ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în calitate de instanță de apela amânat soluționarea căii de atac la data de 5 martie 2009, dispunându-se, totodată, menținerea arestării preventive a inculpaților apelanți în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Împotriva încheierii amintite au declarat, în termen, recursuri inculpații cu solicitarea de a li se revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 b alin. (2) C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen.

(având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a inculpatului în cursul judecății”) revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate” (alin. (2)) în caz contrar fiind obligată a dispune „prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)]. Or, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci, dimpotrivă, au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în primă instanță a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpați, la pedepse de câte 6 ani.

Chiar dacă sentința nu a rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaților examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel, menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpații recurenți sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri de mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică chiar și la interval de un an și 6 luni de la comiterea faptelor penale amintite, în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O.

(„dacă este deținut legal, pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”). În consecință, cererea inculpaților recurenți este neîntemeiată, întrucât menținerea arestării preventive a acestora și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (3) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 200 lei fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.G., I.G., V.V., C.M. și G.O. împotriva încheierii din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 19371/3/2008. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.