ÎCCJ, decizie (scj.ro #83054)

Contract de asociere în participațiune. Calificarea juridică a contractului Cuprins pe materii: Drept comercial. Contracte comerciale. Index alfabetic: contract de asociere în participațiune - conciliere directă - dobândă legală - excepția lipsei calității procesuale active - excepția non adimpleti contractus C. civ., art. 969-970 C. com., art. 251, art. 254 În condițiile neconcretizării în contractul de asociere a obligațiilor reciproce ale asociaților, unul dintre aceștia nu poate opune celuilalt excepția de neexecutare a contractului raportându-se la o eventuală neexecutare de către acesta din urma a obligațiilor angajate față de beneficiarul terț. Secția comercială, Decizia nr. 79 din 14 ianuarie 2010 Reclamanta S.C.

M. SRL Odorheiul Secuiesc a chemat în judecată pe pârâta S.C. I. SRL Odorheiul Secuiesc solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.543.518.698 Rol reprezentând rest de plată a facturilor fiscale nr. 7271036/2004 și nr. 7271044/2004, dobânzi legale începând cu data scadenței și până la data plății integrale și efective a debitului conform OG nr. 9/2000, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2056/2007, Tribunalul Harghita, Secția civilă, a respins ca prematură acțiunea reclamantei, cu 1.500 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reținând că reclamanta nu a făcut dovada efectuării prealabile a procedurii concilierii directe prevăzute de art. 720 1 C. proc.

civ. Prin decizia nr. 77/A/2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței de mai sus pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând că instanța de fond nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, nu a indicat perioada, facturile și chitanțele pentru fiecare factură în parte, pentru a se putea face o verificare concretă a plății debitului, nu a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile în acest sens.

De asemenea, nu a pus în discuția părților existența sau nu a dovezii parcurgerii procedurii prealabile de către reclamantă, nesolicitând acesteia producerea de dovezi, instanța neexercitându-și astfel rolul activ, cu atât mai mult cu cât, în speță, din corespondența purtată între părțile litigante și din faptul că litigiul a făcut și obiectul unei somații de plată, apare evident că soluționarea pe cale amiabilă a diferendului este imposibilă. Prin sentința civilă nr. 1616/2008, pronunțată în rejudecare, Tribunalul Harghita, Secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 191.274,95 lei reprezentând contravaloarea actualizată cu indicele de inflație a sumelor rămase neachitate din facturile nr. 7271036/2004 și nr. 7271044/2004, a sumei de 51.625,19 lei reprezentând dobânzile legale calculate de la data scadenței și până la data de 20 martie 2008, cu 10.625 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

A reținut instanța că, potrivit acordului de asociere dintre părți încheiat la data de 22 decembrie 2002 în vederea realizării în comun a investiției „Alimentare cu apă a comunei M., sat M., S., P. și R.”, s-a stabilit contribuția procentuală a fiecărei părți la realizarea sarcinilor economice desfășurate, ca și modalitate de împărțire a rezultatelor acestei activități și a rezultatelor lichidării, procentajul fiind de 52% pentru pârâta în cauză, lider, și 48% pentru reclamanta, asociată. Pârâta a încasat suma totală de la beneficiarul investiției, refuzând să plătească reclamantei întreaga cotă cuvenită din această sumă, ci doar o parte din aceasta, în condițiile în care din Acordul de asociere menționat nu reiese categoria de lucrări ce ar fi urmat a fi executată de fiecare asociat.

Pârâta a refuzat efectuarea unei expertize tehnice în măsură să identifice lucrările îndeplinite de către fiecare dintre asociați, pârâta – prin neachitarea obligațiilor conform înțelegerii dintre părți – aflându-se în culpă (art. 969-970 C. civ.), ea fiind ținută, astfel, la plata sumei datorate actualizată cu indicele de inflație, ce reprezintă pentru creditor daunele suferite pentru executarea cu întârziere a obligației de plată (art. 1082-1084 C. civ.), și a dobânzilor legale până la data pronunțării hotărârii (art. 43 C. com.).

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței primei instanțe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 108/A/2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care a reținut, în acest sens, că acordul de asociere încheiat de părți la 22 decembrie 2002 întrunește caracteristicile contractului de asociere în participațiune definit de art. 251 C. com., acesta fiind încheiat în formă scrisă, ad probationem, nefiind contestat de părți, precizând că părțile pun în comun atât efortul, specialitatea, cât și mijloacele de realizare a scopului contractului, contribuții ce pot fi calificate ca bunuri incorporale puse împreună de părți pentru realizarea scopului asocierii, față de faptul că dispozițiile art. 251-256 C. com.

nu limitează aportul asociaților numai la bunuri corporale. In contract s-a precizat procentul de participare atât la sarcinile economice cât și la beneficiile ce se vor realiza, elemente care exclud calificarea acordului în cauză ca fiind un contract nenumit și căruia nu i-ar fi aplicabile dispozițiile art. 251 și urm. C. com. A mai reținut instanța că procesul-verbal de recepție finală a investiției a fost semnat de ambele părți litigante fără a se face nici o obiecție, că în contract nu s-a operat o defalcare pe categorii de lucrări a fi executate de fiecare asociat, iar un terț nu poate interveni în constatarea îndeplinirii de către coasociați a obligațiilor contractuale prevăzute de contractul de asociere în participațiune conform art. 253 C. com.

A mai retinut că apelanta însăși a recunoscut că a achitat reclamantei intimate doar acele lucrări pe care aceasta le-ar fi efectuat, și nu cota de 48% din suma încasată de la beneficiar, neinvocând nici un moment excepția neexecutării contractului și refuzând o expertiză tehnică în măsură să stabilească exactitatea procentelor în lucrările efectuate de fiecare asociat, astfel că, în aplicarea clauzelor contractului de asociere, intimata este îndrituită la plata contravalorii a 48% din prețul plătit de beneficiar, pretențiile acesteia fiind întemeiate și judicios admise de prima instanță. Împotriva deciziei de mai sus pârâta a declarat recurs invocând art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta pârâtă a criticat decizia instanței de apel pentru a fi calificat eronat, cu o motivare contradictorie, acordul de asociere dintre părți ca fiind un contract de asociere în participațiune, ignorând că acesta este doar un contract sinalagmatic nenumit, față de lipsa aportului material al asociatului ocult în asociere și de implicarea acestuia în administrarea afacerii, instanța făcând și o interpretare abuzivă a clauzelor contractuale prin acordarea a 48% din sumele încasate de la beneficiar intimatei reclamante cu ignorarea centralizatorului – situație de lucrări la obiectivul „Alimentare cu apă comuna M.”, confirmat de reprezentantul beneficiarului, hotărârea recurată fiind astfel rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 251 și urm. C. com., precum și al încălcării regulii executării efective a obligațiilor reciproce într-un contract sinalagmatic și a excepției non adimpleti contractus.(...) Examinând, deci, recursul recurentei pârâte prin prisma motivelor de nelegalitate invocate în termenul prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. s-a constatat că acesta nu este fondat. S-a reținut în acest sens că în mod judicios instanța de apel, cu o motivare amănunțită și coerentă, a calificat acordul de asociere dintre părți nu ca un contract sinalagmatic nenumit, cum pretinde recurenta, ci ca un contract de asociere în participațiune, cum, de altfel, chiar recurenta a recunoscut inițial prin concluziile depuse la Tribunalul Harghita, prin care-și întemeiază susținerile și pe dispozițiile art. 254 C. com. pe care le consideră incidente în cauză. Tot judicios a apreciat instanța de apel că părțile într-o asociere în participațiune, care poate viza doar o participațiune în beneficiile și pierderile unei operațiuni comerciale (art. 251 C. com.) cum este cazul de speță, nu sunt ținute nici să aporteze bunuri în asociație, iar, dacă le aportează, aporturile nu sunt limitate de lege doar la bunuri corporale (art. 254 C. com.).

Corect a reținut instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond și fără a schimba temeiul juridic al acțiunii, că, potrivit voinței libere a părților la asocierea în participațiune, în contract s-a stabilit procentul de participare la beneficii și pierderi, procent pe care recurenta pârâtă este obligată să-l respecte și în temeiul art. 969-970 C. civ., contractul de asociere în litigiu reprezentând și el o convenție legal făcută de părți.

Cum acțiunea introductivă de instanță a fost întemeiată pe clauzele contractului de asociere dintre părți, contract în care nu sunt precizate obligațiile fiecărui participant și nici nu sunt detaliate lucrările pe care fiecare asociat ar trebui să le execute, iar prin probele dosarului s-a dovedit că lucrările angajate față de beneficiar au fost executate în totalitate conform procesului-verbal de recepție finală nr. 549/2004, ambii asociați participând la menționata recepție, precum și că, beneficiarul achitând recurentei întreaga valoare a obiectivului executat, în îndeplinirea prevederilor contractului de asociere recurenta pârâtă este ținută să achite intimatei reclamante un procent de 48% din suma încasată, astfel cum întemeiat a reținut instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe.

Judicios a reținut instanța de apel și că, în condițiile neconcretizării în contractul de asociere a obligațiilor reciproce ale asociaților, recurenta pârâtă nu poate opune intimatei reclamante excepția de neexecutare a contractului raportându-se la o eventuală neexecutare de către reclamantă a obligațiilor angajate față de beneficiar, obligații, de altfel, executate în totalitate conform procesului-verbal de recepție finală menționat. Față de cele de mai sus s-a reținut că decizia recurată este legală și temeinică, fiind coerent și riguros motivată, dată cu corecta apreciere a clauzelor contractului de asociere dedus judecății și cu aplicarea, de asemenea, corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv ale art. 251-256 C. com.

raportate la cele ale art. 969-970 C. civ., astfel că, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul recurentei pârâte a fost respins ca nefondat. Pe cale de consecință și solicitările formulate de recurenta pârâtă cu referire la dispozițiile art. 311 C. proc. civ. și ale art. 404 2 C. proc. civ. au fost respinse.