ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3415/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006 reclamanta SC M.O. SRL cu

sediul în orașul Borsec a solicitat obligarea pârâtei SC R.G. SA cu sediul în

Borsec la plata de daune - interese moratorii în sumă de 1.500.000 lei și în

continuare în sumă de 46.000 lei lunar reprezentând profitul nerealizat prin

neexecutarea obligațiilor contractuale, să oprească imediat orice activitate de

exploatare, producție, îmbuteliere comercializare a apei minerale plate din

sursă și să nu desfășoare alte activități decât în condițiile contractului de

asociere.

Pârâta SC R.G. SA a formulat cerere

reconvențională și a chemat în judecată și pe pârâta SC R.H. SA fostă SC C. SA și

a solicitat respingerea acțiunii principale, să se constate nulitatea absolută

a contractului de asociere în participațiune din 30 octombrie 1998 încheiat

între aceasta reclamanta - pârâtă 1 și pârâta 2.

În subsidiar, a cerut să se dispună

rezoluțiunea acestui contract pe data încheierii lui 30 octombrie 1998 și

obligarea reclamantei - pârâte 1 și a pârâtei 2, în caz de opunere la plata

tuturor cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenționale.

Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 1726

din 26 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei, a admis cererile

reconvenționale formulate de pârâte și a constatat nulitatea absolută a

contractului de asociere în participațiune din 30 octombrie 1998 încheiat între

reclamantă și pârâte, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia nr. 96/A din 17 decembrie 2007 a

Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC M.O. SRL Borsec împotriva

sentinței instanței de fond și aceasta a fost obligată la cheltuieli de

judecată către cele două pârâte.

S-a reținut în considerentele hotărârii că

prin contractul de asociere în participațiune încheiat la 30 octombrie 1998

părțile au convenit crearea unei asociații pentru pregătirea îmbutelierii apei

minerale naturală plată din sursa situată în Borsec, urmând ca asociația să obțină

statutul legal de apă minerală naturală plată și apoi să se transforme în

societate comercială în care reclamanta să asigure sursa de apă, iar pârâtele echipamentele,

amplasamentul infrastructura și utilitățile.

În raport de obiectul convenției actul normativ

care reglementează activitatea privind resursele miniere este Legea nr. 61/1998

conform căreia [art. 2 alin. (1)] concesiunea oricărei resurse minerale este

acordată potrivit art. 3 pct. 2 de autoritate competentă (A.N.R.M.) în baza

unei licențe. Deci se impunea existența acestei licențe pentru una din părțile

membre ale asociației.

S-a stabilit că dispoziția cuprinsă în capitolul

II art. 2.2 din contract conform căreia „asociația va trebui să obțină pentru sursa

din Borsec statutul legal de apă minerală naturală plată”, contravine

prevederilor din actul normativ menționat.

Față de obiectul contractului care este

contrar legii, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a acestuia,

fiind încheiat contrar dispozițiilor art. 948 C. civ.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC M.O.

SRL Borsec a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și a solicitat în principal admiterea, casarea ambelor hotărâri și

trimiterea spre rejudecare la prima instanță în vederea cercetării fondului.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea

recursului modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe cale

de consecință admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale, cu

cheltuieli de judecată.

Recurenta a susținut că instanța de apel fără

a examina celelalte motive, a reținut un singur aspect respectiv existența unei

cauze ilicite la semnarea contractului de asociere în participațiune, deși niciuna

din părți nu a invocat această împrejurare. Că instanța a făcut o aplicare și

interpretare greșită a clauzelor contractului atunci când a stabilit că licența

de exploatare a apelor minerale nu poate fi acordată unei asocieri în

participațiune ci numai unei persoane juridice care întrunește condițiile

legale și a considerat că licența trebuia acordată la momentul semnării

contractului și doar pentru 3 ani și nu pe o durată nelimitată în timp.

S-a invocat că ambele instanțe au confundat

cererea de obținere a licenței de exploatare cu cererea de obținere a

statutului de apă minerală naturală plată și că pentru aceasta din urmă legea

nu prevedea ca unul din membrii asocierii să dețină licența de exploatare

anterior semnării contractului.

Recurenta susține că instanța de fond numai

dintr-o eroare a admis excepția nulității absolute a contractului de asociere

în participațiune întemeiată pe dispozițiile art. 10.8 din contract și pe

prevederile art. 969 C. civ. și art. 251 – art. 256 C. com., deoarece nu

rezultă din nicio normă legală sau contractuală că nesemnarea contractului pe

fiecare pagină ar atrage nulitatea acestuia.

A arătat recurenta că instanța de fond a

admis excepția fără a mai cerceta fondul cauzei, dar prin admiterea cererilor

reconvenționale care conțineau apărări de fond s-a pronunțat implicit asupra

fondului cauzei, fără însă a-l cerceta.

Prin întâmpinare intimata SC R.G. SA Borsec (fostă

SC R.H. SA București) a solicitat respingerea recursului întrucât ambele

instanțe au reținut în mod corect nulitatea absolută a contractului de asociere

în participațiune din 28 octombrie 1998 deoarece sursa de apă potabilă aflată

pe domeniul public al orașului Borsec și concesionată recurentei până la 12

iunie 2005 este supusă reglementărilor Legii nr. 107/1996 și pe ea nu se poate obține

statutul de apă minerală plată reglementat de dispozițiile Legii nr. 61/1998 a

minelor, în vigoare la acea dată.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Critica recurentei că instanța de fond s-a

pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut nu poate fi reținută pe de o parte pentru că

a fost invocată pentru prima dată la instanța de recurs, iar pe de altă parte

pentru că la data de 30 octombrie 1998, când s-a încheiat contractul de

asociere în participațiune părțile au încălcat dispozițiile imperative ale Legii

nr. 61/1998 și Legii nr. 107/1996.

Susținerile recurentei întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. privind interpretarea greșită a

clauzelor contractului și aplicare greșită a legii vor fi înlăturate pentru

următoarele considerente:

La data de 30 octombrie 1998 între recurentă

și intimate s-a încheiat contractul de asociere în participațiune având ca

obiect așa cum l-au definit la art. II pct. 2.1 crearea unei asociații pentru

pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa din localitatea

Borsec, în butelii PET, iar la pct. 2.2 s-a prevăzut că pentru îndeplinirea

obiectului de activitate Asociația va trebui să obțină statutul legal de „apă

minerală naturală plată”.

În mod corect instanța de apel a reținut că această

clauză contractuală stipulată de părți încalcă dispozițiile imperative ale Legii

minelor nr. 61/1998.

Trebuie menționat că apele minerale

carbogazoase și plate fac parte din domeniul public al statului (lista anexă nr.

1 la Legea nr. 213/1998), iar activitatea lor este supusă reglementărilor

cuprinse în Legea nr. 61/1998 a minelor.

Astfel, potrivit art. 3 pct. 1, 2 și 3 din

Legea nr. 61/1998, activitatea minieră poate fi desfășurată numai de instituții

specializate și autorizate de autoritatea competentă - A.N.R.M. - să efectueze

activități miniere în baza unei licențe.

Așa fiind, activitatea minieră poate fi

desfășurată numai de persoane juridice specializate în desfășurarea acestei

activități și nu de asociații în participațiune.

În altă ordine de idei, recurenta SC M.O. SRL

Borsec a avut inițial în baza contractului de concesiune din 12 iunie 1995 un

drept de folosință pe o durată de 10 ani asupra sursei de apă potabilă Borsec,

iar contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la 10 decembrie 1998,

deci ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune din 28 octombrie

1998.

Mai mult, acest ultim contract a fost

reziliat de părți la 31 decembrie 2002 iar în prezent Uzina de apă Borsec este

concesionată în baza contractului din 29 august 2005 încheiat între Consiliul

Local al Orașului Borsec și SC R.P. SA Borsec pe o durată de 20 ani.

Pe de altă parte, clauza stipulată de părți

la art. 31 din contract privind încheierea asocierii pe o durată de timp

nelimitată, este contrară dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 61/1998

care prevădcă licența de exploatare se acordă pentru o durată de maxim 5 ani,

cu posibilitatea prelungirii încă 3 ani.

Susținerea recurentei că ambele instanțe au

făcut o confuzie între cererea de obținere a licenței de exploatare și cererea

de obținere a statutului de apă minerală naturală plată, nu poate fi reținută.

Astfel, în raport de obiectul contractului

stabilit de părți la art. II care se circumscrie activității din domeniul

resurselor minerale reglementată de Legea nr. 61/1998, respectiv crearea unei

asociații pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa

din localitatea Borsec, instanța de apel a stabilit în mod corect că asociația

nu era specializată și atestată în desfășurarea de activități miniere, iar

scopul asociației respectiv obținerea de către aceasta a statutului de „apă

minerală naturală plată” este contrar prevederilor art. 3 pct. 2, 3 și 8 din

actul normativ menționat.

Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de fond dintr-o eroare a

admis excepția nulității absolute a contractului de asociere în participațiune

față de dispozițiile art. 10.8 din contract deși nu rezultă din cuprinsul

acestora că nesemnarea contractului pe fiecare pagină atrage nulitatea

acestuia, va fi înlăturată întrucât nu are temei.

Potrivit art. 10.8 din contractul de asociere

la 30 octombrie 1998, contractul intră în vigoare la data semnării lui în șase

exemplare, cu putere juridică egală câte două pentru fiecare parte, semnate și

ștampilate de părți pe fiecare pagină.

În raport de aceste prevederi contractuale în

mod corect ambele instanțe au constatat nulitatea contractului întrucât nu a

fost respectată voința părților privind semnarea și ștampilarea acestuia pe fiecare

pagină așa cum părțile au stipulat de comun acord în convenția lor.

Afirmația recurentei că intimatele nu au

invocat lipsa consimțământului la încheierea contractului sub aspectul semnării

și ștampilării acestuia pe fiecare pagină, este contrazisă de mențiunile

cuprinse în încheierea de ședință de la 12 aprilie 2007.

Trebuie menționat că instanța de apel a

reținut în principal că obiectul contractului este contrar legii respectiv

dispozițiile art. 948 pct. 4 și art. 950 pct. 4 C. civ. coroborate cu art. 3 pct.

1 din Legea nr. 61/1998 și aceasta atrage nulitatea absolută a contractului

ceea ce face inutilă examinarea celorlalte motive de nulitate analizate de

instanța de fond.

Pentru toate considerentele reținute urmează

ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat

recursul declarat de reclamantă.

Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

recurenta - reclamantă va fi obligată la 10.000 lei cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu de avocat stabilită prin apreciere în raport de valoarea

pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

M.O. SRL Borsec împotriva deciziei nr. 96/A din 17 decembrie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei

de 10.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC R.G. SA Borsec,

prin apreciere.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.