ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4387/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 8 februarie 2010, contestatorul B.I. a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 8407 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pentru următoarele aspecte: Contestatorul susține că instanța de recurs a făcut o greșeală materială gravă, constând în aceea că a omis a constata că „raportul de expertiză extrajudiciară” nu a fost admis instanța de fond, și mai mult instanța de fond a respins proba cu expertiză tehnică solicitată de reprezentantul reclamantul S.C. Se mai susține că instanța nu a sesizat că la dosar au fost depuse o serie de acte și anume oferta reală făcută de pârâtul B.I.

prin executor judecătoresc C.I., reclamantului, în vederea predării liniei de zincare din 12 august 2008 și respectiv procesul verbal din 12 august 2008 încheiat de executorul judecătoresc. Or, susține contestatorul aceste 2 înscrisuri fac dovada deplină a faptului că debitorul este în măsură și a ales care din cele două obligații alternative va fi executată. Contestatorul susține astfel că aceste omisiuni ale instanței au dus la pronunțarea unei soluții eronate și că această omisiune riscă să acrediteze o adevărată eroare judiciară ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea deciziei nr. 8407 din 19 octombrie 2009. Intimatul S.C. prin întâmpinarea depusă la filele 11 – 14 s-a opus admiterii contestației în anulare.

Contestatorul a depus și concluzii scrise filele 21 – 40 solicitând admiterea contestației în temeiul art. 318 C. proc. civ. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare specială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. poate fi utilizată numai în următoarele situații: - când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Noțiunea de greșeală materială nu vizează acele erori ce pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșeli involuntare legate de date aflate la dosarul cauzei, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv formulat, deși recursul fusese depus în temeiul legal sau anularea unui recurs ca netimbrat deși la dosar exista depusă dovada achitării taxei de timbru.

Prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ. legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit eronat o stare de fapt sau că s-au interpretat greșit unele texte de lege sau probele administrate în cauză. Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară contestația în anulare, nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind astfel inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost examinate si soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte. Așadar, nu pot fi invocate pe calea contestației in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica Astfel, raportând cele expuse la motivele invocate de contestator in cadrul contestației în anulare și la dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., instanța reține că motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 C . proc. civ, întrucât ele vizează probleme de fond, de judecată, si de interpretare a unor probe de la dosar. Astfel, prin decizia nr. 804 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins recursul reclamanților împotriva deciziei civile nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se următoarele considerente. Prin sentința civila nr. 985 din 17 oct 2008 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea reclamantului S.C. reținându-se ca prin convenția încheiată la 16 iunie 2003 pârâtul a recunoscut că a împrumutat de la reclamant suma de 1000.000 dolari SUA in perioada 1999 –2003 in schimbul căreia trebuia sa predea reclamantului o linie de zincare existenta pe terenul SC S. SA Sibiu iar la sfârșitul planului de reorganizare a SC U. SA Galați aceasta linie trebuia trecuta de pârât in proprietatea reclamantului.

Aceasta convenție are valoarea unei novații obiective întrucât părțile au convenit sa schimbe obiectul raportului obligațional in sensul ca pârâtul in locul sumei de bani pe care trebuia să o restituie sa predea reclamantului in folosința si proprietate linia de zincare. Prin urmare ca efect al novației s-a stins vechea obligație aceea de a preda suma datorata si s-a născut o noua obligație aceea de a preda linia de zincare. Hotărârea susmenționata a fost atacata cu apel iar prin decizia civila nr. 29 din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admis apelul s-a schimbat hotărârea primei instanțe in sensul admiterii acțiunii si obligării pârâtului la plata sumei de 1.000.000 dolari SUA si dobânzile legale aferente sumei începând cu 8 noiembrie 2005 si până la momentul achitării ei.

Astfel s-a reținut ca actul sub semnătură privata nu poate fi interpretat ca o novație, deoarece intenția părților de a nova .de a schimba vechea obligație cu una noua trebuia sa fie clar exprimată și deci sa fie indubitabila. Instanța de recurs a reținut ca din analiza actului sub semnătură privata intitulat Protocol rezulta ca părțile au stipulat ca pot conveni si un alt mod de restituire al împrumutului, însemnând in mod clar ca nu exista o singura noua obligație care sa o înlocuiască pe cea existenta ci exista obligații alternative. Instanța de recurs a mai reținut ca prin actul intitulat Protocol părțile nu fac decât sa recunoască existenta datoriei de 1.000.000 dolari SUA si să aleagă modalități alternative de stingere a acestei datorii care prin nerespectarea lor de către pârât, nu pot conduce decât la concluzia ca reclamantul are dreptul la despăgubiri care constau tocmai in contravaloarea sumei datorate, precum si a dobânzilor legale aferente.

S-a mai reținut de către instanța de recurs ca data de 8 noiembrie 2005 este data la care pârâtul a fost pus in întârziere prin notificarea comunicata existenta la fila 4 din dosarul instanței de fond. Astfel, față de considerentele hotărârii susmenționate aspectele invocate de contestator vizează tocmai probleme de fond, si de interpretare a probelor de la dosar, probleme ce vizează cercetarea fondului cauzei și nu erori materiale in legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, situație in care nefiind incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsa ca nefondata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul B.I. împotriva deciziei civile nr. 8407 din 19 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2010.