ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3888/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest a inculpaților C.C.E. și S.C.C. A respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul C.C.E. și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul S.C.C.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați subzistă și la momentul judecății, impunându-se privarea în continuare de libertate a acestora, întrucât există indicii temeinice că inculpații au săvârșit în formă continuată infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Instanța de fond a reținut existența la dosarul cauzei a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 28 mai 2008, procesele verbale de redare a convorbirilor în mediu ambiental purtate de inculpați cu investigatorii sub acoperire, declarațiile acestora din urmă, ca și declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați în cauză.

Se reține că din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată. Curtea a reținut că este îndeplinit și temeiul prevăzut de disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul existenței cumulative a celor două condiții impuse de lege, întrucât cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol ce rezidă în gravitatea faptelor comise și în circumstanțele ce țin de persoana fiecărui inculpat.

În acest sens, instanța de fond a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat constant că păstrarea ordinii publice este un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică, efectiv amenințată în această situație. Se reține pe această linie perseverența infracțională a inculpaților, care au pretins și primit, într-o scurtă perioadă de timp, sume de bani de la conducători auto pentru a nu-i sancționa contravențional pentru încălcarea regulilor de circulație, precum și faptul că pentru a fi deconspirați inculpații, a fost necesară folosirea unor mijloace de investigare specifice.

S-a avut în vedere faptul că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt de natură a prejudicia reputația instituției publice pe care aceștia au reprezentat-o și de a induce cetățenilor sentimentul de neîncredere în funcționarii publici desemnați să apere legea. S-a reținut și atitudinea nesinceră a celor doi inculpați din cursul procesului penal, precum și faptul că probele administrate în cauză după arestarea preventivă a inculpaților, ca și trecerea timpului nu schimbă situația de fapt reținută de instanță la momentul luării măsurii preventive. Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, fără a preciza în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate. Oral, în fața instanței, inculpații au invocat, în esență, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Inculpații au precizat că recursul vizează numai dispozițiile încheierii referitoare la menținerea arestării preventive. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, ca și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Față de inculpați s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se că, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, în cadrul Politiei Rutiere, în baza unei rezoluții infracționale unice, pentru a nu-i sancționa contravențional ca urmare a încălcării regulilor de circulație rutieră, au pretins și primit sume de bani de la diverși conducători auto.

Arestarea preventivă s-a dispus în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pe parcursul urmăririi penale și apoi, în faza de judecată, s-a procedat la prelungirea, respectiv menținerea arestării preventive, constatându-se, în mod justificat, că se impune în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Pericolul social concret pentru ordinea publică, ca cerință a aplicării disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., se degajă din starea de insecuritate socială pe care o generează comportamentele necorespunzătoare ale funcționarilor publici și temerea cetățenilor că persoanele chemate să aplice legea sunt cele care manifestă atitudini contrare.

Perseverența infracțională a inculpaților care, într-o perioadă scurtă au pretins și primit sume de bani de la mai mulți conducători auto, relevă o periculozitate ridicată a inculpaților, astfel că, în mod justificat, prima instanță a apreciat că desfășurarea normală a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaților. În consecință, apreciind ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.E. și S.C. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3675/2/2008. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 noiembrie 2008.