ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2121 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secția comercială, a admis acțiunea promovată de reclamanta SC C.A. ARAD SA în contradictor cu pârâta SC C.R. SA ARAD, pe care, în consecință, a obligat-o la plata sumei de 223.078,25 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere și, a admis, totodată, cererea de chemare în garanție a SC I.P.T. SA formulată de pârâtă pe care a obligat-o la plata acelorași sume de bani. Instanța de fond a reținut că prin contractul nr. 6/1998 modificat prin acte adiționale pârâta s-a obligat să execute lucrările investiției „Stația de tratare și repompare sistem microzonal Bocsig – Archiș, județul Arad”.

La termenul din 14 noiembrie 2007 instanța a pus în discuție excepțiile pe care pârâta le-a invocat prin întâmpinare și a respins excepția prescripției dreptului la acțiune iar la termenul din 28 noiembrie 2007 a respins excepțiile pe care chemata în garanție le-a invocat prin întâmpinare privind necompetența teritorială și prescripția dreptului la acțiune. Pe baza probelor administrate, inclusiv expertiză, instanța de fond a reținut neexecutarea integrală a obligației pe care pârâta și-a asumat-o prin contractul încheiat cu reclamanta în anul 1998 și modificat prin actul adițional nr. 1/2003, înlăturând susținerea acesteia cu privire la imposibilitatea executării obiectivului din cauza unei erori contractuale având la bază unui proiect necorespunzător.

Aceasta, deoarece, instanța a considerat că, potrivit contractului, pârâta, în calitate de antreprenor, avea posibilitatea ca la primirea documentației de execuție să o sesizeze pe reclamanta – investitor despre eventuale erori, procedură căreia nu i-a dat curs, așa că, excepția neexecutării contractului a fost respinsă și, în temeiul art. 6.8 din contract, s-a admis acțiunea. În contra sentinței pârâta a declarat apel, criticile cu privire la soluționarea excepțiilor prescripției, neexecutării contractului și obligarea la penalități de întârziere fiind înlăturate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, care prin decizia nr. 65 din 24 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat.

Prin aceeași decizie s-a respins și apelul declarat de chemata în garanție care a invocat în plus excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește. Instanța de apel a reținut cu privire la excepția prescripției că aceasta a fost legal soluționată de instanța de fond deoarece procesul verbal de recepție finală nu a fost semnat, așa încât în raport de prevederile art. 11.6 din contract conform cărora contractul se consideră terminat la semnarea procesului verbal de recepție finală de către comisie, termenul de prescripție nu a început că curgă, fiind irelevante susținerile pârâtei cu privire la natura contractului, de a fi cu executare succesivă și la plata facturii din 12 februarie 2004. Instanța de apel a apreciat corecta situație reținută la fond cu privire la posibilitatea contractuală a pârâtei antreprenor de a sesiza erorile documentației de execuție investitoarei reclamante.

Cât privește lipsa calității procesuale pasive a chematei în garanție, instanța de apel a reținut că lucrarea a fost executată pe baza proiectului pe care aceasta l-a prezentat în temeiul contractului cu reclamanta și că documentația nu a fost corespunzătoare executării lucrărilor în litigiu așa încât în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea art. 60 C. proc. civ. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs pârâta SC C.R. SA și chemata în garanție SC I.P.T. SA. 1. Recurenta pârâtă a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.

în a căror dezvoltare arată că: - în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu dispozițiile art. 11.6 din contractul nr. 6/1998 în ce privește rezolvarea excepției prescripției dreptului la acțiune deoarece ultima factură emisă de reclamantă a fost la 12 februarie 2004, contractul fiind cu executare succesivă; - excepția de neexecutare a contractului trebuia admisă deoarece proiectul nu a fost corespunzător pentru continuarea lucrărilor, neconcordanțele fiind comunicate reclamantei; - cu privire la capătul de cerere accesorie privind obligarea la penalități de întârziere, instanța de apel nu s-a pronunțat. 2. Recurenta chemată în garanție critică decizia atacată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. arătând că răspunderea contractuală pentru folosirea ulterioară a proiectului pe care l-a întocmit revine în întregime și exclusiv reclamantei SC C.A. ARAD SA, nefiind justificată chemarea sa în garanție. Constatând că recurenta chemată în garanție nu a atașat la cererea de recurs dovada achitării taxelor de timbru conform art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și că, deși citată cu mențiunea cuantumului și contului în care acestea trebuie plătite, nu a făcut dovada achitării lor până la termenul acordat de 3 noiembrie 2009, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și va anula recursul astfel declarat ca netimbrat.

3. Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea ca legală a deciziei atacate arătând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor Decretului nr. 167/1958 și că contractul pe care l-au încheiat este un contract „la cheie” conform H.G. nr. 577/1997. 4. Recursul declarat de pârâtă nu este fondat. 4.1. Cu privire la critica aplicării prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 se constată că instanța de apel în mod corect a confirmat soluția instanței de fond asupra acesteia întrucât obligația de neexecutare a contractului devine scadentă, conform contractului, art. 11.6, la data semnării recepției finale de către comisia de recepție.

Stabilirea convențională a scadenței obligației de neexecutare contractuală sub aspectul finalizării lucrării ca întreg este distinctă de executarea parțială constând în plata unor facturi și de caracterul contractului de a fi cu executare succesivă și care determină curgerea unui termen de prescripție distinct pentru fiecare factură în parte. 4.2. Cu privire la critica soluției asupra excepției de neexecutare în sensul că verificarea documentației era în sarcina reclamantei întrucât raporturile juridice s-au stabilit între aceasta și proiectant și că oricum a sesizat reclamantei prin două adrese neconcordanțele din proiect, se constată că acest ultim aspect al criticii ține de temeinicia hotărârii atacate nu de nelegalitatea ei iar cu privire la primul aspect, cererea de chemare în garanție pe care pârâta a formulat-o fiind admisă de instanță, constatarea îndeplinirii condițiilor art. 60 C. proc.

civ. intrând în puterea lucrului judecat, lipsește de efecte susținerea aceleiași părți cu privire la raporturile juridice dintre reclamantă și proiectant în sensul exonerării sale de răspundere. 4.3. Cu privire la critica nepronunțării asupra criticii din apel privind acordarea penalităților la instanța de fond, este de observat că, instanța de apel a respins apelul pârâtei în tot iar neexaminarea explicită a acestei critici în considerente este formală câtă vreme soluția asupra ei este consecința respingerii criticii pe fond privind culpa reclamantei în cadrul analizei excepției de neexecutare, fiind de altfel evident că prin sentință, instanța de fond a obligat-o pe pârâta - recurentă la ceea ce și această pârâtă a cerut prin cererea de chemare în garanție și care i-a fost admisă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul recursul declarat de recurenta - pârâtă SC C.R. SA ARAD împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Anulează recursul declarat de recurenta - chemată în garanție SC I.P.T. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.