Cererea de ajustare depusă de intimata Societatea Națională a A.M. S.A. a fost făcută în condițiile impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 36/2001. Intervenția unor condiții obiective care să justifice formularea sa rezultă din expunerea de motive din cuprinsul Memorandumului anterior individualizat. Mai precis, este vorba despre majorarea taxelor și redevențelor miniere, în conformitate cu prevederile Legii nr. 262/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 101/2007 pentru modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr. 238/2004. Nici ultima critică de nelegalitate formulată de recurentă nu este fondată pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, O.U.G. nr. 36/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 205/2002, reglementează stabilirea și ajustarea prețurilor și tarifelor pentru produsele și serviciile care se realizează, respectiv, se prestează în țară în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special și al celor care se execută de către regiile autonome. Aceste produse și servicii sunt prevăzute în anexa ordonanței în care este nominalizată și apa minerală la sursă. Ordonanța aflată în discuție are efecte asupra contractelor de vânzare-cumpărare nr. 15933/1996 și nr. 16828/1997, întrucât prin această reglementare s-a schimbat regimul juridic al produsului ce constituie obiectul convențiilor (apa minerală naturală la sursă pentru consum alimentar).

Cu toate acestea, nu se poate susține că a avut loc o încălcare a prevederilor art. 969 C. civ., întrucât O.U.G. nr. 36/2001 produce efecte numai pentru viitor, adică din momentul intrării sale în vigoare. Avizul contestat în cauza de față a fost emis de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate în conformitate cu O.U.G. nr. 36/2001, astfel cum a fost modificată și completată, și cu necesitatea protejării interesului național în valorificarea produselor cu caracter de monopol natural și al celor supuse prin lege unui regim special. De menționat faptul că, prin H.G. nr. 669/2001 (emisă în aplicarea O.U.G. nr. 36/2001), Guvernul a legiferat formula de ajustare, criteriile și modalitățile concrete de ajustare a prețurilor la activitățile care intră sub incidența acestui act normativ.

În plus, în art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenței nr. 21/1996 se prevede că prețurile și tarifele practicate de regiile autonome, precum și cele practicate în cadrul activităților cu caracter de monopol natural sau al unor activități economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Consiliului Concurenței. Totodată, art. 1 din O.U.G. nr. 36/2001 dispune că produsele și serviciile care se prestează în cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special (...) ale căror prețuri și tarife se stabilesc și se ajustează cu avizul Consiliului Concurenței sunt prevăzute în anexa, care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

Prin O.U.G. nr. 178/2001, anexa la O.U.G. nr. 36/2001 a fost completată cu produsul "apa minerală naturală la sursă". Fiind vorba despre un bun aflat în proprietatea publică a statului și despre necesitatea protejării interesului general, prin cadrul normativ aflat în vigoare au fost aduse limitări principiului libertății contractuale.

Mai exact, modificarea prețului la produsul în discuție era permisă, deoarece, la încheierea contractelor, părțile au prevăzut o "clauză de impreviziune". Astfel, în art. 9 alin. (5) (contractul nr. 16828/1997) și, respectiv, art. 10 alin. (5) (contractul nr. 15933/1996) s-a stipulat faptul că "prețul de vânzare se va modifica la intervale corelate cu influențele din economie, cât și în cazul schimbării structurii acestuia, cumpărătorul obligându-se să plătească cantitățile contractate și suplimentare la noul preț". Prin urmare, la momentul semnării celor două contracte anterior individualizate, părțile au acceptat o eventuală majorare de preț. De menționat faptul că, sunt incidența O.U.G.

nr. 36/2001, intră toți agenții economici titulari ai actelor de dare în administrare sau concesionare, autorizate de ANRM, conform Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările ulterioare, care au obligația de a practica prețuri stabilite/ajustate cu avizul Ministerului Finanțelor Publice. Așadar, se poate aprecia că intimata Societatea Națională a A.M. S.A. nu avea obligația de a proceda la solicitarea acordului recurentelor înainte de emiterea avizului, ci doar de a le notifica noul preț și, totodată, de a le proba creșterea prețului, conform contractelor încheiate. Pentru îndeplinirea acestei obligații, în speță, s-a emis notificarea nr. 5537 din 24 septembrie 2009. În altă ordine de idei, nu poate fi vorba nici despre caracterul unilateral al avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 și nici a avizării de către Ministerul Finanțelor Publice a unei propuneri unilaterale de preț venită din partea intimatei Societatea Națională a A.M.

S.A., întrucât, în domeniul aflat în discuție, inițiativa aparține statului, prin ministerul de resort, care are competența de a face propuneri legislative. Ca atare, intervenind pe calea stabilirii prețurilor pentru categoria de produse/servicii ce aparțin domeniului public al statului supuse unui regim special, prin adoptarea O.U.G. nr. 36/2001 și O.U.G. nr. 178/2001, legiuitorul impune produsului comercializat, în baza contractului încheiat, regim obligatoriu în privința prețului, motiv pentru care, prin adoptarea avizului contestat, părțile au o obligație de conformare, independent de negocierea unor clauze contractuale cu caracter privat cu alt conținut. De altfel, în baza avizului analizat și a actelor adiționale la cele două contracte, intimata Societatea Națională a A.M.

S.A. a emis facturi care au fost achitate de către recurente. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de SC "R.D." SA Oradea și SC "E.D." SA Oradea împotriva Sentinței nr. 480 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.