ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2003

HOTĂRÂRE
24.10.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3453/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6

ianuarie 2003, SC R.G. SA Borsec a formulat recurs împotriva sentinței nr. 946

din 16 octombrie 2002, pronunțată la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat,

recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că a

participat la cele 3 ședințe ale O.P.A. din 13 august 1997, 16 iunie 1999 și 27

iulie 1999.

Astfel, se susține că în mod greșit

recurenta, succesoarea SC R.A. SA (care a semnat nota de negociere din 13

august 1997) a fost amendată, întrucât societatea a fost cumpărată de la statul

român, reprezentat de F.P.S., în anul 1999; din ea ar fi preluat numai activul

și pasivul societății, din punct de vedere contabil, așa cum a fost el

evidențiat la momentul preluării și nu răspunderea vechilor acționari și

administratori.

Cât privește nota de negociere din

16 iunie 1999, în mod greșit instanța de fond a reținut că O.C. a participat la

această adunare, în calitate de reprezentat al SC R.G. SA Borsec, întrucât

înainte de a se ajunge la pct. 5 al ordinii de zi, privind majorarea prețului

apei minerale, care, de altfel, nu s-a acceptat, s-a discutat pct. 3, care

privea alegerea Consiliului de Conducere al O.P.A., iar O.C. a fost ales în

organele de conducere ale O.P.A., deci el în această calitate, a participat la

întrunire. Deci, se susține că SC R.G. SA Borsec nu a participat la Adunarea

Generală O.P.A. din 16 iunie 1999.

Cât privește adunarea generală

O.P.A. din 27 iulie 1999, în mod greșit instanța de fond a apreciat că

recurenta a participat la adunarea generală, lista de prezență nefiind semnată

de recurentă.

A mai susținut recurenta că notele

de negociere pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii, nu creează

posibilitatea societăților de îmbuteliere, de a-și consolida poziția într-o

etapă ulterioară pe piață, având efecte negative asupra consumatorilor, ci din

contră creează premisele unei concurențe loiale.

La 24 martie 2003, Consiliul Concurenței

a depus la dosar o întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursului

declarat de SC R.G. SA Borsec și menținerea ca legală și temeinică, a sentinței

civile nr. 946/2002, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Din actele cauzei, Curtea Supremă de

Justiție, secția de contencios administrativ, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 946 din 16

octombrie 2002, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC R.G. SA Borsec, în

contradictoriu cu Consiliul Concurenței.

De precizat că prin acțiunea

înregistrată la 1 februarie 2001, recurenta-reclamantă a chemat în judecată

Consiliul Concurenței, solicitând anularea parțială a deciziei nr. 575 din 28

decembrie 2002, în ce o privește pe reclamantă și care a fost sancționată

pentru încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996,

prin stabilirea unui preț unic de cumpărare al apei minerale extrase de

S.N.A.M. Faptele de încălcare a Legii concurenței au constat în semnarea notei

de negociere din 13 iulie 1997, prin care s-a fixat prețul unic la apa minerală

extrasă și prin participarea la ședințele O.P.A., prin care s-a decis

negocierea unui preț unic pentru apa minerală extrasă.

Inițial, prin sentința nr. 541 din

30 aprilie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, s-a admis acțiunea, s-a anulat parțial decizia nr. 575 din 28

decembrie 2002, a Consiliului Concurenței, respectiv partea referitoare la SC

R.G. SA, luându-se act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 642 din 20

februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de

Consiliul Concurenței, a casat sentința nr. 541/2001, a Curții de Apel București

și a trimis cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru clarificarea

tuturor susținerilor privind practicile anticoncurențiale.

Este de observat că prin decizia

Curții Supreme de Justiție s-a stabilit expres că „potrivit actelor depuse,

reclamanta a participat la Adunarea Generală a O.P.A. din 16 iunie 1999, a

semnat tabelul de prezență la poziția SC R.A. SA Borsec, iar participanții au

hotărât în unanimitate să nu accepte majorarea prețului”.

Deci, sub acest aspect orice reluare a discuțiilor,

apărărilor de către reclamantă, este nerelevantă, cu atât mai mult, cu cât

instanța supremă a și conchis că în privința notei de negociere din 24 iunie

1999, instanța de fond trebuie să clarifice poziția adoptată de reclamantă în

privința renunțării la practica anticoncurențială.

Instanța de fond a stabilit că la

ședința Adunării Generale din 16 iunie 1999, reclamanta a participat, cum a

reținut și Curtea Supremă de Justiție, semnând lista de prezență.

S-a mai reținut că potrivit actelor

din dosar, completarea Consiliului de Conducere al O.P.A. a fost pct. 10 din

ordinea de zi, deci O.C. a participat la ședință, ca reprezentant al societății

comerciale recurente. În această ședință, adunarea generală a considerat în

unanimitate că nu e justificată solicitarea S.N.A.M., succesoarea prin

reorganizare a R.A. A.M. și deci, nu se acceptă o majorare a prețului.

S-a concluzionat de instanță că

această decizie de a refuza majorarea de preț propusă de S.N.A.M., reprezintă o

înțelegere pe orizontală, având ca obiect stabilirea unui preț unic.

În acest mod, recurenta-reclamantă

se face vinovată de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996.

Instanța de fond a reținut că prin

decizia nr. 575/2000, a Plenului Consiliului Concurenței, a fost sancționată

recurenta-reclamantă și S.N.A.M. (între alții), pentru că au semnat nota de

negociere din data de 13 august 1997, prin care a fost fixat prețul unic la apa

minerală extrasă.

S-a precizat că așa cum S.N.A.M.,

care a preluat drepturile și obligațiile R.A. M.I., reclamanta SC R.G. SA

Borsec a fost sancționată în calitate de succesoare a SC R.A. SA, în baza

principiului continuității economico-funcționale.

În privința notei de negociere din

13 august 1997, reclamanta urmează a răspunde, întrucât a semnat această notă,

încheindu-se un nou acord pe verticală între agenții economici îmbuteliatori

semnatari și R.A. M.I., având ca obiect fixarea unui preț unic la apa minerală

extrasă.

Piața relevantă a producției a fost

determinată ca fiind piața comercializării pentru îmbutelierea apei minerale

extrase.

Deci, a precizat instanța de fond nu

are relevanță ca pe piața comercializării apei minerale îmbuteliate către

consumatorii individuali, prețul apei minerale comercializate să fie

influențat.

S-a făcut, de asemenea, mențiunea că

semnarea notei de negociere din 14 iunie 1999, de către recurenta-reclamantă,

cu obiecțiuni și apoi autosuspendarea din O.P.A., sunt circumstanțe pentru

reducerea cuantumului amenzii, dar nu au importanță în aprecierea vinovăției

pentru faptele sus-citate.

Analizându-se actele cauzei, în

raport și cu motivele de recurs formulate, se constată că hotărârea atacată

este legală și temeinică.

SC R.G. SA Borsec a fost sancționată

pentru acordul exprimat în cadrul Adunării Generale a O.P.A. din 16 iunie 1999,

în care era de acord cu menținerea unui preț unic de 27 lei/litru, așa cum

rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia acestei ședințe, unde se

menționează că: „adunarea generală consideră în unanimitate că solicitarea

S.N.A.M., de majorare a prețului de livrare a apei minerale, nu se justifică și

în consecință, nu se acceptă o creștere a prețului, peste cel actual de 27

lei/litru”.

De precizat că Regulamentul pentru

aplicarea art. 5 și 6 din Legea concurenței nr. 21/1996, privind practicile

anticoncurențiale (M. Of. nr. 116/9.06.1997), la art. 1 se prevede expres că

aceste practici anticoncurențiale care privesc prețuri, tarife, acorduri de

partajare a pieței sau participarea cu oferte trucate la licitații sau alte

forme de concurs de oferte, descoperite și dovedite, sunt interzise automat și

sancționate conform prevederilor acestei legi.

În privința susținerii recurentei că

SC R.G. SA Borsec nu răspunde pentru înțelegerea semnată de SC R.A. SA, această

apărare a fost prezentată și instanței de fond, care a respins-o în mod corect.

SC R.G. SA Borsec răspunde în

calitate de succesoare a SC R.A. SA, menținându-se continuitatea

economico-funcțională a agentului economic. Persoana juridică dobânditoare –

recurenta, a preluat o universalitate de bunuri și răspunde pentru toate

obligațiile preluate.

Cât privește faptul că recurenta a

semnat o altă notă de negociere la 24 iunie 1999, cu obiecțiuni, că nu a

participat la ședința O.P.A. din data de 27 iulie 1999, prin care președintele

O.P.A. a fost mandatat să negocieze prețul unic la apa minerală extrasă de

S.N.A.M. și că s-a autosuspendat din O.P.A., la 9 decembrie 1999, nu are

relevanță în calificarea faptei, ca fiind o practică anticoncurențială

interzisă de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 (votul dat de SC

„R.G.” SA Borsec în cadrul ședinței O.P.A. din 15 iunie 1999).

Este de reținut dependența

societăților de îmbuteliere față de S.N.A.M., în obținerea materiei prime,

respectiv a apei minerale extrase, dar și faptul că S.N.A.M. nu dispunea de

soluții alternative în alegerea clienților. S.N.A.M. avea și licențe de

exploatare exclusivă de la A.N.R.M. Ca atare, refuzul de a accepta o majorare a

prețului apei minerale extrase de la 27 lei/litru, la 35 lei/litru, reprezintă

o modalitate de fixare concertată a prețurilor de cumpărare.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins.

Respinge recursul declarat de SC

R.G. SA Borsec, împotriva sentinței civile nr. 946 din 16 octombrie 2002, a

Curții de Apel București, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 octombrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-24
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 347/2003
instanța de apel nu a analizat modul în care s-a convocat A.G.A., atât la 15 iulie 1998, cât și la data de 15 martie 1999, a casat decizia curții de apel cu trimitere spre rejudecare. În rejudecare, instanța de apel, prin decizia civilă nr.
ÎCCJ 2005-03-08
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1586/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 iunie 2003 sub nr. 3523/2004/C, la Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta A.P.A.P
ÎCCJ 2013-10-02
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2997/2013
ității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, în anul 1998, R.A.M. s-a aflat în proces de privatizare, SC C. SA, București devenind acționar majoritar al societății, cu un procent de 78,004%, iar F.P.S. (A.P.A.P.S. de
ÎCCJ 2003-04-10
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2197/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1029/ C din 23 septembrie 1999, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis acțiunea în anulare formulată de reclamantul D.P. împot
ÎCCJ 2005-06-07
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3599/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 martie 2004, reclamanta S.I.F. T. SA a solicitat anularea deciziei nr. 52/2004 a Consiliului Concurenței, prin care a
Sursă