ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2895/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 478 din 4 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul M.C.L. în contradictoriu cu pârâta R.N.P. R.

și a dispus anularea deciziei nr. 354 din 4 mai 2009 emisă de pârâtă.

În motivarea

sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 937/2004 emisă de

R.N.P. R. reclamantul a fost numit în funcția de director al D.S. Slatina,

iar prin decizia nr. 354 din 4 mai 2009 (decizia contestată) s-a dispus

eliberarea sa din funcție și încetarea contractului individual de

muncă.

S-a

mai reținut că prin sentința nr. 448 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova în dosarul nr. 1605/54/2009 a fost anulată parțial decizia

nr. 257/2009 emisă de R.N.P. R. cu privire la desființarea unor

posturi, dispunându-se reintegrarea reclamantului în funcția deținută

anterior; pe cale de consecință, apreciindu-se că decizia nr.

354/2009 are caracter subsecvent și accesoriu deciziei anulate parțial,

s-a dispus și anularea acestei decizii.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta R.N.P. R., susținând

că hotărârea atacată este nelegală, deciziile atacate fiind

emise în vederea aplicării O.U.G. nr. 37/2009 (decizii prin care dl. M.C.L.

a fost schimbat din funcția de director).

Recurenta,

precizează că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea

exclusiv pe raportul de accesorietate față de o altă

hotărâre judecătorească, sentința nr. 448 din 17 noiembrie

2008, pronunțată în dosar nr. 1605/54/2009 – hotărâre

nedefinitivă, ce nu poate avea autoritate de lucru judecat.

Recurenta

și-a încadrat motivele de recurs pe prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

Analizând

actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de

recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Astfel

cum însăși recurenta afirmă, actele atacate au avut la bază

prevederile O.U.G. nr. 37/2009 – act normativ ce a fost însă, declarat neconstituțional,

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale.

Totodată,

prin decizia nr. 2561/2010 Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul

declarat de R.N.P. R. împotriva sentinței nr. 448 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

această din urmă hotărâre judecătorească devenind

definitivă și irevocabilă.

Pentru

considerentele menționate, în raport și de noile dovezi depuse în

recurs privind rămânerea ca definitivă și irevocabilă a

sentinței nr. 448 din 17 noiembrie 2009, motivele invocate de recurentă

sunt neîntemeiate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmând a

fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.P. R.

împotriva sentinței civile nr. 478 din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.