ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1119/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4889 din 10 aprilie 2007 a respins capătul de cerere principală formulată de reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari B.A.T. cu sediul în București în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC E.M. SRL cu sediul social în București. De asemenea a fost respins ca prematur formulat capătul de cerere principală privind chirie și penalități. A fost admisă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă SC E.M. SRL. A mai fost obligată reclamanta-pârâtă să execute întocmai contractul de închiriere încheiat la 1 iunie 2004 modificat prin actul adițional din data de 1 iunie 2005 sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 2.000 ron pentru fiecare zi de întârziere.

În final s-a luat act că pârâta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că se impune respingerea excepției de necompetență funcțională a tribunalului deoarece contractul de închiriere încheiat de părți este de natură comercială. Tot prin încheierea din 13 februarie 2007 a fost admisă excepția prematurității capătului de cerere principală având ca obiect chirie în sumă de 1.900 dolari S.U.A. și penalitățile în sumă de 1.550,53 dolari S.U.A., constatând că reclamanta-pârâtă Asociația de proprietari B.A.T. nu a convocat pârâta-reclamantă la conciliere în condițiile art. 7201 C. proc. civ. Potrivit contractului de închiriere din 1 iunie 2005, încheiat între părțile litigante, s-a convenit închirierea unei suprafețe de 15x10 m.p.

din fațada imobilului situat în București, sector 4, pe o perioadă de 2 ani, iar la data 1 iunie 2005 a fost încheiat un act adițional prin care s-a modificat cuantumul chiriei, cu prelungirea duratei până la 1 iunie 2010. Prin același act adițional a fost majorată și suprafața de fațadă închiriată de la 150 m.p. la 459 m.p., existând acordul proprietarilor pentru amplasarea reclamei publicitare. La data de 8 iulie 2006 meshul publicitar în suprafață de 459 m.p. a fost dezafectat, Asociația de proprietari B.A.T. susținând că au fost încălcate prevederile contractuale la suprafața efectiv ocupată de reclama publicitară și achitarea chiriei lunare. S-a constatat că până la formularea cererii de reziliere a contractului, pârâta-reclamantă SC E.M.

SRL a achitat chiria prevăzută în contract și acțiunea de dezafectare a panoului publicitar a fost abuzivă. Părțile nu au prevăzut în contract un pact comisoriu de ultim grad, în consecință rezilierea contractului este exclusiv judiciară. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 53 din 2 februarie 2009 a admis apelul declarat de reclamanta pârâtă Asociația de proprietari B.A.T. București împotriva sentinței comerciale nr. 4889 din 10 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis capătul principal al acțiunii principale și a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți, la data de 1 iunie 2004 astfel cum a fost modificat prin actul adițional încheiat la data de 1 iunie 2005. A fost respinsă cererea conexă formulată de SC E.M.

SRL ca neîntemeiată. A mai fost respinsă ca neîntemeiată excepția prematurității capătului de cerere principală având ca obiect chirie și penalități cu consecința desființării în parte a aceleiași sentințe comerciale apelate și a fost trimisă cauza la aceiași instanță pentru rejudecarea pe fond a acestui capăt de cerere. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că în ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtei reclamante la plata chiriei neachitate și a penalităților greșit a fost admisă excepția prematurității, deoarece capătul principal al cererii are ca obiect rezilierea contractului de închiriere, devenind aplicabil principiul accesorium sequitur principale. Astfel nu mai este necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe în condițiile art. 7201 C. proc.

civ. Tot greșită a fost și soluția de a respinge cererea principală, respectiv a capătului de cerere privind rezilierea contractului, deoarece s-a bazat pe interpretarea greșită a situației de fapt și mai ales a respingerii în mod neîntemeiat a probei cu expertiză contabilă. Susținerea primei instanțe în sensul că pârâta ar fi achitat întreaga chirie datorată nu a avut un suport probator complet, expertiza contabilă efectuată în apel dovedind că nu au fost îndeplinite corespunzător obligațiile de plată a chiriei în raport de suprafața folosită. Mai mult, față de întârzierile constatate la plată de către expertul contabil, pârâta datora reclamantei și penalități de întârziere, iar toate aceste împrejurări sunt de natură a conduce la concluzia neexecutării culpabile a contractului de către pârâtă.

Împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs pârâta SC E.M. SRL care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea dispozițiilor sentinței dată de prima instanță prin care a fost respinsă cererea intimatei și admisă acțiunea recurentei de obligare a Asociația de proprietari B.A.T. să respecte întocmai contractul de închiriere descris anterior. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat și aspectul că instanța de apel în mod greșit a considerat că nu este admisibilă excepția prematurității pentru capătul doi de cerere și a desființat în parte sentința, trimițând cauza pentru rejudecarea în fond, când în realitate potrivit art. 7201 C. proc.

civ., se impunea imperativ parcurgerea fazei de conciliere directă. Intimata reclamantă Asociația de proprietari B.A.T. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL pentru următoarele considerente. Printr-o completă și integrală apreciere a probelor, în faza procesuală a apelului instanța a exercitat un rol activ și a stabilit o corectă situație de fapt și de drept, cu reală întindere a drepturilor și obligațiilor asumate de părți, așa cum se regăsesc în contractul de închiriere inițial și actul adițional.

Pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului s-a stăruit prin toate mijloacele legale și s-a ordonat administrarea probelor necesare în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice, cu respectarea în egală măsură a drepturilor procesuale la apărare și la un proces echitabil, prin punerea în discuție a noilor probe, dar și a principiului contradictorialității. Astfel, prin încheierea din ședința publică de la 3 decembrie 2007 a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, care la instanța de fond nu a fost admisă. În acest context, raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil B.P., amplu documentat și bine argumentat a clarificat, prin verificarea întregii documentații, derularea contractului de închiriere din perspectiva plății chiriei, dar și a clauzelor actului adițional.

S-a concluzionat că valoarea totală a sumelor la scadență, în perioada executării contractului de închiriere de mesh, din data de 1 iunie 2004 este de 26.084,68 ron, iar cuantumul sumei datorate de intimată este de 7.523,02 ron, cu penalități în sumă de 5.717 ron. A fost dată eficiență juridică dispozițiilor art. 1020 și art. 1021 C. civ. cu trimitere la art. 969, art. 970 alin. (2), art. 1429 și art. 1430 C. civ., instanța de apel considerând justificat că neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale atrage sancțiunea rezilierii contractului. Nu poate fi primită nici teza acreditată de recurentă atunci când consideră că este admisibilă excepția prematurității în privința capătului doi de cerere, prin care s-a cerut de reclamantă plata chiriei și a penalităților.

Este de necontestat că reglementările art. 7201 C. proc. civ. au un caracter imperativ și sunt de maximă actualitate prin aceea că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte. Corespondența părților atestă fără putere de tăgadă că reclamanta a comunicat pârâtei nemulțumirile și pretențiile sale, astfel încât chiar dacă nu au fost îndeplinite toate condițiile din art. 7201 C. proc. civ., acestea vizează aspecte formale, cum ar fi invitația expresă la conciliere, fără însă a vătăma cu nimic partea adversă și fără a lipsi de conținut instituția juridică a concilierii directe.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC E.M. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Asociația de proprietari B.A.T.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.M. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata Asociația de proprietari B.A.T. București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2010.