ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3237/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3501 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Arad, secția comercială, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC M.C. SRL în contradictoriu cu pârâta C.J.P. ARAD și în consecință, constatând executarea obligațiilor contractuale de către reclamantă a dispus pârâtei să elibereze acesteia suma de 52.070,60 lei reprezentând garanția de bună execuție, cu obligarea la plata sumei de 3657,39 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prin aceiași sentință, prima instanță a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă, având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.

Pe baza probelor administrate, judecătorul fondului a stabilit realitatea contractului de lucrări pe care părțile l-au încheiat la 1 august 2007, modificat prin patru acte adiționale și că lucrările contractate inițial sau ulterior au fost executate conform primelor trei acte adiționale, situație în care în temeiul art. 13.4 din contract pârâta beneficiară poate fi obligată doar la restituirea unui cuantum de 70% din garanția de bună execuție, întrucât nu s-a încheiat procesul verbal de recepție finală, în raport și de prevederile art. 969 C. civ. Cum prin ultimul act adițional, din 30 ianuarie 2008, părțile au convenit prelungirea termenului de finalizare a întregii lucrări la 28 februarie 2008 cererea reconvențională formulată de pârâtă, având ca obiect penalități de întârziere s-a apreciat ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 47 din 11 martie 2010, a respins apelul declarat de pârâtă. Criticile apelantei cu privire la aprecierea instanței de fond a raportului de expertiză efectuat în cauză și la incidența art. 17 din Legea nr. 146/1997 referitoare la scutirea de plata taxei judiciare de timbru în ce o privește, au fost înlăturate de instanța de apel ca, de altfel, și critica cu privire la incidența art. 13.3 din contract în temeiul căruia apelanta s-a considerat îndreptățită la penalități. În considerentele deciziei instanței de apel se arată că în mod corect judecătorul fondului a constatat executarea lucrărilor de către reclamantă și a dispus eliberarea în parte a garanției de bună execuție, respingând totodată cererea reconvențională, concluziile expertului tehnic judiciar ing.

C.D.L., cu privire la cauza întârzierilor în execuție fiind luate în considerare de acesta. Cât privește cererea de obligare la penalități, aceasta a fost în mod corect respinsă față de faptul că perioada pentru care penalitățile au fost calculate este anterioară termenului de finalizare a lucrărilor prelungit de comun acord prin act adițional. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta C.J.P. ARAD pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., în a căror dezvoltare arată că: - instanța de apel a omis să țină cont de raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză; - decizia conține omisiuni și contradicții și prin înlăturarea înscrisurilor depuse în probatoriu cum ar fi nota de constatare din 27 decembrie 2007, fiind greșită aprecierea că lucrările de refacere solicitate în procesul verbal din 27 decembrie 2007 sunt cele prevăzute de art. 16 din contractul nr. 1 din 1 august 2007, contractul fiind prelungit numai pentru lucrările exterioare. Intimata SC M.C. SRL nu a depus întâmpinare la dosar, dar prin concluzii scrise, solicită respingerea recursului, motivele acestuia neîncadrându-se în ipotezele art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, casarea sau modificarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motive de nelegalitate, limitativ enumerate de acest text de lege. Recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Criticile formulate de recurentă, mai sus evocate nu se încadrează în niciuna din tezele art. 304 pct. 7 C. proc. civ., aprecierea probelor, situație la care se reduc acestea, fiind atributul numai al instanțelor devolutive, nesemnificând lipsa motivelor sau excluderea reciprocă a considerentelor ca rezultat al unei contradicții logice interne.

Cât privește motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere pentru greșita aplicare sau interpretare a legii, se constată că recurenta nu invocă niciun text de lege pe care instanța de apel să-l fi interpretat sau aplicat greșit, și nici dezvoltarea criticilor nu permite o atare raportare, acestea vizând exclusiv temeinicia hotărârii atacate, temeinicie care excede controlului de legalitate la care este îndrituită instanța de recurs. Așa fiind, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.J.P. ARAD împotriva deciziei nr. 47/ A din 11 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2010.