ÎCCJ, decizie (scj.ro #83054)

Contract

de asociere în participațiune. Calificarea juridică a contractului

Cuprins pe materii:

Drept comercial. Contracte comerciale.

Index alfabetic:

contract de asociere în participațiune

- conciliere directă

- dobândă legală

-

excepția lipsei calității procesuale active

-

excepția non adimpleti contractus

C.

civ., art. 969-970

C.

com., art. 251, art. 254

În

condițiile neconcretizării în contractul de asociere a

obligațiilor reciproce ale asociaților, unul dintre aceștia nu

poate opune celuilalt excepția de neexecutare a contractului raportându-se

la o eventuală neexecutare de către acesta din urma a

obligațiilor angajate față de beneficiarul terț.

Secția

comercială, Decizia nr. 79 din 14 ianuarie

2010

Reclamanta S.C. M. SRL Odorheiul Secuiesc a chemat

în judecată pe pârâta S.C. I. SRL Odorheiul Secuiesc solicitând

instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

1.543.518.698 Rol reprezentând rest de plată a facturilor fiscale nr. 7271036/2004

și nr. 7271044/2004, dobânzi legale începând cu data scadenței

și până la data plății integrale și efective a

debitului conform OG nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată.

Prin

sentința civilă nr. 2056/2007, Tribunalul Harghita, Secția

civilă, a respins ca prematură acțiunea reclamantei, cu 1.500

lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând că

reclamanta nu a făcut dovada efectuării prealabile a procedurii

concilierii directe prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ.

Prin decizia

nr. 77/A/2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței de mai sus pe care a desființat-o

și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând

că instanța de fond nu a cercetat și nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei, invocată de pârâtă, nu a indicat perioada, facturile

și chitanțele pentru fiecare factură în parte, pentru a se putea

face o verificare concretă a plății debitului, nu a pus în

discuția părților necesitatea efectuării unei expertize

contabile în acest sens. De asemenea, nu a pus în discuția

părților existența sau nu a dovezii parcurgerii procedurii

prealabile de către reclamantă, nesolicitând acesteia producerea de

dovezi, instanța neexercitându-și astfel rolul activ, cu atât mai mult

cu cât, în speță, din corespondența purtată între

părțile litigante și din faptul că litigiul a făcut

și obiectul unei somații de plată, apare evident că

soluționarea pe cale amiabilă a diferendului este imposibilă.

Prin

sentința civilă nr. 1616/2008, pronunțată în rejudecare,

Tribunalul Harghita, Secția civilă, a admis acțiunea reclamantei

și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei

suma de 191.274,95 lei reprezentând contravaloarea actualizată cu indicele

de inflație a sumelor rămase neachitate din facturile nr. 7271036/2004

și nr. 7271044/2004, a sumei de 51.625,19 lei reprezentând dobânzile

legale calculate de la data scadenței și până la data de 20

martie 2008, cu 10.625 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

A

reținut instanța că, potrivit acordului de asociere dintre

părți încheiat la data de 22 decembrie 2002 în vederea

realizării în comun a investiției „Alimentare cu apă a comunei

M., sat M., S., P. și R.”, s-a stabilit contribuția procentuală

a fiecărei părți la realizarea sarcinilor economice

desfășurate, ca și modalitate de împărțire a

rezultatelor acestei activități și a rezultatelor

lichidării, procentajul fiind de 52% pentru pârâta în cauză, lider,

și 48% pentru reclamanta, asociată. Pârâta a încasat suma totală

de la beneficiarul investiției, refuzând să plătească

reclamantei întreaga cotă cuvenită din această sumă, ci

doar o parte din aceasta, în condițiile în care din Acordul de asociere

menționat nu reiese categoria de lucrări ce ar fi urmat a fi

executată de fiecare asociat. Pârâta a refuzat efectuarea unei expertize

tehnice în măsură să identifice lucrările îndeplinite de

către fiecare dintre asociați, pârâta – prin neachitarea

obligațiilor conform înțelegerii dintre părți – aflându-se

în culpă (art. 969-970 C. civ.), ea fiind ținută, astfel, la

plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflație, ce

reprezintă pentru creditor daunele suferite pentru executarea cu

întârziere a obligației de plată (art. 1082-1084 C. civ.), și a dobânzilor legale până la data pronunțării hotărârii

(art. 43 C. com.).

Apelul

declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe a fost

respins ca nefondat, prin decizia nr. 108/A/2008 a Curții de Apel Târgu

Mureș, Secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, care a reținut, în acest sens, că acordul de asociere

încheiat de părți la 22 decembrie 2002 întrunește

caracteristicile contractului de asociere în participațiune definit de

art. 251 C. com., acesta fiind încheiat în formă scrisă, ad

probationem, nefiind contestat de părți, precizând că

părțile pun în comun atât efortul, specialitatea, cât și

mijloacele de realizare a scopului contractului, contribuții ce pot fi

calificate ca bunuri incorporale puse împreună de părți pentru

realizarea scopului asocierii, față de faptul că

dispozițiile art. 251-256 C. com. nu limitează aportul

asociaților numai la bunuri corporale. In contract s-a precizat procentul

de participare atât la sarcinile economice cât și la beneficiile ce se vor

realiza, elemente care exclud calificarea acordului în cauză ca fiind un

contract nenumit și căruia nu i-ar fi aplicabile dispozițiile

art. 251 și urm. C. com. A mai reținut instanța că

procesul-verbal de recepție finală a investiției a fost semnat

de ambele părți litigante fără a se face nici o obiecție,

că în contract nu s-a operat o defalcare pe categorii de lucrări a fi

executate de fiecare asociat, iar un terț nu poate interveni în

constatarea îndeplinirii de către coasociați a obligațiilor

contractuale prevăzute de contractul de asociere în participațiune

conform art. 253 C. com. A mai retinut că apelanta însăși a

recunoscut că a achitat reclamantei intimate doar acele lucrări pe

care aceasta le-ar fi efectuat, și nu cota de 48% din suma încasată

de la beneficiar, neinvocând nici un moment excepția neexecutării

contractului și refuzând o expertiză tehnică în măsură

să stabilească exactitatea procentelor în lucrările efectuate de

fiecare asociat, astfel că, în aplicarea clauzelor contractului de

asociere, intimata este îndrituită la plata contravalorii a 48% din

prețul plătit de beneficiar, pretențiile acesteia fiind

întemeiate și judicios admise de prima instanță.

Împotriva

deciziei de mai sus pârâta a declarat recurs invocând art. 304 pct. 7,8 și

9 C. proc. civ. Recurenta pârâtă a criticat decizia instanței de

apel pentru a fi calificat eronat, cu o motivare contradictorie, acordul de

asociere dintre părți ca fiind un contract de asociere în

participațiune, ignorând că acesta este doar un contract sinalagmatic

nenumit, față de lipsa aportului material al asociatului ocult în

asociere și de implicarea acestuia în administrarea afacerii,

instanța făcând și o interpretare abuzivă a clauzelor

contractuale prin acordarea a 48% din sumele încasate de la beneficiar

intimatei reclamante cu ignorarea centralizatorului – situație de

lucrări la obiectivul „Alimentare cu apă comuna M.”, confirmat de

reprezentantul beneficiarului, hotărârea recurată fiind astfel

rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 251 și

urm. C. com., precum și al încălcării regulii executării

efective a obligațiilor reciproce într-un contract sinalagmatic și a

excepției non adimpleti contractus.(...)

Examinând,

deci, recursul recurentei pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate

în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a constatat că

acesta nu este fondat.

S-a

reținut în acest sens că în mod judicios instanța de apel, cu o

motivare amănunțită și coerentă, a calificat acordul

de asociere dintre părți nu ca un contract sinalagmatic nenumit, cum

pretinde recurenta, ci ca un contract de asociere în participațiune, cum,

de altfel, chiar recurenta a recunoscut inițial prin concluziile depuse la Tribunalul Harghita, prin care-și întemeiază susținerile și pe

dispozițiile art. 254 C. com. pe care le consideră incidente în

cauză. Tot judicios a apreciat instanța de apel că

părțile într-o asociere în participațiune, care poate viza doar

o participațiune în beneficiile și pierderile unei operațiuni

comerciale (art. 251 C. com.) cum este cazul de speță, nu sunt

ținute nici să aporteze bunuri în asociație, iar, dacă le

aportează, aporturile nu sunt limitate de lege doar la bunuri corporale

(art. 254 C. com.).

Corect a

reținut instanța de apel, confirmând soluția instanței de

fond și fără a schimba temeiul juridic al acțiunii,

că, potrivit voinței libere a părților la asocierea în

participațiune, în contract s-a stabilit procentul de participare la

beneficii și pierderi, procent pe care recurenta pârâtă este

obligată să-l respecte și în temeiul art. 969-970 C. civ., contractul de asociere în litigiu reprezentând și el o convenție legal

făcută de părți.

Cum

acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată pe

clauzele contractului de asociere dintre părți, contract în care nu

sunt precizate obligațiile fiecărui participant și nici nu sunt

detaliate lucrările pe care fiecare asociat ar trebui să le execute,

iar prin probele dosarului s-a dovedit că lucrările angajate

față de beneficiar au fost executate în totalitate conform

procesului-verbal de recepție finală nr. 549/2004, ambii

asociați participând la menționata recepție, precum și

că, beneficiarul achitând recurentei întreaga valoare a obiectivului

executat, în îndeplinirea prevederilor contractului de asociere recurenta

pârâtă este ținută să achite intimatei reclamante un

procent de 48% din suma încasată, astfel cum întemeiat a reținut

instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe.

Judicios a

reținut instanța de apel și că, în condițiile

neconcretizării în contractul de asociere a obligațiilor reciproce

ale asociaților, recurenta pârâtă nu poate opune intimatei reclamante

excepția de neexecutare a contractului raportându-se la o eventuală

neexecutare de către reclamantă a obligațiilor angajate

față de beneficiar, obligații, de altfel, executate în

totalitate conform procesului-verbal de recepție finală

menționat.

Față

de cele de mai sus s-a reținut că decizia recurată este

legală și temeinică, fiind coerent și riguros

motivată, dată cu corecta apreciere a clauzelor contractului de

asociere dedus judecății și cu aplicarea, de asemenea,

corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv ale art. 251-256 C. com. raportate la cele ale art. 969-970 C. civ., astfel că, făcându-se aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte

a fost respins ca nefondat.

Pe cale de consecință și

solicitările formulate de recurenta pârâtă cu referire la

dispozițiile art. 311 C. proc. civ. și ale art. 404

2

C. proc. civ. au fost respinse.