ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 4889 din 10 aprilie

2007 a respins capătul de cerere principală formulată de

reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari B.A.T. cu sediul în

București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC E.M. SRL cu

sediul social în București.

De asemenea a fost respins ca

prematur formulat capătul de cerere principală privind chirie și

penalități.

A fost admisă cererea

conexă formulată de pârâta-reclamantă SC E.M. SRL.

A mai fost obligată

reclamanta-pârâtă să execute întocmai contractul de închiriere

încheiat la 1 iunie 2004 modificat prin actul adițional din data de 1

iunie 2005 sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 2.000

ron pentru fiecare zi de întârziere.

În final s-a luat act că

pârâta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că se impune

respingerea excepției de necompetență funcțională a

tribunalului deoarece contractul de închiriere încheiat de părți este

de natură comercială. Tot prin încheierea din 13 februarie 2007 a

fost admisă excepția prematurității capătului de

cerere principală având ca obiect chirie în sumă de 1.900 dolari

S.U.A. și penalitățile în sumă de 1.550,53 dolari S.U.A.,

constatând că reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari B.A.T.

nu a convocat pârâta-reclamantă la conciliere în condițiile art. 7201

C. proc. civ.

Potrivit contractului de închiriere

din 1 iunie 2005, încheiat între părțile litigante, s-a convenit închirierea

unei suprafețe de 15x10 m.p. din fațada imobilului situat în

București, sector 4, pe o perioadă de 2 ani, iar la data 1 iunie 2005

a fost încheiat un act adițional prin care s-a modificat cuantumul

chiriei, cu prelungirea duratei până la 1 iunie 2010.

Prin același act adițional

a fost majorată și suprafața de fațadă închiriată

de la 150 m.p. la 459 m.p., existând acordul proprietarilor pentru amplasarea

reclamei publicitare.

La data de 8 iulie 2006 meshul

publicitar în suprafață de 459 m.p. a fost dezafectat, Asociația

de proprietari B.A.T. susținând că au fost încălcate prevederile

contractuale la suprafața efectiv ocupată de reclama publicitară

și achitarea chiriei lunare.

S-a constatat că până la

formularea cererii de reziliere a contractului, pârâta-reclamantă SC E.M.

SRL a achitat chiria prevăzută în contract și acțiunea de

dezafectare a panoului publicitar a fost abuzivă.

Părțile nu au

prevăzut în contract un pact comisoriu de ultim grad, în

consecință rezilierea contractului este exclusiv judiciară.

Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 53 din 2

februarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă Asociația

de proprietari B.A.T. București împotriva sentinței comerciale nr. 4889

din 10 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, și a schimbat în parte sentința atacată,

în sensul că a admis capătul principal al acțiunii principale

și a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între

părți, la data de 1 iunie 2004 astfel cum a fost modificat prin actul

adițional încheiat la data de 1 iunie 2005.

A fost respinsă cererea

conexă formulată de SC E.M. SRL ca neîntemeiată.

A mai fost respinsă ca

neîntemeiată excepția prematurității capătului de

cerere principală având ca obiect chirie și penalități cu

consecința desființării în parte a aceleiași sentințe

comerciale apelate și a fost trimisă cauza la aceiași

instanță pentru rejudecarea pe fond a acestui capăt de cerere.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că în ce privește capătul de

cerere vizând obligarea pârâtei reclamante la plata chiriei neachitate și

a penalităților greșit a fost admisă excepția

prematurității, deoarece capătul principal al cererii are ca

obiect rezilierea contractului de închiriere, devenind aplicabil principiul

accesorium sequitur principale. Astfel nu mai este necesară parcurgerea

procedurii prealabile a concilierii directe în condițiile art. 7201 C.

proc. civ.

Tot greșită a fost și

soluția de a respinge cererea principală, respectiv a capătului

de cerere privind rezilierea contractului, deoarece s-a bazat pe interpretarea

greșită a situației de fapt și mai ales a respingerii în

mod neîntemeiat a probei cu expertiză contabilă.

Susținerea primei instanțe

în sensul că pârâta ar fi achitat întreaga chirie datorată nu a avut

un suport probator complet, expertiza contabilă efectuată în apel

dovedind că nu au fost îndeplinite corespunzător obligațiile de

plată a chiriei în raport de suprafața folosită.

Mai mult, față de

întârzierile constatate la plată de către expertul contabil, pârâta

datora reclamantei și penalități de întârziere, iar toate aceste

împrejurări sunt de natură a conduce la concluzia neexecutării

culpabile a contractului de către pârâtă.

Împotriva deciziei comerciale nr. 53

din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.M. SRL care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate

și menținerea dispozițiilor sentinței dată de prima

instanță prin care a fost respinsă cererea intimatei și

admisă acțiunea recurentei de obligare a Asociația de

proprietari B.A.T. să respecte întocmai contractul de închiriere descris

anterior.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat și aspectul că instanța de apel în mod greșit a

considerat că nu este admisibilă excepția

prematurității pentru capătul doi de cerere și a

desființat în parte sentința, trimițând cauza pentru rejudecarea

în fond, când în realitate potrivit art. 7201 C. proc. civ., se impunea

imperativ parcurgerea fazei de conciliere directă.

Intimata reclamantă Asociația

de proprietari B.A.T. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL pentru următoarele

considerente.

Printr-o completă și

integrală apreciere a probelor, în faza procesuală a apelului

instanța a exercitat un rol activ și a stabilit o corectă

situație de fapt și de drept, cu reală întindere a drepturilor și

obligațiilor asumate de părți, așa cum se regăsesc în

contractul de închiriere inițial și actul adițional.

Pentru a preveni orice

greșeală în aflarea adevărului s-a stăruit prin toate

mijloacele legale și s-a ordonat administrarea probelor necesare în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice, cu respectarea în

egală măsură a drepturilor procesuale la apărare și la

un proces echitabil, prin punerea în discuție a noilor probe, dar și

a principiului contradictorialității.

Astfel, prin încheierea din

ședința publică de la 3 decembrie 2007 a fost încuviințată

proba cu expertiză contabilă, care la instanța de fond nu a fost

admisă.

În acest context, raportul de

expertiză contabilă întocmit de expertul contabil B.P., amplu

documentat și bine argumentat a clarificat, prin verificarea întregii

documentații, derularea contractului de închiriere din perspectiva

plății chiriei, dar și a clauzelor actului adițional. S-a

concluzionat că valoarea totală a sumelor la scadență, în

perioada executării contractului de închiriere de mesh, din data de 1

iunie 2004 este de 26.084,68 ron, iar cuantumul sumei datorate de intimată

este de 7.523,02 ron, cu penalități în sumă de 5.717 ron.

A fost dată eficiență

juridică dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ. cu

trimitere la art. 969, art. 970 alin. (2), art. 1429 și art. 1430 C. civ.,

instanța de apel considerând justificat că neexecutarea

culpabilă a obligațiilor contractuale atrage sancțiunea

rezilierii contractului.

Nu poate fi primită nici teza

acreditată de recurentă atunci când consideră că este

admisibilă excepția prematurității în privința

capătului doi de cerere, prin care s-a cerut de reclamantă plata

chiriei și a penalităților.

Este de necontestat că

reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ și

sunt de maximă actualitate prin aceea că în procesele și

cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea

cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea

litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte.

Corespondența

părților atestă fără putere de tăgadă că

reclamanta a comunicat pârâtei nemulțumirile și pretențiile

sale, astfel încât chiar dacă nu au fost îndeplinite toate condițiile

din art. 7201 C. proc. civ., acestea vizează aspecte formale, cum ar fi

invitația expresă la conciliere, fără însă a

vătăma cu nimic partea adversă și fără a lipsi de

conținut instituția juridică a concilierii directe.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL București

împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind

îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.

urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimata Asociația de proprietari B.A.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E.M. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei

de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de

proprietari B.A.T. București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 martie 2010.