ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6120/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6120/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC

"R.D." S.A. și SC "E.D." S.A. au chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat,

Practici Neloiale și Prețuri Reglementate și Societatea Națională a A.M. S.A.

solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună

anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de primul pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamantele au arătat că au încheiat cu Societatea Națională a A.M.

S.A. contractele de vânzare-cumpărare a apei minerale naturale nr. 15933/1996

și nr. 16828/1997, iar părțile au stabilit de comun acord prețul apei minerale

la sursă. În cuprinsul acestor convenții s-a prevăzut faptul că modificarea

prețului apei se poate face numai pe baza acordului de voință al părților,

exprimat în scris și consemnat într-un act adițional.

Reclamantele au

susținut că avizul contestat este nelegal, întrucât a fost emis ca urmare a

propunerii unilaterale formulate de Societatea Națională a A.M. S.A. și

stabilește un preț unic și nu un preț maximal, după cum se prevede în art. 4

alin. (1) din O.U.G. nr. 121/2003.

În plus, avizul

contestat nu a avut la bază acordul Guvernului cerut de art. 2 alin. (2) din

O.U.G. nr. 36/2001.

În întâmpinările

formulate în cauză, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 480

din 25 ianuarie 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantelor SC

"R.D." S.A. și SC "E.D." S.A.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Art. 2 alin. (1) din

O.U.G. nr. 36/2001 nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării prețurilor

ca urmare a negocierii dintre producători și beneficiari.

În speță, ajustarea

prețului s-a realizat pe baza solicitării formulate de pârâta Societatea

Națională a A.M. S.A., în acord cu dispoziția normativă anterior arătată.

Totodată, a fost

avizat un nivel maximal al prețului de livrare, ceea ce presupune posibilitatea

practicării unui preț sub această limită, în condițiile reglementărilor din

domeniul concurenței.

De asemenea, prin

adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009, Secretariatul General al

Guvernului a comunicat autorității emitente aprobarea modificării prețului apei

minerale.

În fine, Curtea de

Apel a arătat că modul în care pârâta Societatea Națională a A.M. S.A. a

înțeles să se prevaleze de avizul contestat constituie o problemă de drept

privat, ce ține de executarea contractelor. Această chestiune nu este efectul

direct al avizului, întrucât acesta nu conține nicio dispoziție prin care să

impună agenților economici modificarea unilaterală a contractelor aflate în

derulare. Conduita pârâtei Societatea Națională a A.M. S.A., în măsura în care

contravine clauzelor contractuale, poate fi sancționată pe calea dreptului

comun, iar nu prin anularea avizului.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamantele SC "R.D." S.A. și SC

"E.D." S.A., care au solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii și anulării avizului nr. 387837 din 22 septembrie 2009 emis de

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici

Neloiale și Prețuri Reglementate.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentele au susținut faptul că sentința contestată este

lipsită de temei legal, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurente următoarele

critici de nelegalitate:

1) Prima instanță nu

a ținut seama de faptul că textul normativ anterior indicat prevede că, înainte

de avizarea oricărui tip de preț, este obligatorie informarea Guvernului și

acordul acestuia; Ministerul Finanțelor Publice poate aviza ulterior numai un

preț maximal al produsului apă minerală la sursă pentru consum alimentar și

nicidecum un preț unic.

În cauză, nu există

acordul Guvernului care trebuia dat înainte de emiterea avizului aflat în

discuție.

Simpla indicare în

cuprinsul avizului contestat a unei adrese emise de către Secretariatul General

al Guvernului prin care s-ar fi comunicat autorității emitente aprobarea

modificării prețului apei minerale nu valorează îndeplinirea cerinței impuse de

art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 36/2001.

2) Necesitatea

negocierii între producători și beneficiari în scopul ajustării sau avizării

prețurilor rezultă în mod implicit, din coroborarea art. 2 alin. (1) din O.U.G.

nr. 36/2001 cu alte articole din această ordonanță.

Din analiza acestui

text normativ rezultă faptul că prețurile produselor și tarifele serviciilor

prevăzute la art. 1 se pot ajusta pe baza cererilor de ajustare primite de la

producători sau autorități de reglementare, după caz, dacă parametrul de

ajustare se modifică cu cel puțin 5% față de nivelul existent la data

precedentei ajustări.

În speță, cererea de

ajustare depusă de intimata Societatea Națională a A.M. S.A. nu a fost făcută

în condițiile impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 36/2001,

întrucât aceasta nu a dovedit intervenția unor condiții obiective care să

justifice formularea sa.

3) Avizul contestat a

fost dat cu încălcarea prevederilor normative anterior enunțate, deoarece

Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici

Neloiale și Prețuri Reglementate a avizat o propunere unilaterală de preț

venită din partea Societății Naționale a A.M. S.A.

Așadar, societatea

intimată nu a respectat obligația contractuală de a solicita beneficiarelor

opinia în legătură cu modificarea prețului.

Intimata Societatea

Națională a A.M. S.A. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Obiectul cererii

deduse judecății îl reprezintă anularea avizului nr. 387837 din 22 septembrie

2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Ajutor de

Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate la solicitarea Societății

Naționale a A.M. S.A. privind stabilirea prețului la "apa minerală

naturală la sursă - pentru consum alimentar", la livrare, exclusiv TVA, la

30,77 RON /1000 litri.

În cuprinsul avizului

se precizează faptul că modificarea prețului s-a făcut în temeiul art. 4 alin.

(1) din O.U.G. nr. 36/2001, cu modificările și completările ulterioare, ca

urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 262/2009 privind majorarea taxelor și

redevențelor miniere, care au condus la majorarea structurală a costurilor de

producție.

Prima critică de

nelegalitate formulată de recurentă nu poate fi primită, întrucât prețul avizat

în cauza de față nu este un preț unic, ci unul maximal, în limita căruia se

poate manifesta concurența.

Acordul Guvernului a

fost obținut anterior emiterii avizului contestat, mai precis, în ședința de

Guvern din data de 2 septembrie 2009, când a fost aprobat Memorandumul cu tema

"Modificarea prețului apei minerale la sursă, carbogazoasă și plată,

pentru consum alimentar la nivelul de 30,77 RON /1000 litri exclusiv TVA pentru

livrările din toate perimetrele de exploatare SNAM S.A." Această decizie a

fost comunicată prin adresa nr. 20 D/795/CZ din 21 septembrie 2009 întocmită de

Secretariatul General al Guvernului. Avizul aflat în discuție a fost emis în

data de 22 septembrie 2009, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2) din

O.U.G. nr. 36/2001.

Nici cea de-a doua

critică de nelegalitate nu poate fi primită, deoarece cadrul normativ indicat

de recurentă nu prevede posibilitatea ajustării sau avizării prețurilor ca

urmare a negocierii dintre producători și beneficiari.

Cererea de ajustare

depusă de intimata Societatea Națională a A.M. S.A. a fost făcută în condițiile

impuse de art. 2 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 36/2001. Intervenția unor

condiții obiective care să justifice formularea sa rezultă din expunerea de

motive din cuprinsul Memorandumului anterior individualizat. Mai precis, este

vorba despre majorarea taxelor și redevențelor miniere, în conformitate cu

prevederile Legii nr. 262/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 101/2007 pentru

modificarea și completarea Legii minelor nr. 85/2003 și a Legii petrolului nr.

238/2004.

Nici ultima critică

de nelegalitate formulată de recurentă nu este fondată pentru argumentele care

vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, O.U.G.

nr. 36/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 205/2002, reglementează

stabilirea și ajustarea prețurilor și tarifelor pentru produsele și serviciile

care se realizează, respectiv, se prestează în țară în cadrul activităților cu

caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special și al

celor care se execută de către regiile autonome. Aceste produse și servicii

sunt prevăzute în anexa ordonanței în care este nominalizată și apa minerală la

sursă.

Ordonanța aflată în

discuție are efecte asupra contractelor de vânzare-cumpărare nr. 15933/1996 și

nr. 16828/1997, întrucât prin această reglementare s-a schimbat regimul juridic

al produsului ce constituie obiectul convențiilor (apa minerală naturală la

sursă pentru consum alimentar).

Cu toate acestea, nu

se poate susține că a avut loc o încălcare a prevederilor art. 969 C. civ.,

întrucât O.U.G. nr. 36/2001 produce efecte numai pentru viitor, adică din

momentul intrării sale în vigoare.

Avizul contestat în

cauza de față a fost emis de către intimatul Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală de Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate

în conformitate cu O.U.G. nr. 36/2001, astfel cum a fost modificată și

completată, și cu necesitatea protejării interesului național în valorificarea

produselor cu caracter de monopol natural și al celor supuse prin lege unui

regim special.

De menționat faptul

că, prin H.G. nr. 669/2001 (emisă în aplicarea O.U.G. nr. 36/2001), Guvernul a

legiferat formula de ajustare, criteriile și modalitățile concrete de ajustare

a prețurilor la activitățile care intră sub incidența acestui act normativ.

În plus, în art. 4

alin. (1) teza a II-a din Legea concurenței nr. 21/1996 se prevede că prețurile

și tarifele practicate de regiile autonome, precum și cele practicate în cadrul

activităților cu caracter de monopol natural sau al unor activități economice

supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Consiliului

Concurenței.

Totodată, art. 1 din

O.U.G. nr. 36/2001 dispune că produsele și serviciile care se prestează în

cadrul activităților cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege

unui regim special (...) ale căror prețuri și tarife se stabilesc și se

ajustează cu avizul Consiliului Concurenței sunt prevăzute în anexa, care face

parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.

Prin O.U.G. nr.

178/2001, anexa la O.U.G. nr. 36/2001 a fost completată cu produsul "apa

minerală naturală la sursă".

Fiind vorba despre un

bun aflat în proprietatea publică a statului și despre necesitatea protejării

interesului general, prin cadrul normativ aflat în vigoare au fost aduse

limitări principiului libertății contractuale.

Mai exact,

modificarea prețului la produsul în discuție era permisă, deoarece, la încheierea

contractelor, părțile au prevăzut o "clauză de impreviziune". Astfel,

în art. 9 alin. (5) (contractul nr. 16828/1997) și, respectiv, art. 10 alin.

(5) (contractul nr. 15933/1996) s-a stipulat faptul că "prețul de vânzare

se va modifica la intervale corelate cu influențele din economie, cât și în

cazul schimbării structurii acestuia, cumpărătorul obligându-se să plătească

cantitățile contractate și suplimentare la noul preț".

Prin urmare, la

momentul semnării celor două contracte anterior individualizate, părțile au

acceptat o eventuală majorare de preț.

De menționat faptul

că, sunt incidența O.U.G. nr. 36/2001, intră toți agenții economici titulari ai

actelor de dare în administrare sau concesionare, autorizate de ANRM, conform

Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările ulterioare, care au obligația de a

practica prețuri stabilite/ajustate cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Așadar, se poate

aprecia că intimata Societatea Națională a A.M. S.A. nu avea obligația de a

proceda la solicitarea acordului recurentelor înainte de emiterea avizului, ci

doar de a le notifica noul preț și, totodată, de a le proba creșterea prețului,

conform contractelor încheiate.

Pentru îndeplinirea

acestei obligații, în speță, s-a emis notificarea nr. 5537 din 24 septembrie

2009.

În altă ordine de

idei, nu poate fi vorba nici despre caracterul unilateral al avizului nr.

387837 din 22 septembrie 2009 și nici a avizării de către Ministerul Finanțelor

Publice a unei propuneri unilaterale de preț venită din partea intimatei Societatea

Națională a A.M. S.A., întrucât, în domeniul aflat în discuție, inițiativa

aparține statului, prin ministerul de resort, care are competența de a face

propuneri legislative.

Ca atare, intervenind

pe calea stabilirii prețurilor pentru categoria de produse/servicii ce aparțin

domeniului public al statului supuse unui regim special, prin adoptarea O.U.G.

nr. 36/2001 și O.U.G. nr. 178/2001, legiuitorul impune produsului

comercializat, în baza contractului încheiat, regim obligatoriu în privința

prețului, motiv pentru care, prin adoptarea avizului contestat, părțile au o

obligație de conformare, independent de negocierea unor clauze contractuale cu

caracter privat cu alt conținut.

De altfel, în baza

avizului analizat și a actelor adiționale la cele două contracte, intimata

Societatea Națională a A.M. S.A. a emis facturi care au fost achitate de către

recurente.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de SC "R.D." SA Oradea și SC "E.D." SA Oradea

împotriva Sentinței nr. 480 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.