ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4387/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată

la 8 februarie 2010, contestatorul B.I. a solicitat în temeiul art. 318 C.

proc. civ., anularea deciziei civile nr. 8407 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru

următoarele aspecte:

Contestatorul susține că instanța de

recurs a făcut o greșeală materială gravă, constând în aceea că a omis a

constata că „raportul de expertiză extrajudiciară” nu a fost admis instanța de

fond, și mai mult instanța de fond a respins proba cu expertiză tehnică

solicitată de reprezentantul reclamantul S.C.

Se mai susține că instanța nu a

sesizat că la dosar au fost depuse o serie de acte și anume oferta reală făcută

de pârâtul B.I. prin executor judecătoresc C.I., reclamantului, în vederea

predării liniei de zincare din 12 august 2008 și respectiv procesul verbal din 12

august 2008 încheiat de executorul judecătoresc.

Or, susține contestatorul aceste 2

înscrisuri fac dovada deplină a faptului că debitorul este în măsură și a ales

care din cele două obligații alternative va fi executată.

Contestatorul susține astfel că

aceste omisiuni ale instanței au dus la pronunțarea unei soluții eronate și că

această omisiune riscă să acrediteze o adevărată eroare judiciară ce nu poate

fi îndreptată decât prin anularea deciziei nr. 8407 din 19 octombrie 2009.

Intimatul S.C. prin întâmpinarea

depusă la filele 11 – 14 s-a opus admiterii contestației în anulare.

Contestatorul a depus și concluzii

scrise filele 21 – 40 solicitând admiterea contestației în temeiul art. 318 C.

proc. civ.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Contestația în anulare specială

prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi utilizată numai în următoarele

situații: - când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală

să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Noțiunea de greșeală materială nu

vizează acele erori ce pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a

erorilor materiale, ci greșeli involuntare legate de date aflate la dosarul

cauzei, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv formulat, deși recursul

fusese depus în temeiul legal sau anularea unui recurs ca netimbrat deși la

dosar exista depusă dovada achitării taxei de timbru.

Prin dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs,

sub motivul că s-a stabilit eronat o stare de fapt sau că s-au interpretat

greșit unele texte de lege sau probele administrate în cauză.

Fiind o cale de retractare și nu de

cenzură judiciară contestația în anulare, nu poate fi exercitată pentru alte

motive decât cele prevăzute de lege, fiind astfel inadmisibilă repunerea în

discuție a unor probleme de fond ce au fost examinate si soluționate de

instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Așadar, nu pot fi invocate pe calea

contestației in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica

Astfel, raportând cele expuse la motivele invocate de contestator in cadrul

contestației în anulare și la dispozițiile art. 318 C. proc. civ., instanța

reține că motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispozițiilor art.

318 C . proc. civ, întrucât ele vizează probleme de fond, de judecată, si de

interpretare a unor probe de la dosar.

Astfel, prin decizia nr. 804 din 19

octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul

reclamanților împotriva deciziei civile nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se următoarele considerente.

Prin sentința civila nr. 985 din 17

oct 2008 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului S.C. reținându-se ca

prin convenția încheiată la 16 iunie 2003 pârâtul a recunoscut că a împrumutat

de la reclamant suma de 1000.000 dolari SUA in perioada 1999 –2003 in schimbul

căreia trebuia sa predea reclamantului o linie de zincare existenta pe terenul SC

S. SA Sibiu iar la sfârșitul planului de reorganizare a SC U. SA Galați aceasta

linie trebuia trecuta de pârât in proprietatea reclamantului.

Aceasta convenție are valoarea unei

novații obiective întrucât părțile au convenit sa schimbe obiectul raportului obligațional

in sensul ca pârâtul in locul sumei de bani pe care trebuia să o restituie sa

predea reclamantului in folosința si proprietate linia de zincare.

Prin urmare ca efect al novației s-a

stins vechea obligație aceea de a preda suma datorata si s-a născut o noua obligație

aceea de a preda linia de zincare.

Hotărârea susmenționata a fost

atacata cu apel iar prin decizia civila nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admis apelul s-a schimbat hotărârea primei instanțe in sensul

admiterii acțiunii si obligării pârâtului la plata sumei de 1.000.000 dolari

SUA si dobânzile legale aferente sumei începând cu 8 noiembrie 2005 si până la

momentul achitării ei.

Astfel s-a reținut ca actul sub semnătură

privata nu poate fi interpretat ca o novație, deoarece intenția părților de a

nova .de a schimba vechea obligație cu una noua trebuia sa fie clar exprimată și

deci sa fie indubitabila.

Instanța de recurs a reținut ca din

analiza actului sub semnătură privata intitulat Protocol rezulta ca părțile au

stipulat ca pot conveni si un alt mod de restituire al împrumutului, însemnând

in mod clar ca nu exista o singura noua obligație care sa o înlocuiască pe cea

existenta ci exista obligații alternative.

Instanța de recurs a mai reținut ca

prin actul intitulat Protocol părțile nu fac decât sa recunoască existenta

datoriei de 1.000.000 dolari SUA si să aleagă modalități alternative de

stingere a acestei datorii care prin nerespectarea lor de către pârât, nu pot

conduce decât la concluzia ca reclamantul are dreptul la despăgubiri care

constau tocmai in contravaloarea sumei datorate, precum si a dobânzilor legale

aferente. S-a mai reținut de către instanța de recurs ca data de 8 noiembrie 2005

este data la care pârâtul a fost pus in întârziere prin notificarea comunicata existenta

la fila 4 din dosarul instanței de fond.

Astfel, față de considerentele hotărârii

susmenționate aspectele invocate de contestator vizează tocmai probleme de

fond, si de interpretare a probelor de la dosar, probleme ce vizează cercetarea

fondului cauzei și nu erori materiale in legătură cu aspectele formale ale

judecății recursului, situație in care nefiind incidente dispozițiile art. 318 C.

proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsa ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în

anulare declarată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 8407 din

19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

septembrie 2010.