ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3415/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 iunie 2006 reclamanta SC M.O. SRL cu sediul în orașul Borsec a solicitat obligarea pârâtei SC R.G. SA cu sediul în Borsec la plata de daune - interese moratorii în sumă de 1.500.000 lei și în continuare în sumă de 46.000 lei lunar reprezentând profitul nerealizat prin neexecutarea obligațiilor contractuale, să oprească imediat orice activitate de exploatare, producție, îmbuteliere comercializare a apei minerale plate din sursă și să nu desfășoare alte activități decât în condițiile contractului de asociere. Pârâta SC R.G. SA a formulat cerere reconvențională și a chemat în judecată și pe pârâta SC R.H.

SA fostă SC C. SA și a solicitat respingerea acțiunii principale, să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din 30 octombrie 1998 încheiat între aceasta reclamanta - pârâtă 1 și pârâta 2. În subsidiar, a cerut să se dispună rezoluțiunea acestui contract pe data încheierii lui 30 octombrie 1998 și obligarea reclamantei - pârâte 1 și a pârâtei 2, în caz de opunere la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente cererii reconvenționale. Tribunalul Harghita prin sentința civilă nr. 1726 din 26 aprilie 2007 a respins acțiunea reclamantei, a admis cererile reconvenționale formulate de pârâte și a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din 30 octombrie 1998 încheiat între reclamantă și pârâte, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 96/A din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul declarat de reclamanta SC M.O. SRL Borsec împotriva sentinței instanței de fond și aceasta a fost obligată la cheltuieli de judecată către cele două pârâte. S-a reținut în considerentele hotărârii că prin contractul de asociere în participațiune încheiat la 30 octombrie 1998 părțile au convenit crearea unei asociații pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa situată în Borsec, urmând ca asociația să obțină statutul legal de apă minerală naturală plată și apoi să se transforme în societate comercială în care reclamanta să asigure sursa de apă, iar pârâtele echipamentele, amplasamentul infrastructura și utilitățile.

În raport de obiectul convenției actul normativ care reglementează activitatea privind resursele miniere este Legea nr. 61/1998 conform căreia [art. 2 alin. (1)] concesiunea oricărei resurse minerale este acordată potrivit art. 3 pct. 2 de autoritate competentă (A.N.R.M.) în baza unei licențe. Deci se impunea existența acestei licențe pentru una din părțile membre ale asociației. S-a stabilit că dispoziția cuprinsă în capitolul II art. 2.2 din contract conform căreia „asociația va trebui să obțină pentru sursa din Borsec statutul legal de apă minerală naturală plată”, contravine prevederilor din actul normativ menționat. Față de obiectul contractului care este contrar legii, sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a acestuia, fiind încheiat contrar dispozițiilor art. 948 C. civ.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC M.O. SRL Borsec a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat în principal admiterea, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare la prima instanță în vederea cercetării fondului. În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată. Recurenta a susținut că instanța de apel fără a examina celelalte motive, a reținut un singur aspect respectiv existența unei cauze ilicite la semnarea contractului de asociere în participațiune, deși niciuna din părți nu a invocat această împrejurare.

Că instanța a făcut o aplicare și interpretare greșită a clauzelor contractului atunci când a stabilit că licența de exploatare a apelor minerale nu poate fi acordată unei asocieri în participațiune ci numai unei persoane juridice care întrunește condițiile legale și a considerat că licența trebuia acordată la momentul semnării contractului și doar pentru 3 ani și nu pe o durată nelimitată în timp. S-a invocat că ambele instanțe au confundat cererea de obținere a licenței de exploatare cu cererea de obținere a statutului de apă minerală naturală plată și că pentru aceasta din urmă legea nu prevedea ca unul din membrii asocierii să dețină licența de exploatare anterior semnării contractului. Recurenta susține că instanța de fond numai dintr-o eroare a admis excepția nulității absolute a contractului de asociere în participațiune întemeiată pe dispozițiile art. 10.8 din contract și pe prevederile art. 969 C. civ.

și art. 251 – art. 256 C. com., deoarece nu rezultă din nicio normă legală sau contractuală că nesemnarea contractului pe fiecare pagină ar atrage nulitatea acestuia. A arătat recurenta că instanța de fond a admis excepția fără a mai cerceta fondul cauzei, dar prin admiterea cererilor reconvenționale care conțineau apărări de fond s-a pronunțat implicit asupra fondului cauzei, fără însă a-l cerceta. Prin întâmpinare intimata SC R.G. SA Borsec (fostă SC R.H. SA București) a solicitat respingerea recursului întrucât ambele instanțe au reținut în mod corect nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune din 28 octombrie 1998 deoarece sursa de apă potabilă aflată pe domeniul public al orașului Borsec și concesionată recurentei până la 12 iunie 2005 este supusă reglementărilor Legii nr. 107/1996 și pe ea nu se poate obține statutul de apă minerală plată reglementat de dispozițiile Legii nr. 61/1998 a minelor, în vigoare la acea dată.

Recursul reclamantei nu este fondat. Critica recurentei că instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut nu poate fi reținută pe de o parte pentru că a fost invocată pentru prima dată la instanța de recurs, iar pe de altă parte pentru că la data de 30 octombrie 1998, când s-a încheiat contractul de asociere în participațiune părțile au încălcat dispozițiile imperative ale Legii nr. 61/1998 și Legii nr. 107/1996. Susținerile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

privind interpretarea greșită a clauzelor contractului și aplicare greșită a legii vor fi înlăturate pentru următoarele considerente: La data de 30 octombrie 1998 între recurentă și intimate s-a încheiat contractul de asociere în participațiune având ca obiect așa cum l-au definit la art. II pct. 2.1 crearea unei asociații pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa din localitatea Borsec, în butelii PET, iar la pct. 2.2 s-a prevăzut că pentru îndeplinirea obiectului de activitate Asociația va trebui să obțină statutul legal de „apă minerală naturală plată”. În mod corect instanța de apel a reținut că această clauză contractuală stipulată de părți încalcă dispozițiile imperative ale Legii minelor nr. 61/1998.

Trebuie menționat că apele minerale carbogazoase și plate fac parte din domeniul public al statului (lista anexă nr. 1 la Legea nr. 213/1998), iar activitatea lor este supusă reglementărilor cuprinse în Legea nr. 61/1998 a minelor. Astfel, potrivit art. 3 pct. 1, 2 și 3 din Legea nr. 61/1998, activitatea minieră poate fi desfășurată numai de instituții specializate și autorizate de autoritatea competentă - A.N.R.M. - să efectueze activități miniere în baza unei licențe. Așa fiind, activitatea minieră poate fi desfășurată numai de persoane juridice specializate în desfășurarea acestei activități și nu de asociații în participațiune. În altă ordine de idei, recurenta SC M.O.

SRL Borsec a avut inițial în baza contractului de concesiune din 12 iunie 1995 un drept de folosință pe o durată de 10 ani asupra sursei de apă potabilă Borsec, iar contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat la 10 decembrie 1998, deci ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune din 28 octombrie 1998. Mai mult, acest ultim contract a fost reziliat de părți la 31 decembrie 2002 iar în prezent Uzina de apă Borsec este concesionată în baza contractului din 29 august 2005 încheiat între Consiliul Local al Orașului Borsec și SC R.P. SA Borsec pe o durată de 20 ani. Pe de altă parte, clauza stipulată de părți la art. 31 din contract privind încheierea asocierii pe o durată de timp nelimitată, este contrară dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 61/1998 care prevădcă licența de exploatare se acordă pentru o durată de maxim 5 ani, cu posibilitatea prelungirii încă 3 ani.

Susținerea recurentei că ambele instanțe au făcut o confuzie între cererea de obținere a licenței de exploatare și cererea de obținere a statutului de apă minerală naturală plată, nu poate fi reținută. Astfel, în raport de obiectul contractului stabilit de părți la art. II care se circumscrie activității din domeniul resurselor minerale reglementată de Legea nr. 61/1998, respectiv crearea unei asociații pentru pregătirea îmbutelierii apei minerale naturală plată din sursa din localitatea Borsec, instanța de apel a stabilit în mod corect că asociația nu era specializată și atestată în desfășurarea de activități miniere, iar scopul asociației respectiv obținerea de către aceasta a statutului de „apă minerală naturală plată” este contrar prevederilor art. 3 pct. 2, 3 și 8 din actul normativ menționat.

Critica recurentei întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanța de fond dintr-o eroare a admis excepția nulității absolute a contractului de asociere în participațiune față de dispozițiile art. 10.8 din contract deși nu rezultă din cuprinsul acestora că nesemnarea contractului pe fiecare pagină atrage nulitatea acestuia, va fi înlăturată întrucât nu are temei. Potrivit art. 10.8 din contractul de asociere la 30 octombrie 1998, contractul intră în vigoare la data semnării lui în șase exemplare, cu putere juridică egală câte două pentru fiecare parte, semnate și ștampilate de părți pe fiecare pagină. În raport de aceste prevederi contractuale în mod corect ambele instanțe au constatat nulitatea contractului întrucât nu a fost respectată voința părților privind semnarea și ștampilarea acestuia pe fiecare pagină așa cum părțile au stipulat de comun acord în convenția lor.

Afirmația recurentei că intimatele nu au invocat lipsa consimțământului la încheierea contractului sub aspectul semnării și ștampilării acestuia pe fiecare pagină, este contrazisă de mențiunile cuprinse în încheierea de ședință de la 12 aprilie 2007. Trebuie menționat că instanța de apel a reținut în principal că obiectul contractului este contrar legii respectiv dispozițiile art. 948 pct. 4 și art. 950 pct. 4 C. civ. coroborate cu art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1998 și aceasta atrage nulitatea absolută a contractului ceea ce face inutilă examinarea celorlalte motive de nulitate analizate de instanța de fond. Pentru toate considerentele reținute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. recurenta - reclamantă va fi obligată la 10.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat stabilită prin apreciere în raport de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.O. SRL Borsec împotriva deciziei nr. 96/A din 17 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC R.G. SA Borsec, prin apreciere. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.