ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2003, SC R.G. SA Borsec a formulat recurs împotriva sentinței nr. 946 din 16 octombrie 2002, pronunțată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că a participat la cele 3 ședințe ale O.P.A. din 13 august 1997, 16 iunie 1999 și 27 iulie 1999. Astfel, se susține că în mod greșit recurenta, succesoarea SC R.A.

SA (care a semnat nota de negociere din 13 august 1997) a fost amendată, întrucât societatea a fost cumpărată de la statul român, reprezentat de F.P.S., în anul 1999; din ea ar fi preluat numai activul și pasivul societății, din punct de vedere contabil, așa cum a fost el evidențiat la momentul preluării și nu răspunderea vechilor acționari și administratori. Cât privește nota de negociere din 16 iunie 1999, în mod greșit instanța de fond a reținut că O.C. a participat la această adunare, în calitate de reprezentat al SC R.G. SA Borsec, întrucât înainte de a se ajunge la pct. 5 al ordinii de zi, privind majorarea prețului apei minerale, care, de altfel, nu s-a acceptat, s-a discutat pct. 3, care privea alegerea Consiliului de Conducere al O.P.A., iar O.C.

a fost ales în organele de conducere ale O.P.A., deci el în această calitate, a participat la întrunire. Deci, se susține că SC R.G. SA Borsec nu a participat la Adunarea Generală O.P.A. din 16 iunie 1999. Cât privește adunarea generală O.P.A. din 27 iulie 1999, în mod greșit instanța de fond a apreciat că recurenta a participat la adunarea generală, lista de prezență nefiind semnată de recurentă. A mai susținut recurenta că notele de negociere pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii, nu creează posibilitatea societăților de îmbuteliere, de a-și consolida poziția într-o etapă ulterioară pe piață, având efecte negative asupra consumatorilor, ci din contră creează premisele unei concurențe loiale.

La 24 martie 2003, Consiliul Concurenței a depus la dosar o întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului declarat de SC R.G. SA Borsec și menținerea ca legală și temeinică, a sentinței civile nr. 946/2002, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 946 din 16 octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC R.G. SA Borsec, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței.

De precizat că prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2001, recurenta-reclamantă a chemat în judecată Consiliul Concurenței, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 575 din 28 decembrie 2002, în ce o privește pe reclamantă și care a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin stabilirea unui preț unic de cumpărare al apei minerale extrase de S.N.A.M. Faptele de încălcare a Legii concurenței au constat în semnarea notei de negociere din 13 iulie 1997, prin care s-a fixat prețul unic la apa minerală extrasă și prin participarea la ședințele O.P.A., prin care s-a decis negocierea unui preț unic pentru apa minerală extrasă. Inițial, prin sentința nr. 541 din 30 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, s-a admis acțiunea, s-a anulat parțial decizia nr. 575 din 28 decembrie 2002, a Consiliului Concurenței, respectiv partea referitoare la SC R.G.

SA, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 642 din 20 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de Consiliul Concurenței, a casat sentința nr. 541/2001, a Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru clarificarea tuturor susținerilor privind practicile anticoncurențiale. Este de observat că prin decizia Curții Supreme de Justiție s-a stabilit expres că „potrivit actelor depuse, reclamanta a participat la Adunarea Generală a O.P.A. din 16 iunie 1999, a semnat tabelul de prezență la poziția SC R.A. SA Borsec, iar participanții au hotărât în unanimitate să nu accepte majorarea prețului”.

Deci, sub acest aspect orice reluare a discuțiilor, apărărilor de către reclamantă, este nerelevantă, cu atât mai mult, cu cât instanța supremă a și conchis că în privința notei de negociere din 24 iunie 1999, instanța de fond trebuie să clarifice poziția adoptată de reclamantă în privința renunțării la practica anticoncurențială. Instanța de fond a stabilit că la ședința Adunării Generale din 16 iunie 1999, reclamanta a participat, cum a reținut și Curtea Supremă de Justiție, semnând lista de prezență. S-a mai reținut că potrivit actelor din dosar, completarea Consiliului de Conducere al O.P.A. a fost pct. 10 din ordinea de zi, deci O.C. a participat la ședință, ca reprezentant al societății comerciale recurente.

În această ședință, adunarea generală a considerat în unanimitate că nu e justificată solicitarea S.N.A.M., succesoarea prin reorganizare a R.A. A.M. și deci, nu se acceptă o majorare a prețului. S-a concluzionat de instanță că această decizie de a refuza majorarea de preț propusă de S.N.A.M., reprezintă o înțelegere pe orizontală, având ca obiect stabilirea unui preț unic. În acest mod, recurenta-reclamantă se face vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996. Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 575/2000, a Plenului Consiliului Concurenței, a fost sancționată recurenta-reclamantă și S.N.A.M. (între alții), pentru că au semnat nota de negociere din data de 13 august 1997, prin care a fost fixat prețul unic la apa minerală extrasă.

S-a precizat că așa cum S.N.A.M., care a preluat drepturile și obligațiile R.A. M.I., reclamanta SC R.G. SA Borsec a fost sancționată în calitate de succesoare a SC R.A. SA, în baza principiului continuității economico-funcționale. În privința notei de negociere din 13 august 1997, reclamanta urmează a răspunde, întrucât a semnat această notă, încheindu-se un nou acord pe verticală între agenții economici îmbuteliatori semnatari și R.A. M.I., având ca obiect fixarea unui preț unic la apa minerală extrasă. Piața relevantă a producției a fost determinată ca fiind piața comercializării pentru îmbutelierea apei minerale extrase. Deci, a precizat instanța de fond nu are relevanță ca pe piața comercializării apei minerale îmbuteliate către consumatorii individuali, prețul apei minerale comercializate să fie influențat.

S-a făcut, de asemenea, mențiunea că semnarea notei de negociere din 14 iunie 1999, de către recurenta-reclamantă, cu obiecțiuni și apoi autosuspendarea din O.P.A., sunt circumstanțe pentru reducerea cuantumului amenzii, dar nu au importanță în aprecierea vinovăției pentru faptele sus-citate. Analizându-se actele cauzei, în raport și cu motivele de recurs formulate, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică. SC R.G. SA Borsec a fost sancționată pentru acordul exprimat în cadrul Adunării Generale a O.P.A. din 16 iunie 1999, în care era de acord cu menținerea unui preț unic de 27 lei/litru, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia acestei ședințe, unde se menționează că: „adunarea generală consideră în unanimitate că solicitarea S.N.A.M., de majorare a prețului de livrare a apei minerale, nu se justifică și în consecință, nu se acceptă o creștere a prețului, peste cel actual de 27 lei/litru”.

De precizat că Regulamentul pentru aplicarea art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, privind practicile anticoncurențiale (M. Of. nr. 116/9.06.1997), la art. 1 se prevede expres că aceste practici anticoncurențiale care privesc prețuri, tarife, acorduri de partajare a pieței sau participarea cu oferte trucate la licitații sau alte forme de concurs de oferte, descoperite și dovedite, sunt interzise automat și sancționate conform prevederilor acestei legi. În privința susținerii recurentei că SC R.G. SA Borsec nu răspunde pentru înțelegerea semnată de SC R.A. SA, această apărare a fost prezentată și instanței de fond, care a respins-o în mod corect. SC R.G. SA Borsec răspunde în calitate de succesoare a SC R.A.

SA, menținându-se continuitatea economico-funcțională a agentului economic. Persoana juridică dobânditoare – recurenta, a preluat o universalitate de bunuri și răspunde pentru toate obligațiile preluate. Cât privește faptul că recurenta a semnat o altă notă de negociere la 24 iunie 1999, cu obiecțiuni, că nu a participat la ședința O.P.A. din data de 27 iulie 1999, prin care președintele O.P.A. a fost mandatat să negocieze prețul unic la apa minerală extrasă de S.N.A.M. și că s-a autosuspendat din O.P.A., la 9 decembrie 1999, nu are relevanță în calificarea faptei, ca fiind o practică anticoncurențială interzisă de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 (votul dat de SC „R.G.” SA Borsec în cadrul ședinței O.P.A.

din 15 iunie 1999). Este de reținut dependența societăților de îmbuteliere față de S.N.A.M., în obținerea materiei prime, respectiv a apei minerale extrase, dar și faptul că S.N.A.M. nu dispunea de soluții alternative în alegerea clienților. S.N.A.M. avea și licențe de exploatare exclusivă de la A.N.R.M. Ca atare, refuzul de a accepta o majorare a prețului apei minerale extrase de la 27 lei/litru, la 35 lei/litru, reprezintă o modalitate de fixare concertată a prețurilor de cumpărare. Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.G. SA Borsec, împotriva sentinței civile nr. 946 din 16 octombrie 2002, a Curții de Apel București, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2003.