ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 804/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 februarie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în calitate de instanță de

apela amânat soluționarea căii de atac la data de 5 martie 2009, dispunându-se,

totodată, menținerea arestării preventive a inculpaților apelanți în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii

amintite au declarat, în termen, recursuri inculpații cu solicitarea de a li se

revoca arestarea preventivă prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate,

urmând a fi respinse, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen. (având titlul marginal „Verificarea arestării preventive a

inculpatului în cursul judecății”) revocarea arestării preventive și punerea în

libertate a inculpatului se poate dispune numai „dacă instanța constată că

arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice

privarea de libertate” (alin. (2)) în caz contrar fiind obligată a dispune

„prin încheierea motivată menținerea arestării preventive” [(alin. (3)].

Or, temeiurile ce au

determinat arestarea preventivă în cauză nu au încetat și nici nu s-au

schimbat, ci, dimpotrivă, au fost confirmate în totalitate prin condamnarea în

primă instanță a inculpaților recurenți pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) sau b) C. pen., pentru unii inculpați, la

pedepse de câte 6 ani.

Chiar dacă sentința nu a

rămas încă definitivă, fiind supusă în prezent la cererea inculpaților

examinând temeiul de legalitate și temeinicie în fața instanței de apel,

menținerea arestării preventive este justificată întrucât inculpații recurenți

sunt trimiși în judecată pentru infracțiunile continuate de trafic de droguri de

mare risc pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

existând astfel probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret

pentru ordinea publică chiar și la interval de un an și 6 luni de la comiterea

faptelor penale amintite, în plus condamnarea nedefinitivă amintită conferă

legitimitate menținerii arestării preventive și pentru temeiul juridic sau

prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. a) din C.E.D.O. („dacă este deținut legal,

pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”).

În consecință, cererea

inculpaților recurenți este neîntemeiată, întrucât menținerea arestării

preventive a acestora și pe parcursul soluționării apelurilor a fost dispusă de

instanța competentă de control judiciar în concordanță cu dispozițiile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., vor fi obligați inculpații recurenți la plata sumei de 200 lei

fiecare, din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli

judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații G.G., I.G., V.V., C.M. și G.O. împotriva

încheierii din 19 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 19371/3/2008.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați

din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2009.