ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 2121 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Arad, secția comercială, a

admis acțiunea promovată de reclamanta SC C.A. ARAD SA în contradictor cu

pârâta SC C.R. SA ARAD, pe care, în consecință, a obligat-o la plata sumei de

223.078,25 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere și, a admis,

totodată, cererea de chemare în garanție a SC I.P.T. SA formulată de pârâtă pe

care a obligat-o la plata acelorași sume de bani.

Instanța

de fond a reținut că prin contractul nr. 6/1998 modificat prin acte adiționale

pârâta s-a obligat să execute lucrările investiției „Stația de tratare și

repompare sistem microzonal Bocsig – Archiș, județul Arad”.

La

termenul din 14 noiembrie 2007 instanța a pus în discuție excepțiile pe care

pârâta le-a invocat prin întâmpinare și a respins excepția prescripției

dreptului la acțiune iar la termenul din 28 noiembrie 2007 a respins excepțiile

pe care chemata în garanție le-a invocat prin întâmpinare privind necompetența

teritorială și prescripția dreptului la acțiune.

Pe

baza probelor administrate, inclusiv expertiză, instanța de fond a reținut

neexecutarea integrală a obligației pe care pârâta și-a asumat-o prin

contractul încheiat cu reclamanta în anul 1998 și modificat prin actul

adițional nr. 1/2003, înlăturând susținerea acesteia cu privire la

imposibilitatea executării obiectivului din cauza unei erori contractuale având

la bază unui proiect necorespunzător. Aceasta, deoarece, instanța a considerat

că, potrivit contractului, pârâta, în calitate de antreprenor, avea posibilitatea

ca la primirea documentației de execuție să o sesizeze pe reclamanta –

investitor despre eventuale erori, procedură căreia nu i-a dat curs, așa că,

excepția neexecutării contractului a fost respinsă și, în temeiul art. 6.8 din

contract, s-a admis acțiunea.

În

contra sentinței pârâta a declarat apel, criticile cu privire la soluționarea

excepțiilor prescripției, neexecutării contractului și obligarea la penalități

de întârziere fiind înlăturate de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

care prin decizia nr. 65 din 24 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâtă

ca nefondat.

Prin

aceeași decizie s-a respins și apelul declarat de chemata în garanție

care a invocat în plus

excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește.

Instanța de apel a reținut cu privire la excepția

prescripției că aceasta a fost legal soluționată de instanța de fond deoarece

procesul verbal de recepție finală nu a fost semnat, așa încât în raport de

prevederile art. 11.6 din contract conform cărora contractul se consideră

terminat la semnarea procesului verbal de recepție finală de către comisie,

termenul de prescripție nu a început că curgă, fiind irelevante susținerile

pârâtei cu privire la natura contractului, de a fi cu executare succesivă și la

plata facturii din 12 februarie 2004.

Instanța

de apel a apreciat corecta situație reținută la fond cu privire la

posibilitatea contractuală a pârâtei antreprenor de a sesiza erorile

documentației de execuție investitoarei reclamante.

Cât

privește lipsa calității procesuale pasive a chematei în garanție, instanța de

apel a reținut că lucrarea a fost executată pe baza proiectului pe care aceasta

l-a prezentat în temeiul contractului cu reclamanta și că documentația nu a

fost corespunzătoare executării lucrărilor în litigiu așa încât în mod legal

instanța de fond a făcut aplicarea art. 60 C. proc. civ.

Împotriva

deciziei menționate au declarat recurs pârâta SC C.R. SA și chemata în garanție

SC I.P.T. SA.

a invocat motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare arată că:

- în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea

prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu dispozițiile art. 11.6

din contractul nr. 6/1998 în ce privește rezolvarea excepției prescripției

dreptului la acțiune deoarece ultima factură emisă de reclamantă a fost la 12

februarie 2004, contractul fiind cu executare succesivă;

- excepția de neexecutare a contractului trebuia

admisă deoarece proiectul nu a fost corespunzător pentru continuarea

lucrărilor, neconcordanțele fiind comunicate reclamantei;

- cu privire la capătul de cerere accesorie privind

obligarea la penalități de întârziere, instanța de apel nu s-a pronunțat.

critică decizia atacată

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. arătând că răspunderea

contractuală pentru folosirea ulterioară a proiectului pe care l-a întocmit

revine în întregime și exclusiv reclamantei SC C.A. ARAD SA, nefiind

justificată chemarea sa în garanție.

Constatând

că recurenta chemată în garanție nu a atașat la cererea de recurs dovada

achitării taxelor de timbru conform art. 302

1

alin. (2) C. proc.

civ. și că, deși citată cu mențiunea cuantumului și contului în care acestea

trebuie plătite, nu a făcut dovada achitării lor până la termenul acordat de 3

noiembrie 2009, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 republicată privind taxele judiciare de timbru și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și va anula recursul

astfel declarat ca netimbrat.

3.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat

respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea ca legală a deciziei

atacate arătând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor

Decretului nr. 167/1958 și că contractul pe care l-au încheiat este un contract

„la cheie” conform H.G. nr. 577/1997.

4.

Recursul declarat de pârâtă nu este fondat.

4.1. Cu privire la critica

aplicării prevederilor art. 1 din Decretul nr. 167/1958 se constată că instanța

de apel în mod corect a confirmat soluția instanței de fond asupra acesteia

întrucât obligația de neexecutare a contractului devine scadentă, conform

contractului, art. 11.6, la data semnării recepției finale de către comisia de

recepție.

Stabilirea

convențională a scadenței obligației de neexecutare contractuală sub aspectul

finalizării lucrării ca întreg este distinctă de executarea parțială constând

în plata unor facturi și de caracterul contractului de a fi cu executare

succesivă și care determină curgerea unui termen de prescripție distinct pentru

fiecare factură în parte.

4.2.

Cu privire la critica soluției asupra excepției de neexecutare în sensul că

verificarea documentației era în sarcina reclamantei întrucât raporturile

juridice s-au stabilit între aceasta și proiectant și că oricum a sesizat

reclamantei prin două adrese neconcordanțele din proiect, se constată că acest

ultim aspect al criticii ține de temeinicia hotărârii atacate nu de

nelegalitatea ei iar cu privire la primul aspect, cererea de chemare în

garanție pe care pârâta a formulat-o fiind admisă de instanță, constatarea

îndeplinirii condițiilor art. 60 C. proc. civ. intrând în puterea lucrului

judecat, lipsește de efecte susținerea aceleiași părți cu privire la

raporturile juridice dintre reclamantă și proiectant în sensul exonerării sale

de răspundere.

4.3.

Cu privire la critica nepronunțării asupra criticii din apel privind acordarea

penalităților la instanța de fond, este de observat că, instanța de apel a

respins apelul pârâtei în tot iar neexaminarea explicită a acestei critici în

considerente este formală câtă vreme soluția asupra ei este consecința

respingerii criticii pe fond privind culpa reclamantei în cadrul analizei

excepției de neexecutare, fiind de altfel evident că prin sentință, instanța de

fond a obligat-o pe pârâta - recurentă la ceea ce și această pârâtă a cerut

prin cererea de chemare în garanție și care i-a fost admisă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul recursul declarat de

recurenta - pârâtă SC C.R. SA ARAD împotriva deciziei nr. 65 din 24 martie 2009

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de

recurenta - chemată în garanție SC I.P.T. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 65

din 24 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.