ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1788/2010

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 12214 din 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC

G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I.G.F. SRL

,

de obligare la plata sumei de 123.682 lei, reprezentând

chiria neachitată pe perioada martie - decembrie 2005, pentru spațiul situat în

imobilul din Otopeni și penalități de întârziere, calculate conform

contractului de închiriere până la 1 septembrie 2007.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că la data de 1 octombrie 2004, între reclamantă,

în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, s-a încheiat un

contract de închiriere pe durată de 2 ani, cu privire la imobilul situat în

Otopeni, Calea București, județul Ilfov, în suprafață de 916 mp. Părțile au

stabilit prețul chiriei lunare la 2.040 euro plus T.V.A. S-a expus că potrivit art.

6 lit. b) din contract, reclamanta s-a obligat să asigure folosința obiectului

închirierii pe toată durata contractului, iar potrivit art. 8 lit. a) și b,

pârâta și-a asumat obligația corelativă de a plăti chiria lunar.

Instanța a reținut că, în cauză,

reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, prevăzută de art. 6 lit.

b) din contract reglementată de dispozițiile art. 1420 C. civ., respectiv

obligația de a asigura chiriașului folosința obiectului închirierii pe toată

durata contractului, excepția de neexecutare invocată de către pârâtă fiind

întemeiată, astfel că în raport de dispozițiile art. 969, 970 și art. 1420 C.

civ. acțiunea a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva hotărârii a formulat apel

reclamanta, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Prin

decizia comercială

nr.

459 din 16 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a admis apelul și a schimbat în tot hotărârea în sensul că a admis acțiunea și

a obligat pârâta să plătească suma de

123.682 lei, reprezentând chirie aferentă

perioadei martie 2005 - decembrie 2005 și penalități de întârziere, calculate

până la data de 1 septembrie 2007, respectiv la cheltuieli de judecată în fond

și la apel.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut ca întemeiată critica apelantei - reclamante

potrivit căreia instanța de fond nu a analizat toate probele administrate și în

urma analizării întregului material probator administrat în cauză, a

concluzionat că nu se poate reține excepția de neexecutare, deoarece apelanta -

reclamantă, în calitate de locator a depus diligente și a reparat deficiențele

părților comune ale imobilului cu privire la care intimata - pârâtă a susținut,

fără a dovedi în mod concludent, că i-ar fi împiedicat liniștita folosință a

spațiului închiriat.

În

schimb,

p

entru

folosirea spațiului închiriat, intimata - pârâtă, în calitate de locatar,

datorează apelantei - reclamante chiria pe perioada solicitată, potrivit

calculului depus de aceasta la dosar, chirie în sumă de 123.682 lei, conform art.

4 coroborat cu art. 12 din contractul de locațiune și art. 1429 C. civ.

De

asemenea, s-a reținut că datorează și penalități de întârziere, potrivit art. 4

alin. ultim din contract și a prevederilor art. 1066 C. civ., penalități

calculate până la data de 1 septembrie 2007, astfel că acțiunea trebuia admisă

și nu respinsă, cum netemeinic și nelegal a hotărât prima instanță.

Ca

urmare, pârâta a formulat recurs, în termenul legal, în temeiul art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în

sensul respingerii apelului, ca nefondat.

A

susținut, în esență, că instanța de apel nu a reținut că potrivit art. 6 lit.

b) din contractul de închiriere reclamanta s-a obligat să asigure folosința

obiectului închirierii pe toată durata contractului, garantând chiriașul contra

pierderii totale sau parțiale și contra deranjării din folosința bunului

închiriat, stabilind fără nicio motivare și făcând abstracție de anumite probe,

că obligația a fost îndeplinită.

În

acest sens, a arătat că însăși reclamanta a depus la dosar adresa din 5

decembrie 2005 a Inspectoratului de stat în construcții din care rezultă starea

precară a imobilului, în același sens făcând dovadă și adresa din 1 februarie

2008 emisă de SC M.S. SRL la solicitarea

SC I.G.F. SRL.

Cât

privește propria obligație, instanța de apel a ignorat înștiințarea din 21

martie 2005 din care rezultă că obligația de plată a chiriei a fost

îndeplinită.

În

concluzie, a arătat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei aplicări

greșite a dispozițiilor art. 969 C. civ. care reglementează principiul forței

obligatorii a contractului, deoarece a considerat greșit că art. 6 lit. b) din

contract nu ar fi obligatoriu pentru cel care și-a asumat obligația.

Recursul

este nefondat.

Criticile

recurentei - pârâte subsumate motivelor de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. cât și a pct. 7 al aceluiași articol, care deși nu a fost

indicat expres, rezultă din conținutul acestora, vizează interpretarea și

aplicarea art. 6 lit. b) pct. 5 din contract privitor la obligațiile

proprietarului din contract.

Potrivit

acestei clauze proprietarul s-a obligat să asigure folosința obiectului

închirierii pe toată durata contractului, garantând chiriașului contra

pierderii totale sau parțiale și contra deranjării din folosința bunurilor

închiriate.

Prima

instanță admițând apărarea recurentei - pârâte privind excepția neexecutării

acestei obligații a respins acțiunea în plata chiriei restante, iar instanța de

apel a cărei hotărâre face obiectul prezentului recurs, a schimbat hotărârea re

apreciind probele și a concluzionat că recurenta - pârâtă trebuie să răspundă.

Sub

aspectul nemotivării hotărârii, critică ce se subsumează art. 304 pct. 7 C.

proc. civ., rezultă din hotărâre că aceasta este argumentată atât în fapt cât

și în drept prin raportare la toate probele administrate, inclusiv cele propuse

de recurenta - pârâtă, aprecierea concludenței acestora aparținând instanței

care a pronunțat hotărârea, în recurs neputând face obiectul unei reaprecieri,

față de caracterul non devolutiv al acestei căi de atac.

Așa

fiind, hotărârea îndeplinește cerințele art. 261 C. proc. civ., motivul de

recurs neputând a fi primit.

Cât privește incidența art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., acest motiv de recurs privește denaturarea convenției dedusă

judecății sau a conținutului drepturilor și obligațiilor părților, ceea ce, de

asemenea, nu se poate reține, în cauză, deoarece instanța de apel s-a pronunțat

în legătură cu obligația asumată prin această clauză, reținând-o fără a-i

denatura conținutul și a stabilit în limitele acesteia că a fost respectată de

către intimata - reclamantă.

Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se constată, de asemenea, că nu este fondat deoarece prin

respingerea excepției de neexecutare formulată de recurenta - pârâtă, ca mijloc

de apărare ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, aceasta nu mai

poate invoca suspendarea executării propriei sale obligații de plată a chiriei

la scadență ca și cum ar fi beneficiat de un alt termen, astfel încât în mod

legal instanța de apel a reținut că se datorează atât prețul chiriei cât și

penalități de întârziere, conform principiului forței obligatorii a

contractului care operează față de ambele părți.

Cât privește împrejurarea că suma la care a

fost obligată a fost deja achitată, aceasta nu poate constitui o critică în

recurs, ținând de executarea silită, fază ulterioară procedurii de judecată în

fond.

Așa

fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, urmând ca, în baza art. 274 C. proc. civ., recurenta - pârâtă să

suporte cheltuielile de judecată aferente recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul

declarat de pârâta

SC

I.G.F. SRL Corbeanca,

împotriva deciziei Curții de Apel București nr. 459 din 16 noiembrie 2009, ca

nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei - reclamante

SC G. SRL Arad suma de 4.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

19

mai 2010.